De la sindicatul comunist care administra o avere considerabilă și dădea cadouri membrilor, bilete în stațiuni și alte avantaje materiale, peste noapte, adică de pe o zi pe alta au apărut sindicatele „capitaliste”. Mișcarea sindicală românească de după 1990 a scăzut în putere pentru că membrii de sindicat au vrut în continuare cadouri de la sindicat.
Când se vorbește astăzi de sindicalismul românesc, mai tremură o umbră undeva care atestă că era odată o mișcare sindicală respectată. Multe întreprinderi de stat au umplut la refuz depozitele de fier vechi, prin privatizările deștepte începute de Năstase și continuate de vecinul de bloc Băsescu și alții din guvernele care au condus țara între 1996 și 2000, iar terenurile au umflat conturile dezvoltatorilor. Evident că sindicatele apărute după 1990 s-au spart, au dispărut. Până și celebrele sindicate miniere au fost „sparte” de guvernanți. Mediul privat care s-a „încropit” după 1990 a fost reticent la sindicate. Unele societăți mai mari au și astăzi sindicate, dar în ansamblu, lupta sindicală este mult prea slabă pentru societatea de astăzi. Englezii au paralizat sectorul de sănătate, transporturile și alte domenii, în perioada sărbătorilor care s-au încheiat, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la nivelul de trai. ~n România se fură încă la fel ca-n codru, după vorba românului, iar sindicatele, câte mai sunt, strigă însă efectele sunt aproape nule. Englezii au provocat un adevărat cutremur și chiar dacă premierul Marii Britanii a spus că aduce armata să înlocuiască greviștii, revendicările sindicaliștilor sunt soluționate până la urmă.
„Era altfel astăzi dacă s-ar fi trecut peste obiceiurile cu cadouri de sărbători, agende, pixuri și așa mai departe. Sindicatul are un alt rol. Greu se înțelege la noi acest aspect. Mai sunt, e adevărat, sindicate, dar forța sindicatelor în ansamblu este mică, tocmai pentru că membrii au văzut în sindicat o instituție care acordă cadouri. Ca să fie puternic, sindicatul are nevoie de specialiști, de profesioniști în mai multe domenii care să lupte pentru drepturile membrilor. De asemenea, au luptat pentru anumite drepturi sindicatele de la noi și de acele drepturi au beneficat toți, fie că erau membri de sindicat sau nu. E anormal. Am avut ocazia să întâlnesc multe situații care au confirmat ceea ce am spus mereu și anume că sindicatul nu dă cadouri ci apără drepturile membrilor. O femeie a lucrat în străinătate și la finalul termenului a fost văduvită de anumite drepturi. I-a spus cineva și a mers la sindicat. Acolo a fost primită, a fost consiliată și i-au fost câștigate drepturile. Femeia a spus atunci că oriunde se va afla mereu va urmări să fie membră de sindicat pentru că fără sprijinul sindicatului ar fi muncit atâta timp degeaba. Sunt situații diverse și multe aspecte de analizat, cert este însă că sindicatul e partenerul de dialog al angajatorului, al Guvernului, are specialiști care apără și-n instanță drepturile membrilor. Au fost vremuri când mulți patroni au spus: sindicatul suntem noi. Oamenii au tăcut”, spune privind în urmă fostul președinte al CNSLR-Frăția Vaslui, Gheorghe Croitoru, sindicalist cu vechime. Continuare în ediția print a regionalului Informatorul Moldovei.