Ziua Crucii (14 septembrie) este data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Calendarul popular consemnează această zi și sub alte denumiri cum ar fi Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. În zonele viticole marchează începutul culesului viilor. Acum se crede că șerpii și alte reptile încep să se retragă în ascunzișurile subterane, hibernând până în primavara următoare, la 17 martie (Alexiile). Înainte de a se retrage șerpii se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o mărgică numită „piatra nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăguna, năvalnic) ce se duc, împreună cu buchete de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele sfințite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie pentru vindecarea unor boli. Se consideră că acum florile se plâng una alteia pentru că se usucă și mor iar cele ce înfloreau după această zi, cum ar fi brândușa de toamnă și altele erau socotite flori ale morților.
Busuiocul sfințit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
În această zi, în Bucovina se săvârșeau acte ritualice cu scop fertilizator. Oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod vițe de castraveți și cruci de busuioc sfințit pentru a beneficia de rod bogat în toamna viitoare.
În zi de post, împodobim Crucea, altarul de jertfa. Dă-ne, Doamne, bucuria pe care a avut-o Sfânta Elena, când a găsit Sfânta Cruce (zice preotul la Taina Cununiei)! Pentru noi, Crucea nu este nebunie, ci puterea lui Dumnezeu. Propovăduim pe Iisus Hristos cel Răstignit și cinstim Crucea. Îi dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care prin Cruce ne-a dăruit câștig de cauză. Nu lepădăm harul lui Dumnezeu, ca Jertfa Lui să nu fie în zadar. Ne bucurăm de roadele Crucii: adevărul, dreptatea și bunătatea și ne străduim să le înmulțim.
Ajută-ne, Doamne, să nu ne împovărăm cu nicio grijă. Arătați cererile (crucile) voastre lui Dumnezeu! La poalele Crucii lăsăm toate grijile. Deci, toată viața noastră (toate ostenelile și toate necazurile) Lui să o dăm!
Prin Cruce, Îl coborâm pe Hristos în inimă. Să recuperăm Crucea (sensul ei), precum Heraclie în secolul al șaptelea de la perși. Celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucrează spre bine. Iar dacă Hristos e viu, înseamnă că și Biserica Lui e vie!
Bucură-te, păzitoare a lumii! Bucură-te, podoabă a Bisericii! Bucură-te, întarire a credincioșilor! Bucură-te, slava a îngerilor! Bucură-te, cinstită Cruce, mărturie a adevărului! Pentru noi, Calea Crucii înseamnă luptă, seriozitate și disciplină. Cel ce biruiește, Iisus Hristos, ne cheamă să fim biruitori împreună cu el.
Mesajul este clar: neapărat să Îi urmăm Domnului Iisus! Aici, pe Cruce, El ne învață limbajul iubirii. Aceasta este iubirea jertfelnică, care nu cade absolut niciodată. Nu doar Sfântul Pavel, ci și noi ne răstignim împreună cu Iisus, ca să trăiască Iisus în noi.
Semnul Crucii ne amintește în numele Cui ne rugăm. Iar unde e Crucea, acolo e și Iisus! Semnul Crucii arată că Dumnezeu e în noi. Deci, să mergem după Iisus, să ne lepădăm de noi însine, să ne asumăm Crucea și să Îi urmăm lui Iisus. Acestea sunt condițiile pentru a deveni discipolul Lui. Patericul ne asigură că a-ți lua Crucea înseamnă a te smeri, a te lepăda de superficialitate. Ne pregătim serios, pentru a înțelege Crucea. Ne străduim, alungăm îmbuibarea, înlăturăm exploatarea altora și ne jertfim din iubire. Doar Jertfa de pe Cruce ne face mai optimiști și mai bucuroși.