Google

Sfântul Ierarh Alexandru

Written on:august 30, 2020
Comments
Add One

Sfântul Alexandru s-a născut în anul 239 și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, în anul 337, având de la nașterea sa 98 de ani. El este pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 30 august.

După ce a trăit o vreme în pustnicie, în rugăciuni și posturi, a mers mai întâi în Grecia apoi la Bizanț, unde păstorea Sfântul Mitrofan. Acesta l-a hirotonit pe Alexandru horepiscop în anul 314, pentru a-l ajuta în îndeplinirea sarcinilor arhierești.

Când l-a întrebat dreptcredinciosul împărat, marele Constantin pe cine îl va binecuvânta să primească scaunul arhieresc după mutarea sa la Domnul, Sfântul Mitrofan a răspuns: “Domnul mi-a descoperit că după mine va lua scaunul arhieresc Alexandru, împreună-slujitorul meu, cel vrednic de adevărata alegere și de harul Duhului Sfânt”.

Ducându-se Sfântul Mitrofan la Domnul, a fost pus, ca al doilea ierarh al Constantinopolului, Alexandru. El a păstorit bine turma cea cuvântătoare a lui Hristos și aducea la dreapta credință pe eretici și pe păgâni, pentru că nu numai cu arienii avea mare luptă, dar și cu filosofii păgâni.

În anul 325, din porunca Sfântului împărat Constantin cel Mare s-a adunat la Niceea întâiul Sinod Ecumenic. Mitrofan, neputând să se ducă la acel sobor, din pricina bătrâneții și a slăbiciunii trupești, a trimis pe Alexandru. El, șezând în sobor în locul arhiepiscopului său, s-a luptat mult prin cuvânt pentru dreapta credință împotriva rău credinciosului Arie.

Trecând câţiva ani de la Sinodul cel dintâi şi fiind chemat la Constantinopol, Arie a amăgit pe dreptcredinciosul împărat Constantin cum cî s-ar învoi cu credinţa cea întărită în Niceea, jurându-se înaintea împăratului că aşa crede Împăratul a crezut cuvintele lui cele meşteşugite și l-a trimis la Preasfinţitul Alexandru, poruncindu-i să primească pe Arie întru împărtăşirea bisericească, ca pe un dreptcredincios.

Ziua de Duminică a fost rânduita ca să intre Arie în biserică spre împărtăşire. Fiind sâmbăta spre Duminică, în acea noapte arhiereul lui Dumnezeu, Alexandru s-a aruncat la rugăciune înaintea sfântului prestol şi cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca îndată să-i ia sufletul din trup, ca să nu vadă ziua aceea, în care Arie avea să se apropie şi să ia împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre Biserica Sa, a hotărât să piardă pe Arie de pe pământul celor vii.

Apropiindu-se de locul ce se numea “Târgul lui Constantin”, unde era un stâlp de marmură, care avea pe sine coroana împărătească, a căzut frică asupra lui Arie de conştiinţa ce-l mustra pe el şi de frică i-a venit nevoia cea trupească; deci, îşi căuta loc ascuns. Din întâmplare a aflat o privată a poporului, în care, intrând el, a fost lovit cu o durere cumplită la cele dinăuntru şi a crăpat în două ca şi Iuda, iar maţele lui au ieşit prin şezut. Astfel a pierit cu ticăloşie, lepădându-şi sufletul cu amar.

Văzând cei ce-l aşteptau afară că nu mai iese, au intrat la el şi l-au găsit mort în privată, zăcând în sânge. Atunci îndată s-a înştiinţat toată cetatea de cumplita moarte neaşteptată a ereticului Arie. Ereticii s-au ruşinat, iar dreptcredincioşii s-au bucurat, că Hristos, adevăratul Dumnezeu, este biruitorul vrăjmaşului şi hulitorului. Preasfinţitul Patriarh Alexandru, auzind de aceasta, a dat mulţumire lui Dumnezeu, Cel ce S-a milostivit spre Biserica Sa şi a scăpat-o de acel lup cumplit. Dreptcredinciosul împărat Constantin cel Mare, auzind de moartea lui Arie, s-a întărit mai mult în dreapta credinţă, şi dogmele Sinodului din Niceea le-a ţinut până la sfârşitul său.

Leave a Comment