Google

Semn de exclamare (VII)

Written on:decembrie 19, 2016
Comments
Add One

Arhitectul american Eugen Tsui a proiectat un pod rutier şi un tunel submarin feroviar care să unească Europa cu Africa prin strâmtoarea Gibraltar, între colonia britanică Gibraltar şi colonia spaniolă Ceuta de pe coasta Marocului. Podul va trece peste o insulă artificială la cinci kilometri în larg şi va fi dotat cu turbine eoliene şi mareomotrice care să obţină electricitate din forţa vântului şi a curenţilor marini. Insula artificială va găzdui serviciul de întreţinere a structurii. Datorită podului, traficul de mărfuri va creştere şi de aceea Tsui a gândit pentru Gibraltar un port plutitor  în largul districtului Marina, care să sporească facilităţile comerciale ale coloniei. Construcţia podului nu a început pentru că Spania nu vrea să  împartă profitul cu Marea Britanie. Madridul cere de la englezi Gibraltarul, dar uită că la rându-i nu a renunţat oficial la mărunta insulă Penon de Algiers din rada portului Alger, deşi nu o mai stăpâneşte efectiv din anul 1529! În 1960, când oraşul Aden era colonie britanică, iar Djibouti era capitala Somaliei Franceze, a fost gândit un pod între cele două oraşe, peste strâmtoarea Bab el Mandeb. Podul, condominiu franco-britanic, urma să lege Arabia de Africa şi să treacă prin insula Perim, posesiune britanică, important port de escală la vremea aceea. După plecarea britanicilor, proiectul a fost abandonat, dar acum interesează pe întreprinzătorii din Dubai. În noua variantă podul, asemenea celui din Gibraltar, va avea turbine eoliene şi mareomotrice. Penuria de spaţiu îl preocupă pe Eugen Tsui. Unul din proiectele sale este insula plutitoare Nexus în suprafaţă de 4000 de hectare, ancorată în largul Floridei. Nexus va fi o structură multietajată, cu 100000 de locuitori. Este prevăzută cu pistă pentru elicoptere la ultimul nivel şi cu spaţiu rezervat agriculturii. Florida va avea încă un oraş plutitor, numit Freedom, cu 50000 de locuitori. Extinderea habitatului uman este un joc cu sumă nulă. Se câştigă prin atingerea unor obiective economice ori sociale, dar totodată se pierd areale naturale, sau terenuri agricole. De exemplu fermele energetice ocupă foarte mult teren şi este preferat atunci, ca turbinele eoliene şi panourile fotovoltaice să fie montate pe clădiri, ori pe mare. Japonia a planificat construcţia a 30 de insule plutitoare cu panouri fotovoltaice. Israelul va investi în trei asemenea platforme. În Marea Nordului, lângă oraşul englez Thanet din comitatul Kent, se construieşte un parc eolian marin cu 6000 de turbine, cel mai mare din lume. Panouri fotovoltaice flotante şi turbine eoline pot fi amplasate şi în apele româneşti ale Mării Negre, trebuie doar interes pentru economia naţională. Autopia este o insulă artificială gândită de arhitectul Wolf Hilbertz pentru Marea Arabiei. Insula se va forma prin depunerea calcarului dizolvat în apa mării pe nişte plase metalice prin care trece curent electric furnizat de panouri solare. Procedeul se numeşte biorock.

Arhitectul Andre Lurcat a imaginat un aeroport plutitor pe fluviul Sena, în  inima Parisului, În 1930 a fost proiectat un aeroport care să deservească Londra, amenajat pe o platformă susţinută de piloni deasupra fluviului Tamisa. Dealtfel ideea platformelor aeroport suspendate pe piloni deasupra oraşelor a fost lansată în anul 1928 de Norman Geddes. Aeroportul lui Geddes avea ca piloni de susţinere zgârie norii din insula Manhattan – New York, costa cinci miliarde de dolari, sumă fabuloasă pe vremea aceea când un automobil Ford era 300 de dolari. În anul 1930 Edward Amstrong a proiectat un aeroport plutitor ancorat pe Atlantic pentru a servi ca punct de escală şi pentru transbordarea mărfurilor. Aeroportul lui Amstrong era o platformă montată pe flotoare, cu pistă de aterizare, turn de control, atelier de reparaţii, rezervor de combustibil, depozit de mărfuri, sală de aşteptare, hotel, restaurant. Fiind ancorat pe ocean nu avea vecini pe care să-i afecteze cu poluarea sonică. Americanii au dorit să amplaseze 12 asemenea structuri, dar criza economică a oprit lucrările. Amstrong a avut ideea ca în zonele fără teren disponibil, hangarele pentru avioane să fie suspendate în aer cu dirijabile gigant. Era prevăzut ca dirijabilele să fie acoperite cu panouri solare capabile să furnizeze 86300 kilowaţi oră electricitate. Cu energia obţinută urma să funcţioneze motorul cu elice care să menţină dirijabilul la punct fix şi liftul de legătură cu solul. În anii din urmă arhitecţii olandezi reuniţi în Clubul Amsterdam au proiectat structuri flotante: aeroporturi, porturi, docuri, antrepozite, care suplinesc lipsa de spaţiu. Australia are destul teren, dar construieşte pe mare o uzină de lichefiere a gazelor naturale, platforma Gorgon, ca să cruţe habitatul terestru. Monaco va ancora în apele teritoriale trei parcuri plutitoate în formă de amfiteatru, cu plante ornamentale, pentru a completa zonele verzi, deficitare. Principatul Monaco pune accent pe amenajările subterane, Astfel oraşul Monte Carlo are în subsol o zonă comercială, iar în stânca peninsulei Monaco s-au săpat spaţii pentru magazine. În lume sunt zeci de cartiere comerciale subterane. Aceasta presupune spaţiu câştigat şi mai puţină energie pentru încălzire. Extinderea pe înălţime rămâne totuşi cea mai la îndemână posibilitate de a economisi teren. Îmbracă varii forme, de la zgârie nori, la grădinile verticale pe suporturi supraetajate. La grădinile verticale tip turn grădinarul nu mai trebuie să urce pe scară. Suporturile cu legume sunt deplasate cu un lanţ de o parte şi de alta a cadrului vertical care le susţine, fiind astfel aduse pe rând la grădinar. Invenţia este românească, dar aplicată în Singapore. Cum Eugen Tsui nu putea ignora verticala, a proiectat turnurile Ochii Cerului, Ultima şi DNA. Ochii Cerului sunt două turnuri plutitoare înalte de 600 de metri, cu spaţii comerciale. Se vor amplasa în largul oraşelor Oakland din California şi Shenzhen, din provincia chineză Guangdong. În Turnul Ultima din San Francisco cu 3220 de metri înălţime vor locui un milion de oameni, Turnul DNA din oraşul californian San Leandro va fi o grădină verticală înaltă de 500 de metri, cu săli de sport şi birouri. Aceste clădiri dotate cu turbine eoliene şi panouri solare vor fi autonome energetic. Propuneri similare: Turnul Illinois de 1600 de metri în Chicago, în Tokyo turnurile X-Seed şi Nikitin, ambele de 4000 de metri înălţime, vor adăposti milionul de oameni. Turnul Globe din New York va fi o sferă cu 350 de metri în diametru şi care va sta pe piloni deasupra unei intersecţii de autostrăzi. Sfera este forma cu cel mai mare volum la o suprafaţă exterioară dată. Eugen Tsui a introdus conceptul de arcologie-arhitectură biologică şi a scris pe această temă cărţile: “Clădirile verzi”, “Învăţaţi de la natură”, ”Natura în proiectare”, “Natura şi viitorul”. Dezvoltă ideea grădinilor verticale care să îmbrace clădirile. Se pot cultiva plante pe pereţi, în balcoane, pe terase sau pe acoperişuri. Primăria Parisului a hotărât ca sute de hectare de acoperişuri şi terase să devină grădini cu flori şi legume. Ideile lui Tsui au prins. Astfel Arabia Saudită construieşte în oraşul Jedah, provincia Hejaz, Turnul Regelui înalt de 1600 de metri, viitor centru de afaceri, iar la Marea Roşie, oraşul Regele Abdulah, edificat pe insule artificiale în suprafaţă de 16800 de hectare. King Abdulah City va găzdui două milioane de oameni şi va oferi 250000 de locuri de muncă în industrie. Compania Beirut Marine amplasează pe coasta libaneză şi exploatează insulele plutitoare din seria Dhow, destinate turismului. Sunt deja 6 insule, cu câte 3400 metri pătraţi disponibili. Numele seriei vine de la navele dhow, corăbiile tradiţionale arabe. Cea mai mare structură plutitoare, aeroportul Britania cu patru piste de 5 kilometri va fi ancorat în estuarul fluviului Tamisa. Aeroportul va fi legat de Londra prin tuneluri subacvatice. După ce Britania va fi terminat, aeroportul londonez Heathrow va fi dezafectat, pe locul acestuia va apare un oraş ecologic cu 300000 de locuitori. Marian Rotaru

Leave a Comment