Google

Urme

Written on:ianuarie 12, 2014
Comments
Add One

artisti populari copiiUrmele trecutului trebuiesc păstrate din două motive. În primul rând ştergerea lor sau acoperirea cu vălul ignoranţei este echivalentă cu pierderea identităţii naţionale. În al doilea rând, privind pragmatic, vestigiile pot constitui obiective pentru turismul cultural, aducător de profit comunităţilor.

Lângă Bârlad se află satul Movileni. Legenda spune că pe vatra localităţii, Ştefan cel Mare a dat o luptă cu turcii, din care a ieşit biruitor. Domnitorul a pus prizonierii să care pământ în căuşul palmelor şi să înalţe o movilă, în amintirea luptei purtate. Tot pentru pomenirea evenimentului a plantat un stejar. La începutul secolului XX un proprietar local, Mihai Dimopol a săpat în interiorul movilei şi a amenajat o cramă. Nenorocirea pentru mărturiile istorice avea să vină după colectivizare. Un preşedinte de c.a.p. a pus să se taie stejaul voievodal, iar movila a fost trasnformată în lutărie. În urmă cu trei decenii se mai vedeau încă rădăcina copacului, suficient de mare în diametru ca să încapă pe ea o masă şi jumătate din movilă.

Între Bârlad şi Perieni a existat o mănăstire de maici. Lăcaşul a fost distrus de tătarii veniţi din Bugeac în timpul invaziei din 1758, ultima prin care avea să treacă Bârladul. Rămăşiţele fundaţiilor erau vizibile acum câteva decenii. Mi le-a arătat bunicul meu, Vasile Ivas, cel care mi-a spus şi legenda Movilenilor. Gârbovăţ este un toponim românesc, găsit în Moldova, Basarabia, dar şi în Banat, prin Ţara Nerei şi Ţara Almaşului. Este totodată numele pădurii Gârboavele din ţinutul Covurlui. Cuvântul are origine getodacă şi nu bulgară, aşa cum se afirmă. Toponimul este răspândit în spaţiul românesc de la un capăt la celălalt, ceea ce demonstrează că nu poate fi bulgăresc. Bulgarii, prea puţin numeroşi la nordul Dunării nu puteau exercita o influenţă lingvistică generalizată. Este mai sigur că migratorii slavi şi bulgari au luat substantivul gârbov de la românii din Moesia, peste care s-au aşezat. Gârbovul este bătrânul, moşul. Pe teritoriul comunei Ghidigeni curge râul Gârbovăţ, afluent al Bârladului. Apa izvorăşte din lacul Bălăneasa situat în apropierea satului Sălcieni. Numele râului a fost împrumutat satelor Gârbovăţ şi Gura Gârbovăţului. În slavonă, „băl” înseamnă „alb”. Deci Bălăneasa este Lacul Alb din care curge Râul Bătrânilor. Albul este culoarea senectuţii, simbolul înţelepciunii, purităţii şi liniştii sufleteşti. Coroborând etimologiile lacului şi râului, rezultă că pe valea Gârbovăţului, foarte de mult erau altarele preoţilor geţi, înţelepţi şi venerabili. Gârbovăţul a fost un loc sacru. Ca o confirmare, nu departe se află satul Gefu a cărui nume coboară din limba geţilor. Ca termen indoeuropean îi găsim urmele în vechiul german “gefu”, frizianul “giefu”, saxonul “gyfu” şi în sanscritul “gebu”. Înseamnă “dar”, “iertare”. Locuirea străveche a ţinutului este dovedită nu numai de toponimii, ci şi de vestigiile culturii Noua descoperite aici. Ca un făcut al sorţii, în satul învecinat Ţepu, s-a născut etnograful Tudor Pamfilie. Praja, pe vremuri sat vestit de dogari, are o etimologie interesantă. Toponimul este get, cu legături indoeuropene. În sanscrită “praja” este “cea care naşte”, în albaneză “prajte” înseamnă “liniştit”, pentru vechii slavi “prijati” era “iubita”, iar “praus” din elină se traduce prin “blândeţe”. Este posibil ca pe locul satului tutovean să se fi practicat în antichitate orfismul, unul dintre cultele lumii trace. Biblia, legendele şi descoperirile arheologice, arată că în trecut au vieţuit uriaşi. Oameni foarte înalţi au trăit şi în ţinutul Tutovei, dacă luăm aminte la etimologia satului Bălăbăneşti. În limba cumanilor, “balaban” însemnă “uriaş”. Pe teritoriul judeţului Argeş, unde în raza localităţii Cetăţeni s-au găsit schelete de uriaşi, există satul Balabani. Multe toponime sunt inspirate din realităţi geografice şi istorice. Ţara Haieu sau “Ţara Apei Calde” este ţinutul bihorean udat de râul termal Peţea. Aici se află Băile Felix şi 1 Mai, foste Episcopale. Haieu cuvânt arhaic care înseamna “cald” este înrudit cu vechiul englez “haetu”, englezul modern “hot”, norvegianul “hitti”, saxonul “hitia”, frizianul “hete” şi cu germanul “hitze”. Ţara Cordău, ţinut vecin Ţării Haieu îşi trage numele de la latinescul “corda” tradus prin “frânghie”, “fir”. Vechii locuitori ai Cordăului cultivau cânepa şi confecţionau frânghii. Satul tecucean Gohor păstrează numele cnezatului întemeiat de Gohol, unul dintre căpitanii lui Ştefan cel Mare. Satul Nicuşeni şi gara Nichişeni din comuna Ghidigeni poartă amintirea industriaşului Nicolae Chissoveloni. Dimitrie Cantemir afirmă în “Descrierea Moldovei” că în Codrii Fălciului se află ruinele unui oraş din piatră. Atât mai rămăsese din Taifalia, o cetate străveche. Cărturarul este de părere că însăşi numele ţinutului Fălciu se trage din toponimul Taifalia. În lucrarea amintită, principele spune că a trimis oameni ca să cerceteze zidurile şi turnurile năruite. Ruinele misteriosului oraş, vechi de cine ştie când, nu se mai văd astăzi. Poporul taifalilor a fost un neam războinic care a hălăduit în primele secole ale erei creştine din vestul Europei, până în Câmpia Dunării. Având un nivelul cultural extrem de modest, taifalii nu erau capabili să înalţe o cetate de piatră. Oraşul amintit de Cantemir este mult mai vechi. Nimeni nu mai ştia cum s-a chemat atunci când au ajuns taifalii pe malul Prutului. Migratorii l-au găsit pustiu şi au locuit o vreme printre zidurile lui. Cantemir scrie că Cetatea de Pământ de lângă Bârlad are o vechime necunoscută. Dacă era construită de Ştefan cel Mare, aşa cum se spune astăzi, de bună seamă Cantemir ar fi ştiut. Trebuie remarcat că fortificaţiile voievodului erau durate din piatră, nu din pământ şi că se înşirau la marginile ţării, nu în interiorul acesteia. Cetatea de Pământ a fost rămăşiţa anticii Paloda, strămoşul îndepărtat al Bârladului. “Pala” în limba tracă înseamnă “mlaştină”. Paloda, amintită în Geographia lui Claudiu Ptolemeu, era cetatea înălţată pe o insulă din balta ce acoperea lunca râului Bârlad. Regretatul profesor bârlădean Dumitru Giurcanu mi-a povestit că în satul natal Bogdăniţa, există un deal care ascunde o încrengătură de tuneluri pietruite. Nimeni nu ştie cine le-a construit, în ce scop şi unde duc. Profesorul a văzut în copilarie intrarea în sistemul de tuneluri şi a pătruns în interior pe o distanţă mică. În timpul întovărăşirilor sătenii ascundeau în tuneluri recolta, ca să nu fie luată la “cote”. Securitatea a aflat şi a astupat intrarea în labirintul subteran, astfel încât să nu se mai cunoască. Un coleg mi-a povestit în urmă cu trei decenii, o curiozitate din satul natal, aflat în judeţul Botoşani. Din păcate nu mai reţin numele localităţii. Important este ce mi s-a relatat. Există acolo două movile care dacă sunt privite de pe înălţimea unui deal vecin se observă că au contururi antropomorfe. Localnicii le spun “Tatăl şi Băiatul”, pentru că închipuie un bărbat şi un copil. Tumuli  similari sunt întâlniţi în statul Ohio. Mi s-a mai spus că după o ploaie torenţială, coasta dealului a lunecat puţin dezvăluind un perete din piatră, probabil ruina unei cetăţi străvechi şi neştiute! Folosim expresii verbale a căror înţeles original s-a pierdut. Sunt şi ele vestigii ale trecutului. Copiii se jucau “este ora unu şi omul negru n-a venit”, apoi continuau să se învârtă în cerc, până când, unul dintre ei striga “este ora x şi omul negru a venit”! Cercul se rupea cu ţipete de spaimă prefăcută, în timp ce un alt copil care până atunci a stat pitit se repezea spre ceată cu faţa schimonosită şi mârâind ameninţător. Este “omul negru” care-l va mânca pe cel prins! Negrul asimilat cu noaptea, simbolizează pericolul. Denumiri ca Râul Negru, Tăul Negru sau Munţii Pădurea Neagră conturează în minte tenebrele din adâncimea apei ori din încâlceala pădurii. “Dacă nu eşti cuminte, vine moşul şi te ia cu sacul”, spuneau mamele copiilor neastâmpăraţi. De ce sunt evocaţi moşii şi oamenii negri ca  ameninţare? Omul sălbatic are părul lung şi încâlcit, iar barba crescută în voie îi ascunde chipul. Pare mai bătrân decât este în realitate. Arată ca un moş! Trăieşte în păduri şi nu are straie în afară de câteva piei netăbăcite legate de trup. Lipsa hainelor îl face să stea ascuns iarna în grote sau în scorburi. Primăvara iese la lumină, devine activ. De aceea moşii din tradiţia populară anunţă sezonul cald. Jocul copiilor evocă o realitate etnografică. După autorul Silviu N. Dragomir, în pădurile noastre au trăit până in vremurile istorice seminţii de oameni primitivi preindoeuropeni. “Să nu pierdem nimic din trecut. Cu trecutul se clădeşte viitorul”, ne sfătuieşte Anatole France. (Marian ROTARU)

Leave a Comment