Ieri și azi, lecție de istorie

Generația Unirii a lăsat moștenire o atitudine politică demnă și responsabilă

„Alegându-te pe tine domn… am voit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi noi, om nou… Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul! Fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi!”, a spus printre altele Mihail Kogălniceanu la alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Ieri diplomații, politicienii care au făcut unirea vindeau moșii proprii ca să aibă bani ca să lucreze pentru popor. Astăzi, politica îmbogățește. Astăzi toți politicienii intră săraci în politică și ies din politică superbogați. De unde bani? De la stat, adică de la cei mulți care plătesc taxe și impozite. Unuia îi crește o grindă, altuia un domeniu, altul devine mare latifundiar, adică trai neacă în politică!

Să revenim continuând să facem paralele. Mai merită menționat că istoria se repetă. Înaintea unirii, adică înaintea lui Cuza, locuitorii satelor și orașelor lucrau doar pentru străini. Toate pământurile erau ale străinilor sau ale bisericii, adică tot ale străinilor, moșiile bisericii fiind „mulse” de greci. Industria și comerțul erau tot ale străinilor. A venit Cuza și a secularizat averile mănăstirești și a împroprietărit țăranii cu pământ. A făcut cadru legal pentru ca și românii să aibă loc în comerț sau în meșteșuguri.

A venit regele străin pe trădarea boierilor străini și români și după câteva decenii românii iar erau „acoperiți” de străini. Până după al doilea război mondial România era vândută 100% străinilor. Au venit comuniștii și au făcut mai “rău” decât a făcut Cuza, adică mai bine pentru români. Totul a devenit al statului. Apoi a venit democrația și iată că la trei decenii distanță România este vândută 70-80%. Asta e situația astăzi. Ce regim va urma care să dea din nou românilor România?

Unirea Principatelor a început la Galați, printr-un scandal despre falsificarea alegerilor

Colonelul Cuza, pârcălab de Galați în 1857, a protestat față de falsificarea alegerilor pentru Adunarea Ad-Hoc. A devenit cunoscut ca unionist. Caimacamul Nicolae Vogoride, la ordinele Înaltei Porți, falsificase listele. Complotul a fost demascat de soția sa, Ecaterina Conachi.

Ce voiau atunci moldovenii?

Mai multe solicitări au fost aprobate în Divanul Ad Hoc din Moldova.

Cele mai principale sunt:

– Respectarea autonomiei țării, așa cum a fost ea stabilită prin vechile acorduri cu Imperiul Otoman.

– Unirea Principatelor Moldova și țara Românească într-un singur stat.

– Înscăunarea pe tronul noului stat a unui principe străin dintr-o dinastie occidentală – era o modalitate de a conecta Principatele la Europa monarhică a vremii și, mai ales, de a pune capăt certurilor permanente dintre familiile românești de os domnesc.

– Neutralitate, la capătul a aproape 100 de ani de ocupații militare succesive rusești, otomane și austriece.​

– Reforme sociale astfel încât categorii mai largi de populație să fie reprezentate.

Cereri similare au făcut și delegații munteni la Adunarea Ad-Hoc de la București.

Unirea de la 1859 a fost o soluție politică și diplomatică elaborată de diplomația franceză împreună cu elita politică românească de la 1848 pentru a opri expansiunea rusească. Tenace a fost și jocul diplomatic al românilor, care s-au folosit când de ruși, când de turci, când de vest europeni pentru a câștiga din ce în ce mai multă independență. Românii și-au asumat un rol autonom în Chestiunea Orientală, considerând că ar avea mult de câștigat în stăvilirea valului rusesc și că vesticii ar accepta oricum desprinderea de otomani. Tocmai această desprindere a fost anevoioasă. Otomanii s-au lăsat atât de greu duși din Principate, încât au dus o campanie de sabotaj în Moldova, unde sentimentul unionist părea mai slab. Caimacamul Nicolae Vogoride, la ordinele Înaltei Porți, a falsificat listele electorale și rezultatele alegerilor, a dat mită și a înlocuit unioniștii din posturi publice.

Pe larg în ediția tipărită a regionalului Informatorul Moldovei.