Google

Rămas bun prieten drag Ovidiu Gherasim…

Written on:mai 13, 2019
Comments
Add One

Săptămâna trecută, în tragica zi de 7 mai, s-a produs inevitabilul aflării unei veşti ce speram că nu o voi auzi niciodată, „Ovidiu nu mai e printre noi…”. A fost mesajul telefonic trimis de Carmen, o colegă de serviciu, care s-a deplasat la Bucureşti, la Spitalul universitar, unde Ovidiu Gherasim – şeful Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor (SPCEP) al judeţului Botoşani a fost învins, după o tulburătoare suferinţă, de nemiloasa moarte. La doar 50 de ani, împliniţi pe 2 decembrie 2018, acest uriaş cu suflet infinit de generos a părăsit lumea pământeană, după două luni ineficiente de internare prin vreo trei spitale, lăsând în urmă regrete enorme din partea oamenilor de bună credinţă care l-au cunoscut. Iar dispariţia sa a fost încadrarea pefectă în versurile inegalabilului Adrian Păunescu din poezia „Manifest pentru sănătatea pământului”: „Aproape am ajuns să ne mândrim/ Că mai rapid în acest veac se moare/ Că toţi ne-mbolnăvim şi suferim/ De boala bolilor fără scăpare…”. Iar Ovidiu Gherasim nu a fost doar un şef conştiincios cu suflet mare, ci şi un veritabil prieten al tuturor celor care au venit la el şi i-au cerut ajutorul. Şi nu a lăsat pe nimeni cu problemele nerezolvate! Drept pentru care toţi preşedinţii şi vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Botoşani din ultimii 15 ani au dezvoltat cu Ovidiu relaţii foarte bune de colaborare şi amiciţie. Cândva, în anii tinereţii, printre multele sfaturi pe care mi le-au dăruit părinţii, s-a numărat şi acela potrivit căruia „De ochii şefului şi de copita calului să te fereşti tot timpul în viaţă”. Ori privirea lui Ovidiu Gherasim a fost tot timpul caldă şi binevoitoare. Şi cum să te fi ferit de ochii blânzi ai unui om posesor al unei vaste culturi generale şi care avea tot timpul soluţii în faţa unor probleme ce păreau că nu se mai termină. O singură soluţie nu a mai avut Ovidiu: cea de prelungire a propriei existenţe pe pământ. Şi nici doctorii pregătiţi la şcoli înalte nu l-au mai putut salva pe absolventul Liceului Mihai Eminescu din Botoşani şi a Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii A.I. Cuza din Iaşi. Şi, ca un paradox glumeţ, pentru că Ovidiu a fost un tip de o profundă spiritualitate, pârdalnica moarte s-a găsit să-l ia, pe el dinamovistul declarat şi „câine până la moarte”, taman pe 7 mai când steliştii sărbătoresc de vreo 33 de ani încoace momentul de glorie când au câştigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal. Fir-ar mama ei de viaţă mon cher! E greu, e foarte greu să scriu aceste rânduri având în suflet durerea pierderii unui prieten cunoscut în urmă cu vreo 20 de ani. Ca angajat de trei ani al serviciului condus de marele dispărut, pe Ovidiu Gherasim nu l-am perceput niciodată ca pe un şef. Şi nici el nu ne-a lăsat pe mine şi pe colegii mei să-l percepem! Drept pentru care, în numele celor de bună credinţă, nu-mi mai rămâne decât zicerea: Rămas bun prieten drag şi drum lin printre stele! Sincere condoleanţe fiicei Roxana Elena şi fratelui Cornel. (G.B.)

Leave a Comment