Google

Sark şi Sealand (XI)

Written on:martie 12, 2017
Comments
Add One

Mai înainte am scris despre insula Pitcairn din Pacific şi despre epopea pitcairnezilor, popor născut la sfârşitul sec. XVIII din şase marinari englezi şi soţiile lor, o duzină de tinere tahitiene. Pe la 1850 Pitcairn devenise neîncăpătoare, aşa că oamenii roagă pe regina Victoria a Marii Britanii să le dea alt cămin. Doleanţa le-a fost ascultată şi pitcairnezii care au vrut să plece sunt duşi pe insula Norfolk, aproape de Australia, un paradis cu 3500 de hectare de sol roditor şi climă plăcută. Pe atunci Norfolk, posesiune britanică, era dependentă de colonia Tasmania şi fusese o vreme loc de deportare pentru foşti deţinuţi, era adică o colonie de penitenţă. În sec. XX colonii de penitenţă tipice a avut Franţa. Aşa au fost până în 1953 Guyana Franceză şi Insulele Salvării din Atlantic, zugrăvite de Henri Charriere în romanul autobiografic “Papillon”. Pitcairnezii primesc pământ în Norfolk. Unii s-au înţeles cu foştii deţinuţi, dar o parte din ei nu s-au adaptat şi în 1857 se întorc în Pitcairn, de aici subiectul unor cărţi: “Iad şi Paradis”, “Pitcairn”, “Paradisul         întunecat”, scrise de Peter Clarke, Charles Nordholff şi Robert Maklin. Cei rămaşi pe Norfolk au format o naţiune cu propria limbă, diferită atât de engleză, cât şi de pitkern, gaiul bunicilor din insula Pitcairn. În Norfolk sunt păduri de pin, păşuni care ocupă un sfert din insulă, se cresc vaci, porci şi păsări, se cultivă viţa de vie, porumb, legume: ceapă,         usturoi, ghimpir, fasole, roşii, vinete, castraveţi, varză, salată, rădăcinoase tropicale: batate, yam, mangold şi fructe: bananieri, piersici, nectarine, avocado, papaya, fructul pasiunii, pepeni verzi şi galbeni, smochini, cireşi, meri, peri, pruni, madarini, arbore de pâine, ananas, guava. Pentru a se economisi terenul unele legume se cultivă hidroponic, în instalaţii supraetajate. S-a dezvoltat o bucătărie apreciată de turişti, cu preparate gen: clătite cu banane, găluşte de  banane în lapte de cocos, mâncarea pilhi din banane, cimbru, faină şi sare. Insula produce stafide din struguri uscaţi pe butuc după un procedeu chinezesc, conserve din fructe şi legume şi are o fabrică de vinuri cu centru de degustare pentru cele opt sortimente oferite. Turismul este important şi pentru a se valorifica pe seama vizitatorilor producţia locală, în Norfolk s-a interzis importul de carne, lapte, ouă, fructe şi legume. Norfolk a depins de Tasmania până în 1897, când britanicii o transferă altei colonii australiene, Noua Galie de Sud. Din 1897 postul de guvernator a insulei este desfiinţat, funcţia fiind cumulată de guvernatorul Noii Galii de Sud. În 1901 este fondată Uniunea Australiană ca domnion britanic independent. Suveranul Marii Britanii este regele Australiei. Deşi Noua Galie de Sud devenise stat al Australiei şi deşi Norfolk nu a intrat în Uniune, Londra nu numeşte un guvernator a insulei. Administraţia era în continuare asigurată printr-un comisar de guvernatorul statului Noua Galie de Sud, dar în numele Marii Britanii. Cu timpul britanicii abandonează insula Norfolk, considerată acum posesiune australiană chiar dacă Londra nu a cedat-o oficial. Până în 2015 localnicii plăteau impozit Noii Galii de Sud, acum plătesc şi impozitele federale australiene. În marea din jurul insulei localnicii pot pescui liber doar pentru consumul familiei, pescuitul comercial şi vânătoarea balenelor se face cu licenţa dată contracost de guvernul australian. De exploatarea petrolului şi a gazelor găsite în apele insulei vor beneficia companii australiene. Toate acestea nemulţumesc pe oamenii din Norfolk, ei se consideră naţiune aparte şi spun că insula lor nu aparţine Australiei, ci este colonie britanică. Printr-o petiţie au cerut Londrei să exercite suveranitatea asupra insulei. Relevant este cazul unei companii din Norfolk care cultivă cânepă indiană şi produce medicamente din canabis. Guvernul australian a vrut să oprească activitatea firmei pentru că nu respectă legea federală, dar comisarul din Norfolk s-a opus. Insula nu face parte din Australia si deci legea nu se aplică!

În aceeaşi zonă cu Norfolk se află insula Lord Howe, un munte vulcanic numit Growe ieşit din apa oceanului şi care cu micile insule din jur, are 1500 de hectare. În 1834 Marea Britanie colonizează insula cu câţiva englezi, cărora li s-au adăugat muncitori polinezieni aduşi din exoticul regat Lau de Nord. Arhipelagul insulelor Lau este împărţit în două regate, Lau de Nord şi de Sud, ambele sub protectorat britanic până în 1972, după care asociate dominionului britanic Fiji. Lau de Nord plăteşte tribut regatului Cakaudrove din insula fijiană Vanua Levu. Din 1969 regatele din Lau au acelaşi rege în persoana lui Sir Kamisese Mara. Referinţe despre atolii Lau sunt în cărţile “Insule şi insulari”, “Poveşti cu zâne din Lau” şi “Insulele Lau”, scrise de TP Bayliss, Thomas Reginald şi Arthur Hocart. Coloniştii din Lord Howe trebuiau să aprovizioneze vasele de cursă lungă care acostau pe insulă. Staţiile de pe insule izolate, în genul celei din Lord Howe, erau obişnuite cândva. Astfel la sfârşitul sec. XIX un polonez şi trei negri din Zanzibar aveau o pescărie pe singuratica insulă Amsterdam, posesiune franceză din Oceanul Indian. Acum insula Amsterdam este nelocuită. Din 1855 Lord Howe nu mai este colonie de sine stătătoare, intră în jurisdicţia Noii Galii de Sud, iar în 1876 este alipită acesteia. Totuşi Lord Howe rămâne autonomă, legile sunt date de un consiliu ales de localnici. Consiliul are 22 de membri şi se întruneşte odată la trei luni, între sesiuni insula este condusă de biroul permanent al consiliului. Cum vapoarele de mare capacitate au înlocuit corăbiile, insula pierde importanţa ca punct de escală, dar rămâne centru pentru vânătoarea balenelor. Localnicii se axează pe grădinărit, astfel ceapa roşie de Lord Howe este apreciată în Australia ca marcă de regiune. Se mai cultivă cartofi, morcovi, taro, porumb, dovleac, pepene verde, viţa de vie, fructul pasiunii şi cafea, o varietate scumpă. Se cresc porci şi capre, se practică pescuitul, iar turismul şi centrul spa de pe muntele Growe sunt importante pentru economie. Pe insulă creşte palmierul kentia din a cărui fibre localnicii fac frânghii şi care poate fi cultivat uşor în ghivece ca plantă ornamentală. Vânzarea puieţilor de kentia este una din afacerile insulei. Deşi pământul aparţine din 1876 Domeniului Coroanei, fiecare familie din Lord Howe primeşte gratuit două hectare de teren în folosinţă. Vecină cu Lord Howe este insula stâncoasă Ball Pyramid. Până în 1964 când aventurierul australian Dick Smith a înălţat steagul Australiei pe insulă, Ball Pyramid era a nimănui. În 1982 Australia trece stânca în jurisdicţia comunităţii Lord Howe. Smith a semnat şase cărţi de călătorie, a înfiinţat firma de produse alimentare Dick Smith Food şi este patriot. Pe ambalajele Dick Smith Food stă scris ”consumând produse australiene asigurăm viitorul copiilor noştri”. Ball Pyramid nu a fost unicul de teritoriu fără stăpân în sec. XX. În 1955 militarii pun drapelul britanic pe insula stâncoasă Rockall din Atlantic. A fost ultima dată când un ofiţer al armatei regale a rostit formula: “în numele Majestăţii Sale anexăm acest teritoriu la Imperiul Britanic”, eveniment relatat de Mathew Clayton în cartea “Insule din jurul Marii Britanii”. Britanicii au preluat insula deoarece aflaseră că ruşii vor să o ocupe. Şeful clanului scoţian McKay revendică stânca Rockall ca domeniu ancestral. Londra a ignorat pretenţia clanului, dar în 1972 trece insula în jurisdicţia Scoţiei şi totodată permite irlandezilor să pescuiască liber în apele insulei. În zona Rockall există petrol. Brazilia alipeşte în 1942 atolul Rocas de 36 de hectare şi  arhipelagul Sao Paolo, 28 de insule stâncoase cu suprafaţa de două hectare. Aceste teritorii din Atlantic oferă Braziliei o zonă pentru pescuitul tonului. Sao Paolo este descris de Charles Darwin în “Călătoria unui naturalist în jurul lumii” şi oferă cadru romanului “HMS Surprise” scris de Patrick Brian. Pe insula Belmonte din arhipelagul Sao Paolo Brazilia are o staţie meteo dotată cu instalaţie de desalinizare a apei de mare şi cu panouri solare pentru electricitate. Marian Rotaru

Leave a Comment