În căutarea timpului pierdut (CCLXV)

În articolele anterioare vorbeam de scriitorul american James Harden-Hickey care în 1893 s-a autoproclamat principe al insulei Trinidad, un pământ pustiu din Atlanticul ecuatorial şi de aventurierul, dar şi scriitorul Andre Cognat care în anii 1970 a fondat un principat al indienilor Wayana din Guyana Franceză. Principatele Trinidad şi Wayana intră în categoria micronațiunilor, formaţiuni state nerecunoscute de comunitatea internaţională. Fenomenul micronatiunilor este vechi. Unele au căpătat recunoaştere, aşa sunt principatul Monaco, republica San Marino ori insula Pitcairn, colonie britanică din Pacific. Nimeni nu contestă acestor ultime entităţi calitatea de subiect de drept internaţional. Pe de altă parte apariţia micronațiunilor cunoaşte azi o recrudescenţă semnificativă. Motivele sunt multe: istorice, etnice, sociale sau pur şi simplu dorinţa de aventură ori teribilismul. Din păcate fenomenul este prea puţin cercetat, deşi multe micronațiuni au putere economică şi sunt implicate în politica mondială. Caz tipic este principatul Seborga, despre care am scris deja într-un articol anterior. Reamintesc că este situat în regiunea italiană Liguria. Statul Seborga a fost întemeiat în anul 600 şi a avut o existenţă neîntreruptă până în 1947, când împotriva voinţei locuitorilor este înglobat Italiei. Principatul va fi reînfiinţat în 1993, graţie luptei duse de un simplu florar, Giorgio Carbone. Italia nu recunoaşte principatul Seborga, îl consideră o simplă asociaţie civilă privată. Însă Seborga este recunoscută oficial de San Marino şi a deschis consulate în 14 state. Are un corp de jandarmi, emite cărţi de identitate, paşapoarte şi numere proprii de înmatriculare auto. Emite monedă şi timbre, acordă ranguri nobiliare. Deasemenea câştigă bani din turism şi din vânzarea diferitelor obiecte: brelocuri, pixuri, calendare, tricouri marcate cu sigla principatului. Totuşi banii obţinuţi pe această cale sunt prea puţini ca să se poată finanţa o curte princiară, guvern, unitate de jandarmerie, universitate etc. Mai mult, principatul este important agent pe piaţa de capital. Se pare că banii rulaţi aparţin unor prinţi arabi. În plus o anchetă de presă a relevat că Seborga face comerţ cu armament. Printre clienţi se numără inclusiv mişcări separatiste din Sardinia, Corsica, Bretania, Alsacia, Dauphine, Galicia, Tirolul Italian sau Sicilia. Un alt caz interesant este suburbia Hout Bay a oraşului sudafrican Capetown. La mijlocul anilor 1980 Africa de Sud era criticată de presă mondială datorită politicii de apartheid. Aceste atacuri descurajau turismul, ori pentru a convinge vizitatorii să vină, localitatea Hout Bay, staţiune luxoasă cu bune posibilităţi de practicare a surfingului, s-a proclamat formal republică independentă. Pentru a fi mai convingătoare autorităţile locale au emis paşapoarte pe care le vând vilegiaturiştilor amatori  de suveniruri. În 1987 o măsură negândită a autorităţilor din Macedonia lasă satul Vevcani fără sursă de apă. Ca reacţie la isprava funcţionarilor incompetenţi, cetăţenii se revoltă şi ies în stradă. Indiferenţa administraţiei i-a determinat să proclame independenţa satului. Problema apei s-a rezolvat, dar ideea independenţei a rămas. Când contextul politic a permis, Vevcani se declară republică independentă. Preşedintelui din Vevcani i se recunoaşte de autorităţile de la Skopie, capitala Macedoniei, doar statutul de primar. De altfel scrutinul electoral este considerat de cetăţenii din Vevcani drept alegeri prezidenţiale, deşi oficial sunt doar alegeri locale. Macedonia acceptă republica Vevcani ca marcă de turism. O parte dintre curiozităţile politice actuale sunt vestigii ale trecutului, fosile vii ale istoriei. Un prim exemplu este principatul indian Minasar, înconjurat de teritoriul Tibetului. Principatul este foarte mic, se reduce la un sat, dar este bogat. Aici fac popas hinduşii care merg în pelerinaj la muntele sfânt Kalaisha, pe al cărui vârf, cred ei, locuiesc zeii. Comerţul şi găzduirea pelerinilor sunt principalele activităţi aducătoare de venit. Prin tradiţie Minasar este supus rajahului din Kashmir şi acesta i-a fost statutul până în 1958, când este ocupat de armata roşie chineză şi înglobat administrativ Tibetului. În mod similar principatul Bhutan are 11 posesiuni în Tibet. Sunt enclave cu sate şi mănăstiri. Au fost ocupate ilegal de China în 1959. Aceeaşi soartă au avut-o şi enclavele Dopta şi Chumbi din Tibet care aparţin de drept principatului Sikkim. Noua Romă este un experiment interesant inițiat de un grup de studiu care şi-a propus să reînvie Imperiul Roman. De fapt Imperiul Roman nu a dispărut. Imperiul Roman de Apus continuă existenţa prin Statul Vatican, să nu uităm că Papa poartă simbolic titlul de “tată al regilor şi prinţilor”, deci de împărat al lumii. Tiara, cele trei coroane purtate de Papă, îl prezintă în postura de întreit suveran al Romei, al Statelor Papale (defuncte din 12 octombrie 1870) şi al Lumii (catolice). Papa emite decrete adresate “ad urbi et orbi”, adică “oraşului (Romei) şi lumii”, iar organismul de conducere al Vaticanului este Curia Romană. În Curia din vechea Romă se întâlneau pentru a delibera asupra treburilor cetăţii reprezentanţii celor 30 de triburi ce alcătuiau populaţia oraşului. Bisericile şi mănăstirile catolice din lume sunt subordonate ecleziastic Sfântului Scaun, entitate politică separată de Vatican, dar condusă tot de papă. Sfântul Scaun nu are teritoriu propriu, dar are ambasade proprii ce deservesc şi interesele Vaticanului. Cândva Biserica Catolică exercita autoritate politică şi asupra mirenilor, prin intermediul parohiilor. Ca reminiscenţă a acelor vremuri, în statul american Louisiana întemeiat de colonişti francezi, unitatea administrativă este parohia. Celelalte state americane se împart în comitate, ecoul vechilor formaţiuni statale europene conduse de conţi. Louisiana este singurul stat din SUA în care se aplică sistemul juridic roman ca în Europa continentală. În celelalte se aplică sistemul juridic common law din Marea Britanie. Insula Man, posesiune britanică din Marea Irlandei, locuită de populaţia celtă numită manx, este împărţită în 70 de parohii. Reprezentanţii parohiilor se întâlnesc pe dealul artificial Tyndhall înălţat cu pământ adus din fiecare din ele. Acolo, constituiţi ca parlament, hotărăsc legile insulei. Parlamentul din Man, Casa Cheilor, este cel mai vechi din lume, mai vechi şi decât parlamentul islandez, considerat de mulţi ca fiind primul, întemeiat fiind la anul 920. Insula Man are cea mai mare moară de vânt din lume. Economia s-a bazat mult timp pe oierit, pescuit, cultura secarei şi orzului. Acum cea mai mare parte din PIB este dată de turism, de societăţile de asigurări, considerate cele mai competitive din lume alături de cele din Hong Kong, pe industria loteriei, cea mai apreciată din Europa, pe jocurile de noroc, pe comerţul on line şi producţia de clipuri publicitare. Parohiile ca unităţi administrative apar şi în San Marino. Mica republică se împarte în nouă districte, numite casteli, alcătuite la rândul lor din 40 de parohii. Acestora li se adaugă un teritoriu cu statut special: Cetatea, unde este sediul guvernului. Cetatea are proriul corp de poliţie, aşa numiţii paznici ai cetăţii. Denumirea casteli, vine de la vechile feude nobiliare din San Marino, conduse de castelani. Provinciile Imperiului Roman de Apus erau împărţite în dioceze. În Franţa episcopiile au păstrat graniţele diocezelor antice. Dacă Papa este suveran, cardinalii, conducătorii treburilor bisericeşti la nivel naţional, sunt Prinţi ai Bisericii. Titlul este purtat şi de înaltul cler ortodox: mitropoliţi şi arhiepiscopi, supuşi Patriarhului. Bisericile ortodoxe, spre deosebire de cele catolice, sunt autocefale, adică naţionale. Subordonarea Patriarhilor din statele ortodoxe faţă de Patriarhul imperial de la Constantinopol este pur nominală. Patriarhia de Constatinopol este vestigiu al Imperiului Roman de Răsărit, numit şi Bizantin. Patriarhul României, totodată mitropolit al Ţării Româneşti, are titlul onorific de Locţiitor al Scaunului Cezareii Capadochiei. Capadochia este o regiune din Asia Mică, vechi centru de viaţă creştină, azi parte a Turciei. Mitropoliţii de la Bucureşti au primit demnitatea de regent al Capadochiei în sec. XVIII de la Patriarhul din Constantinopol. În lumea ortodoxă numai Patriarhul din Constantinopol ca urmaş al împăratului bizantin poate oferi cuiva statutul de arhonte, adică aristocrat al Imperiului Bizantin. Papa acordă ranguri nobiliare în calitate de rege al Statelor Papale. Aristocraţii Vaticanului formează nobilimea neagră, numită după culoarea hainelor de ceremonie. Alte rămășiţe ale Imperiului Roman de Răsărit sunt republica monahală Sf. Munte, Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai care arborează şi azi drapelul bizantin şi pentru asta Egiptul, care acum stăpâneşte Sinaiul, a vrut să o dărâme, mănăstirile de pe stâncile Meteora din regiunea grecească Tesalia, Patriarhiile Ierusalimului, Antiohiei (Siria) şi Alexandriei (Egipt). Marian Rotaru