Google

Radu Miron: un matematician de talie mondială

Written on:septembrie 18, 2018
Comments
Add One

Cu ceva timp în urmă, mai exact pe la jumătatea lunii septembrie a răsărit în  mintea mea dorința de a afla mai multe despre Radu Miron. Multe informații le-am găsit în  cartea profesorului meu de matematică din liceu, domnul Dumitru Apostolache, care  mi-a dăruit cu autograf volumul „Vieți dedicate eternității”! Știam că voi găsi informații despre cel  ce i-a fost profesor la Universitate, despre cel care s-a născut la 3 octombrie 1927 în comuna Codăești, iar azi împlinește 91 de ani!

Gândurile și mărturisirile încredințate spre publicare unor jurnaliști sunt pline de sinceritate, căldură sufletească, nicio clipă nu resimți  că ar răzbate lauda sau nevoia de a arăta lumii cât de multe și importante descoperiri a realizat, câte noțiuni matematice îi poartă numele, cât de implicat în mediul științific universitar a fost prin elaborarea de monografii, studii, articole publicate în reviste de specialitate românești dar mai cu seamă străine. Nu se laudă cu numărul studenților, doctoranzilor care i-au trecut prin mână, vorbește fără patimă despre vremuri apuse, regretând doar că nu a făcut mai mult pentru știință și oameni. Este discret în ceea ce privește anii copilărie, poate pentru că nu a fost întotdeauna ușor tatălui a îndestula 15 guri din câștigul de mic comerciant. Anii celui de-al doilea război mondial corespunzând anilor adolescenței au trecut lăsând răni adânci în sufletul lui și al familiei sale, căci frontul va secera viețile a doi frați. Unul dintre ei a căzut la Cotul Donului când rușii au străpuns linia apărată de români. Cel de-al doilea ar fi avut șanse de supraviețuire în prizonierat, dacă naufragiat  fiind alături de 12 camarazi pe apele Mării Negre după o operațiune de recunoaștere asupra teritoriilor dușmane, descoperitorii ruși nu ar fi preferat să împuște barca de salvare, sortindu-i morții prin înec. Prin dispariția acestui din urmă frate dispărea și susținerea financiară și materială a unei familii ale cărei afaceri nu prosperau nicicum. În 1944 Radu Miron era elev la un liceu tehnic din Iași nevoit adesea să străbată pe jos distanța de 52 de kilometri pentru a ajunge fie la școală, fie acasă. Se pare că în drumul său trecea pe lângă lagărele lăsate în urmă de ruși, iar curiozitatea l-a împins mai aproape de sârma ghimpată a celui de la liceul militar unde erau încarcerați români. Soldatul de pază l-a amenințat cu pistoletul, pregătindu-se să-l închidă. „Când am văzut care-i pericolul, i-am  împins pistoletul și am început să țip la el. Între timp s-au adunat femeile în jurul nostru, iar eu am zbughit-o prin spatele lor. Așa am scăpat. Riscul era mare. Dacă intram acolo, adio matematică!”

Până să ajungă „la matematică” mai trec câțiva ani destinați terminării studiilor liceale,  apoi perioada (1947) în care a fost secretar la primăria din Șurănești primind un salariu de telefonist pe care îl va  agonisi în speranța că va putea ajunge la facultate. Anul 1948 a însemnat pentru Radu Miron obținerea statutului de student al Facultății de Matematică-Fizică din Iași. Povestește ușor amuzat că după terminarea Școlii de arte și Meserii din Bârlad dar și a unui liceu tehnic din Iași ar fi vrut să devină inginer cu diplomă emisă de Facultatea de construcții a politehnicii ieșene, dar fratele său îi atrage atenția că nu are  temeinice cunoștințe matematice. I-au rămas întipărite în memorie acele vorbe: „Măi, tu matematică nu știi! Cum să te duci așa la Politehnică? Du-te întâi un an la Matematică și după aceea o să poți da examen la Politehnică”. În vara acelui an a revăzut și  învățat singur matematica de liceu, astfel încât examenul de admitere a fost depășit cu ușurință. Sub îndrumarea profesorilor Alexandru Myller și Octav Mayer a descoperit frumusețea matematicii, sfârșitul primului an aducându-i pentru rezultate deosebite premiul întâi iar la finele anului doi devenind deja asistent universitar al facultății de matematică. Începutul anului al treilea l-a găsit pe poziția de asistent la secția fără frecvență a Facultății de Matematică, preparator la Academie, preparator și la Seminarul Matematic de la Facultatea de Matematică, ocupant deci a trei posturi bine retribuite. „Aveam trei salarii mari, m-am îmbrăcat și eu, mi-am luat un costum de haine”, mărturisește academicianul într-un interviu. Continuare în ediția tipărită a ziarului regional Informatorul Moldovei de miercuri 19 septembrie 2018.

Leave a Comment