„Toată lectura istoriei româneşti oficiale, dar mai ales cea adânc răspândită în conştiinţa oamenilor, nu conţine niciun rând despre o posibilă proprie culpabilitate. Am fost, aşa cum funcţionează astăzi mitologia istorică românească, permanente victime. Niciodată altceva”…! (Radu Gabrea, interviu, 2009)
Iată un preambul cu forța cuvântului din cuvânt pentru orice caligrafiere cinstită, necesară și îndatoritor a se fi făurit și a se mai făuri mereu, întru înveșnicirea amintirii celui ce trebuia să se nască pentru că fără el efectivul actelor de vrednicie culturală patriotică și cu prețul propriei jertfe nu ar fi ieșit la număr, după cum destinul nostru, odiseea noastră și istoria noastră trebuiau să se împăturească împreună cu noi și cu Dumnezeu…!
Cine este Radu Gabrea (20 iunie 1937 – 9 februarie 2017)? Sub raportul logicii presupuse de întrebare se exclude valoarea de adevăr a premisei de a nu mai fi, deși în chip infinit regretabil datele din paranteză prevăd și un moment terminus al persoanei fizice Radu Gabrea. Căci, da, Radu Gabrea a fost, dar este și va mai fi…, numai și numai într-o astfel de variantă de aserțiune ne putem referi la această personalitate luminoasă, mirabil de luminoasă a istoriei culturii române, a calendarului eroilor istoriei extinse în ființă și spirit românesc și universal.
Noi nu ne cunoaștem suficient și corect oamenii de valoare ce-au trăit, au creat, au luptat pentru noi, pentru țară, pentru umanitate și nu ne putem aștepta să fim iertați pentru aceasta în baza instabilului și palidului motiv că nu am avut de unde, cum, când, ca și cum ei nu ar fi existat niciodată printre noi, iar noi n-am fost aici unde au fost, mai sunt și vor mai fi ei.
Însumi, poate că nu am avut ocazia și nu mi-am îndreptat atenția ce s-ar fi cuvenit asupra vieții și actelor neprețuite de artă și cultură atribuite cinemaului românesc, dar nu numai, cum nici dăruirea sa totală, a acestui colosal regizor, din toată ființa sa și cu orice preț nu s-a derulat pe un făgaș îngust ci s-a dedublat eroic, fără îndoială că eroic, în actul civic al vieții românești, încă și din exterioritatea a ceea ce înseamnă scenarism, regie, jurnalism, critică de film, activitate didactică universitară de specialitate…, toate subsumate, cum se deduce, universului cinematografic în principal.
Dar, pentru Radu Gabrea lumea ar fi fost prea mică dacă si-ar fi delimitat profesionalismul, iubirea, lupta, loialitatea la film și laturile adiacente lui. Radu Gabrea s-a înrolat toată viața sa unei cuprinderi largi de palpitații ale vieții efervescent și onest trăite, în afinitate de principii și acțiuni cu luptătorii pentru libertate, drepturile omului, demnitate, viață prosperă, dreptul la fericire…! Și nu a fost în această angajare activă a sa o persoană din spatele frontului. Nu…, Radu Gabrea a luptat în linia întâi…!





Însă, iată că uitarea, indiferența, ignoranța, poate necunoașterea, poate reaua credință riscă să îl mute de aici în periferiile istoriei scrise incomplet ori masiv ireal, iar de acolo unde nu mai este nici măcar depărtare, este uitare.
Nu las să se întâmple aceasta! Încep cu eseul de față un ciclu de texte de prezentare a regizorului Radu Gabrea (prescurtez la această titulatură domeniul profesional, ca să ocolesc înșirarea de fiecare dată a câte două trei rânduri de redare a vastului perimetru artistic în care a activat). Ocazia unei apropieri neașteptate, dar tulburător de agreabile, nu foarte prelungită în timpul din urmă, dar cel puțin eu sper să înainteze nezăgăzuit înainte, cu admirabila fiică a regizorului, Magda Gabrea, de asemenea personalitate de valoare a culturii românești, doamnă frumoasă ca tatăl ei, ca mama sa, critic de film, Roxana Pană Gabrea, dar în primul și-n primul rând frumoasă ca ea, se înscrie într-o serie dinamică de imbolduri pentru restituirea amintirii celui ce a fost al tuturor, regizorul de film Radu Gabrea. Răsfoiesc, de asemenea, câteva date de viață și profesie a celei ce i-a fost alături regizorului și-i rămâne cu gândul și conștiința, fiindu-i cea de a doua soție, actrița Victoria Cociaș-Șerban. Nu puțin și în niciun caz neinteresant am a afla și parcurând câteva repere biografice din această sursă, ceea ce mă îndreptățește să mă înfățișez cititorilor de presă și încă pasionați ai mediului livresc ca un modest alcătuitor al unor viitoare pagini scrise întru oglindirea unei personalități minunate și exemplare: regizorul Radu Gabrea…!
Dar înainte de toate mă bazez pe atașamentul fiicei regizorului Radu Gabrea, Magda Gabrea, căci poate că fără ea nici nu s-ar fi declanșat în gândul meu ideea acestor reportaje de prezentare, așa cum și în continuare, fără ea ceea ce aș scrie n-ar avea susținere din partea unor cât mai sigure adeveriri de date și interpretări
(Aurel V. Zgheran) Galerie foto: Radu Gabrea, Magda Gabrea, Victoria Cociș