Google

Românii de lângă noi (II)

Written on:septembrie 28, 2014
Comments
Add One

hartaMascopole, capitala fărşeroţilor din Albania, a fost până în secolul XVIII un oraş înfloritor cu universitate românească şi cu tipografii unde se scoteau cărţi în limba română. Epirioţii sunt aromânii din Epir. Li se mai spune pindeni, iar ţinutului pe care îl locuiesc, Valahia Pindului, după Munţii Pind care străbat provincia pe toată lungimea. Strămoşii lui Nicolae Malaxa sunt aromâni din ţinutul Parauaia, parte a Epirului Grecesc. Epirul Albanez este obârşia familiei Djuvara. Din neamul Djuvara coboară istoricul Neagu Djuvara, savanţii Ion şi Ernest Juvara, ambii eminenţi chirurgi şi Emil Juvara, cofondator al Academiei Bârlădene. Neagu Djuvara a coordonat volumul “Aromânii. Istorie. Limbă. Destin” care pledează pentru identitatea românilor nord şi suddunăreni. Pindul a făcut parte din Marea Valahie condusă până la jumătatea secolul XIII de principii Cantacuzino, urmaşii uneia dintre familiile imperiale bizantine. Ultimul “Cezar al Vlahiei”, Alexie Anghel, a domnit la sfârşitul secolului XIV. Cantacuzinii stabiliţi în Principatele Dunărene au dat domnitori, generali şi oameni de cultură. Dintre aceştia din urmă enumăr pe stolnicul Constantin Cantacuzino, istoric şi geograf, romanciera Ioana Maria Cantacuzino (Oana Orlea), Ioan Cantacuzino, savant imunolog, microbiolog şi patolog, arhitecţii George Matei şi Matei Cantacuzino. Beniamin de Tudela, cărturar din Navara, face un pelerinaj în Ţara Sfântă, trecând prin Epir, Macedonia şi Tracia. Jules Verne arată în lucrarea “Marile Descoperiri” că în jurnalul “Călătoriile lui Beniamin de Tudela”, scris în secolul XII, nordul actualei Grecii era numit Valahia.

Aromânii din Tesalia sunt zugrăviţi de Mihai Eminescu în volumul “Românii din afara graniţelor Ţării şi unitatea spirituală naţională” – “Valahii Tesaliei, zice Fallmerayer în “Fragmentele” sale asupra Orientului, se numesc români, ca şi conaţionalii lor din Principatele Dunărene,… locuiesc în creierii munţilor Pindului şi pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăşte Peneios şi râurile afluente, pe unde îi pomeneşte pentru întâia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie rămăşiţe a coloniilor militare romane, fie barbari (alte popoare decât grecii şi romanii, n.n.) care sunt autohtoni latinizaţi, ei se întind şi se ramifică de-a lungul şirului de munţi prin Macedonia Superioară până sus în Balcani şi au stat odată în legătură cu conaţionalii lor de pe malul stâng al Dunării. Ei păzesc şi domină porţile dintre Tesalia şi Albania, iar Mezzovo, oraş zidit din piatră tocmai în creierul munţilor, acolo unde dintr-o parte şi din alta trecătoarea se coboară în direcţii opuse este locul de căpetenie al românilor tesalieni. Sunt sobri, având instinct de căsnicie şi industrie, românii sunt în privirea acestor calităţi cu mult superiori celor ce vorbesc greceşte, sunt însă inferiori greco-slavilor în spirit şi în şiretlic. Totuşi aceşti ciobani, simpli şi de rând, au o eminentă aptitudine pentru lucrări de metal. Armele şi armăturile lucrate în aur şi argint pe care le admirăm la arnăuţi şi palicari, au ieşit din atelierele vlahilor. Asemenea mantalele cu glugă nepătrunse de ploaie şi foarte bine cunoscute în toate oraşele de port ale Mării Mediterane sub denumirea de cappa, greco şi marinero sunt în cea mai mare parte un produs al industriei postăvarilor vlahi. Că se pricep şi la negustoria în mare o dovedeşte bogatul Şina din Viena, vlah născut, de nu ne înşelăm, în Klinovo sau totuşi în una din localităţile Pindului numite mai sus”.

În secolul XIX valahiile din Balcani erau considerate părţi ale pământului românesc. Dovadă elocventă este constituirea Academiei Române. Pe 1 aprilie 1866 Locotenenţa Domnească a Principatelor Unite, alcătuită din Lascăr Catargiu, reprezentantul Moldovei, generalul Nicolae Golescu, reprezentantul Ţării Româneşti şi colonelul Nicolae Haralambie, reprezentantul Armatei, semnează decretul de înfiinţare a „Societăţii Literare Române”, transformată pe 1 august 1866 în               „Societatea Academică Română”. La 22 aprilie Locotenenţa numeşte membrii fondatori ai Academiei conform propunerilor înaintate de C.A. Rosetti pe 12 martie 1866. La temelia Academiei au contribuit delegaţi din toate provinciile româneşti, inclusiv a celor din afara Principatelor Unite. Prin urmare trei membri fondatori veneau din Moldova, patru din Muntenia şi Oltenia, trei din Transilvania şi Crişana, doi din Banat, doi din Maramureş, trei din Basarabia, doi din Bucovina şi doi din valahiile suddunărene. Reprezentanţii balcanici au fost istoricul Dimitrie Cozarovici din Epirul Grecesc şi folcloristul Ion D. Caragiani din Macedonia Grecească. În anul 1917 arhontele Alcibiade Diamandi de Samarina proclamă o republică românească în Pind. Statul a exitat doar o singură zi. În 1941 acelaşi Alcibiade Diamandi întemeiază Principatul Pindului şi Meglenului, independent faţă de Grecia. Noul stat cu capitala la Aminciu, constituit ca federaţie de cantoane autonome, a dăinuit până în anul 1944 sub protectoratul României şi Italiei. Pentru scurt timp, în 1942, Alcibiade Diamandi a fost voievodul aromânilor din Macedonia. Este autorul cărţii “Vlahii din Grecia”. Jose Andreanu şi Fiorenzo Toso au dedicat evenimentelor din Pindul anilor 1940 volumele “Secretele Balcanilor” şi “Fragmente Europene”. Din 1848 până în anul 1944 drapelul aromânilor din Pind avea înscris acronimul S.P.Q.R. de la “Senatus Populus Que Romanus – Senatul şi Poporul Romei”, se arată în revista “Cer şi Pământ Românesc”. Până la instaurarea comunismului statul român a avut relaţii strânse cu conaţionalii balcanici. Începând cu anul 1860 aromânii intră sub protectoratul Principatelor Unite. Sunt acordate burse universitare tinerilor, se înfiinţează şi se finanţează peste 100 de şcoli în teritoriile locuite de aromâni cu predare în limba română dunăreană. Legăturile dintre România şi aromâni sunt rupte în anul 1948, la ordinul Anei Pauker. Să nu uitam cugetarea lui Ion Constantin. Brătianu: “Sufletul României nu se poate manifesta decât în unitatea naţională”. (Marian Rotaru)

Leave a Comment