În căutarea timpului pierdut (CCLXVI)

Patriarhia din Constantinopol, de care începusem să scriu în articolul anterior, este instituţia Turciei, dar se bucură de extrateritorialitate şi conduce spiritual puţinii greci rămaşi în Tracia Orientală, insulele Mării Marmara şi în regiunile Asiei Mici: Bitinia, Ionia, Doria, Eolia, Troada, Misia, Cilicia, Lydia, Paflagonia, insulele Tenedos şi Imbros din Marea Egee, după ce toate au fost alipite Turciei în 1923. Sub jurisdicţia Patriarhiei au rămas la Istanbul bisericile Sf.Gheorghe din cartierul Fanar, în cartierul Galata bisericile Sf Ana, Sf Ioan Pantocrator, Sf Nicolae, Biserica lui Hristos, dărâmată de turci în 1970 şi cimitirul grecesc. A rămas sub jurisdicţia Patriarhiei şi seminarul ortodox de pe insula Halki din Marea Marmara, dar pe care turcii l-au închis în 1971. Patriarhul este şeful statului monahal Sf. Munte. De curând turcii duşmănoşi au devastat cimitirul grecesc din Istanbul şi au atacat cu pietre palatul patriarhal. Andrei Paleologul a fost nepotul lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat creştin care a domnit la Constantinopol până în 1453. Andrei s-a încoronat ca împărat bizantin (roman) în anul 1465, dar a trăit în exil la Roma, unde a avut curtea imperială. În 1502, înainte de a muri, Andrei Paleologul transmite sceptrul imperial regilor Spaniei şi prin urmare juridic actualul suveran al Imperiului Roman de Răsărit este regele spaniol Felipe al VI-lea. Unii consideră că istoria Imperiului Roman s-a încheiat la 15 august 1461, ziua în care Imperiul Trapezund a fost cucerit de turci. Trapezundul este o străveche cetate grecească, port la Marea Neagră, capitala regiunii Pont din Asia Mică. Imperiul Trapezund s-a desprins din Imperiul Bizantin-Imperiul Roman de Răsărit în 1204, primul suveran fiind Alexios I Comen, nepotul împăratului bizantin Andronic I. Totuşi nici căderea Imperiului Trapezund nu înseamnă sfârşitul Imperiului Roman. În Crimeea a supravieţuit asaltului turcesc până în anul 1475 principatul grecesc Mangop, devenit independent după căderea Trapezundului. Una din prinţesele Mangopului, Maria, a fost soţia lui Ştefan cel Mare. Abia Mangopul este ultimul ecou îndepărtat al Romei imperiale.Titlul de împărat roman l-au purtat în mod ilicit sultanii turci, începând cu Mahomed al II-lea cuceritorul Bizanţului, până la ultimul, Mahomed al VI-lea, care a abdicat în 1922. În 1923 Turcia se proclamă republică. Până în 1924 Mohamend al VI-lea a deţinut de asemenea titlul de Calif, conducător spiritual al musulmanilor din toată lumea. Azi tronul califal este vacant. Suveranul din Hejaz Ali bin Hussein s-a declarat calif în 1925, motivând că oraşele sfinte ale islamului, Meca şi Medina, fac parte din regatul său. Nu a avut succes, lumea musulmană nu l-a luat în seamă. În 1932 Turcia anulează autonomia seculară a cartierului grecesc Fanar din Istanbul, iar în 1938 defiinţează rangul de paşă. Paşalele care guvernau provinciile turceşti sunt înlocuite cu guvernatori funcţionari publici. Trebuie spus că domnitorii Moldovei şi Ţării Româneşti, au purtat titlul “Io” prin care se declarau urmaşii împăraţilor din Constantinopol. Cam acestea sunt considerentele prin care putem susţine continuitatea Imperiului Roman. Numai că partizanii Noii Rome vor să restaureze imperiul clasic, cu capitala la Roma-Cetatea Eternă, idee susţinută pentru prima dată de ducele Benito Musolini. În fruntea mişcării Noua Romă se află istoricul Timothy Peter Wiseman, autor a 23 de lucrări dedicate istoriei Cetăţii Eterne şi romanciera Colleen Margaretta McCullough, cunoscută cititorilor romani. Un Nostalgic al antichităţii, Marko Zivanovic, a creat pe o proprietate de 10 ari din oraşul Pola, republica Nova Atica, urmaşă a Imperiului Bizantin. Pe proprietatea lui Marko se află o stâncă şi un pin secular, declarate de el sfinte. Oamenii vin să vadă aşa zisele relicve şi lasă bani. În plus Marko a emis monedă numismatică, pe care o vinde colecţionarilor. Oraşul Pola a făcut parte din regatul Dalmaţiei până în 1918, după care este alipit Italiei. Deşi populaţia era majoritar italiană, iar oraşul era legat spiritual de Italia, conferinţa de pace de la Paris care a pus punct celui de al doilea război mondial atribuie oraşul Pola Jugoslaviei. Hotărârea a fost pusă în aplicare la 7 martie 1948. Tot atunci Italia a cedat Jugoslaviei oraşul dalmat Zadar, regiunea Istria, arhipelagurile Brioni şi Palagruzza, insulele Longa, Lisa şi Veglia din Marea Adriatică. Azi toate aceste teritorii, ca de altfel şi întreaga Dalmație, sunt incluse Croaţiei. Republica Nova Atica deţine la Pola o universitate particulară. Un caz interesant de “supravieţuire” a avut Imperiul Braziliei, de care am scris, dar aici revin cu un episod inedit. Colonişti portughezi au înfiinţat un sat în adâncul junglei amazoniene. Se  întâmpla pe la anul 1850. Au rămas civilizaţi, dar erau analfabeţi şi aveau o economie agricolă de subzistenţă. Făceau troc cu un negustor care lua de ei piei de şarpe şi de caiman, blănuri, cauciuc, răşini, ceară şi dădea la schimb unelte, arme de vânătoare, sare, chibrituri, pânză, mercerie. Negustorul lua la rândul lui marfa de la un altul şi tot aşa un lanţ de mii de kilometri. În 1972 constructorii şoselei Transamazonia au ajuns în satul portughezilor pierduţi în junglă. Prima întrebare pusă de şeful satului constructorilor a fost “cine mai este împăratul Braziliei?!?”. I s-a explicat că Brazilia este republică din 1889 si că ultimul care a purtat titlul de împărat brazilian a murit în 1892.Mercia este un vechi regat celt situat cândva pe teritoriul Angliei, în zona de câmpie numită Bazinul Londrei. Toponimul a căzut în desuetitudine la finele sec. XIX şi a fost practic uitat. La fel s-a întâmplat şi la noi. Câţi românii de azi ştiu de Ţara Brodnicilor, Ţara Hangului, Ţara Blahilor, Ţara Casimcei, Ţara Codrenilor, Ţara Someşului, Ţara Crişurilor, care nu-i chiar totuna cu Crişana, sau de Ţinutul Cârligăturii, de pe Câmpul lui Dragoş ori de Milcovia? Câţi români nu confundă Ţara Amlaşului din Transilvania cu mai celebra Ţară a Almaşului din Banat? La jumătatea sec. XIX, valea inferioară a râului Milcov, ţinut de trecere între Moldova şi Muntenia, era încă numit Milcovia. Toponimul este utilizat de Emanuel Mirohorski în volumul “De la Praga la Focşani. Aventurile unui baron ceh în Principatul Vlah din 1856”. Puţini români fac distincţia între Moldova Nistreană şi Transnistria propriu-zisă. Moldova Nistreană este fâşia de luncă întinsă de-a lungul malului stâng al Nistrului. A fost republică sovietică autonomă între anii 1924-1940. În 1940 Moldova Nistreană este alipită Basarabiei, pentru ca în 1947 să fie ciuntită de bolşevici, parte din trupul ei fiind dat Ucrainei. Ce a rămas Republicii Moldova este numită azi impropriu Republica Transnistreană. Spun impropriu pentru că în realitate Țara Românească a Trannistriei este mult mai mare. Se întinde de la Nistru până la Bug, iar Moldova Nistreană nu-i decât un ţinut al ei. În republica sovietică a Moldovei Nistrene cu capitala în târgul Bălţi s-a emis în anii 1920 aberanta teorie a existenţei limbii moldoveneşti, idiom distinct de limba română şi pentru ca absurdul să fie dus până la capăt, tot acolo a fost editat de bolşevici în premieră un aşa zis dicţionar “român-moldovenesc”. În  teritoriile româneşti pe care le stăpâneşte fără niciun drept şi mă refer la Transnistria, Zaporojia, Bugeac, Delta Mică, Hotin, Herţa, Podolia, Pocuţia, Bucovina de Nord şi Maramureşul de Nord, Ucraina duce o politică criminală de deznaţionalizare a populaţiei româneşti băştinaşe. Mercia, ca să revin la subiect, este “scoasă de la naftalină” în 1876 de parlamentarul englez John Bateman. Acesta face în documentele emise de biroul său referiri la regiunea Mercia. Ideea este preluată şi Mercia apare ca locaţie în romanele lui Thomas Hardy şi Bran Stoker. Este regăsită apoi în denumirea unor regimente şi echipe de fotbal. În ultima vreme un grup de adepţi ai religiei wicca se agită pentru înfiinţarea Federaţiei Mercia. Wicca este o religie neopăgână care venerează Natura şi Soarele şi se vrea continuatoarea cultului druid, practicat de celții antici. În concepţia militanţilor Mercia ar urma să fie o entitate autonomă în cadrul Angliei, alcătuită din 11 cantoane care vor ocupa zone din ducatul Kent, comitatul Wessex şi comitatul Cheshire. Iniţiatorii mişcării doresc să readucă la viaţă cultura şi limba merciană, deşi acest grai celt nu mai este vorbit din sec. X. Guvernul britanic intenţionează să construiască o centrală electronucleară în nordul extrem al Scoţiei, la doar câţiva kilometri de primele insule din arhipelagul Shetland. Un grup de insulari dizidenţi, supăraţi pe intenţia englezilor care, spun ei, ar pune în pericol Shetlandul, hotărăsc secesiunea arhipelagului faţă de Regatul Unit şi concomitent cer guvernului de la Copenhaga alipirea la Danemarca. Prin unirea cu Danemarca doreau să transforme chestiunea centralei într-un litigiu internaţional şi să pună beţe în roate proiectului. (va urma) Marian Rotaru