Google

Scurtă privire asupra presei românești … de la origini până în prezent

Written on:mai 13, 2019
Comments
Add One

Piața editorială românească trimite zilnic cititorilor săi alături de cărți multe ziare și reviste, tarabele distribuitorilor de presă fiind neîncăpătoare pentru titlurile ce se războiesc să ajungă în atenția devoratorilor de cultură. Așa cum fiecare carte își are cititorul său, ziarele și revistele își află lesne perechile de ochi care să le parcurgă sorbind noutățile. Când se vorbește astăzi despre ziar se înțelege cel mai adesea gazeta purtătoare de știri din diverse domenii, iar în sensul mai larg al cuvântului o companie comercială modernă care se compune din editură, redacție, tipografie, expediție.

E interesant de știut că istoria publicațiilor periodice situează începuturile acestui gen de tipărituri înainte de apariția tiparului, înainte de scrisorile cu peceți domnești, premergătoare acestora fiind comunicările orale care înștiințau populația despre diferite evenimente politice și administrative. Ziarele vorbite sau cântate au reprezentat forma cea mai veche de transmitere a știrilor, astfel de ieșiri în publicul mare efectuându-se cu o oarecare regularitate (periodicitate), mai cu seamă atunci când autoritățile aveau nevoie a difuza în rândul maselor știri care prin natura lor aveau rolul de a consolida poziția statului și a cârmuirii de atunci.

La sfârșitul evului mediu, alături de știrile cântate circulau și scrisorile, mai întâi cu valoare de acte oficiale între instituții ale statelor vecine, având la bază interese comune și relații de reciprocitate. Aceste scrisori cu însemne ale cancelariilor domnești vesteau organizarea de târguri comerciale indicând totodată căile de acces și tipurile de mărfuri aduse spre vânzare/ cumpărare, alteori cuprindeau vești despre apariția vreunui pericol care în vremurile feudale însemna invazia trupelor otomane sau a altor năvălitori. Ziarul scris de mână se transmitea de la un târg la altul, de la un principe la altul, de la un negustor la altul. Iată cum din această perspectivă, scrisoarea românească de la 1521, prin care Neacșul din Câmpulung-Muscel anunța pe brașoveni că pericolul invaziei turcești se apropie de Brașov, dar și alte scrisori comerciale dintre brașoveni, bistrițeni, sibieni reprezintă primele exemple românești ce se încadrează în categoria periodicului manuscris.

Primele foi volante (ziare, periodice tipărite) care au circulat pe teritoriul țării noastre erau tipărite în străinătate și cuprindeau informații despre campania antiotomană din vremea lui Mihai Viteazul. Știrile erau comunicate chiar de domnitor străinilor veniți în țara noastră fie cu misiuni militare fie în calitate de simpli informatori, reporteri de presă cum le-am zice astăzi. În secolele XVII, XVIII foile volante  tipărite cu rol de publicație periodică, se înmulțesc în Țara Româneasca,  Moldova și Transilvania,  fiind asemeni unor formulare bisericești  sau formulare cu caracter militar, anunțând după caz hirotonisiri de preoți,   încorporări și măsuri luate împotriva soldaților români dezertori din armata imperială. Numite în popor „țirculare” căci dădeau ocol ținutului transilvan, foile volante de aici erau tipărite în limba română, în limba germană, existând și tipărituri bilingve acestea afișând pe două coloane textul informativ. Bibliotecile românești dețin un număr impresionant de astfel de tipărituri, colecția cea mai valoroasă fiind depozitată la Biblioteca Academiei Române ale cărei cataloage descriptive evidențiază vechimea lor menționând ca ani de apariție perioada cuprinsă între 1462-1866.

Abia în secolul al XVIII-lea apar primele publicații periodice în forma lor clasică, astfel în 1778 apare la Sibiu, la editura lui Martin Hochmeister gazeta „Theatral. Wochenblattfürdas Jahr 1778” (Teatru. Gazetă săptămânală pe anul 1773) urmată în 1783  de „SiebenbürgerBote” (Curierul transilvănean), în 1784 de „Siebenbürger Zeitung” (Revista Transilvaniei). Și maghiarii au avut periodicele lor, cunoscut fiind ziarul comercial „Mercurius Hungaricus” apărut la 1709 sau publicația periodică clujeană „Erdélyi MagyarHirvivö” (Vestitorul maghiar din Ardeal) din 1710.

În Moldova, la Iași, a apărut la 18 februarie 1790, în limba franceză ziarul „Courier de Moldavie”. Deosebit de important este faptul că despre această publicație se fac referiri în ziarul oficial austriac „Wiener Zeitung” din 3 martie al aceluiași an, comunicându-se celor interesați că e tipărit „pe o coloană în limba țării și pe cealaltă în franceză”, că va apărea „cât timp armata rusă va rămâne în cartierele ei de iarnă”, că prețul era „de trei galbeni pentru întreaga publicație”. Cercetările lui Iorga și mai târziu cele ale lui Dan Simonescu arată că ziarul era un săptămânal editat prin grija unei  misiuni străine, respectiv al comandamentului  militar rus aflat sub conducerea mareșalului Potemkin. Se tipărea doar în limba franceză fiind studiat de ofițerii garnizoanei ruse cantonată în iarna lui 1790 în orașul moldovean pentru o perioadă de pregătire premergătoare războiului ruso-turc (1787-1791). Cu siguranță ziarul intra și în sfera de interes a elitei intelectualității și a multor boieri ieșeni căci limba franceză era cunoscută și vorbită. Cele patru pagini ale fiecărui număr din cele cinci câte au apărut până la 1 aprilie abundă de știri externe, fiind amplu dezbătute evenimentele politice sau militare din Rusia, Viena, Londra, Paris. Este adevărat că fiecare număr începe cu știri din Iași, numai după înregistrarea acestora se trece la detalierea celor externe, însă trebuie specificat faptul că știrile locale vizează mai degrabă viața militară sau privată a lui Potemkin arătându-se frecvent că acesta beneficia de simpatia boierilor moldoveni. În ultimul număr „Courier de Moldavie” scrie că la Iași, în noaptea de 26 martie s-au simțit cutremure de pământ succesive. Valoarea documentară este prețioasă, pentru că ziarul cuprinde câteva date care ne informează asupra vieții sociale și politice din Iași, arătă cum erau receptate știrile referitoare la evenimentele mondiale. Prin intermediul acestui ziar au pătruns în țara noastră noțiuni și idei despre libertate, democrație, progres, egalitate (puse în circulație de revoluția franceză), conștiința libertății naționale și sociale dezvoltându-se tocmai datorită acestui ziar ieșean  care acorda o mare atenție știrilor mondiale axate pe mari probleme social-politice cu caracter progresist.

Din nefericire nicio bibliotecă românească nu se poate lăuda că ar deține măcar un număr din acest ziar și dacă el nu ar fi fost descoperit în colecțiile Bibliotecii de Stat „V. I. Lenin” (astăzi Lomonosov) din Moscova, dacă această instituție nu ar fi oferit o fotocopie Bibliotecii Academiei Române, probabil nici nu am fi știut cum arată. Fotocopia etalează un superb ziar cu dimensiunea de 18×23 de centimetri al cărui titlu este redactat eronat căci cuvântul courrier este greșit scris un singur „r” , ceea ce face pe specialiști să concluzioneze că din grupul redacțional nu făceau parte francezi. Frumusețea grafică a publicației este dată de prezența între cuvintele din titlu a unui cap de bour care reprezintă stema Moldovei, cea mai bună dovadă a faptului că a fost tipărit în ținuturile moldovene. Bineînțeles că și datarea fiecărui număr cu specificarea localității în care apărea, utilizând  forma veche a denumirii Iași (Jassi), constituie un element de identificare a acestei publicații periodice.

Continuare în ediția print a regionalului Informatorul Moldovei, ziar regional care apare în fiecare miercuri în toate județele Moldovei și-n Republica Moldova.

Mihaela Ochianu-Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui

Leave a Comment