Google

Quo vadis?

Written on:martie 1, 2014
Comments
Add One

Libraria P.P. FrumuzacheO frizerie din Bârladul interbelic avea firma “Ion Creangã”. Frumos! La frizerie se spun snoave, iar humuleşteanul este cel mai mare povestitor român. Tot pe atunci exista cooperativa meşteşugãreascã “Mihai Eminescu”, o bună dovadă că locuitorii urbei preţuiau valorile naţionale. “Semãnãtorul”, care a debutat în anul 1870, este capul unei lungi serii de ziare şi reviste bârlãdene apãrute în urmãtoarele decenii: “Paloda”, “Pãreri Tutovene”, “Lumina”, ”Rãzeşul”, “Bârlãdeanul”, ”Fãt Frumos”, “Flori Dalbe”, “Graiul Nostru”etc. Pânã în anii 1940 au funcţionat concomitent în oraş opt edituri şi tot atâtea tipografii care au scos 324 titluri de carte şi 150 de publicaţii periodice. Principalele librării au fost “Mihai Eminescu”, “Librãria Noastrã”, “P.P. Frumuzache” şi “I.B.Popov”. Prima bibliotecã publicã din Bârlad este înfiinţatã în 1906 de poetul George Tutoveanu, pentru ca în 1911 matematicianul Stroe S. Belloescu sã fondeze Biblioteca “Casa Naţională”. Era “deschisã zilnic cititorilor”, cum scria un ziar din 1947. După “Liga Culturalã Bârlad” constituitã în anii 1880, urmează în 1915 ”Academia Bârlădeană” întemeiată  de George Tutoveanu, Alexandru Vlahuţã, Victor Ion Popa, Emil Juvara şi Lupu C. Costache. Printre membri s-au numărat scriitorii Vasile Voiculescu şi Tudor Pamfile, iar printre conferenţiari Ionel Teodoreanu. ”Atheneul CFR” şi “Cercul Studenţilor Creştini” completează peisajul intelectual. În tot judeţul Tutova au existat biblioteci şi cămine culturale organizate de “Liga Culturală”, “Fundaţia Principele Carol” şi de “Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului”. Ion N. Oprea a selectat în volumul “Bârladul în presa vremurilor” articole din “Păreri Tutovene” apărute în anii 1940 care consemnează expoziţii de carte, cercuri de studii, comitete de lectură, cercuri ale cititorilor, cum era cel al admiratorilor romancierului Eusebiu Camilar şi activitatea  culturală desfăşurată de personalităţile oraşului. Se regăsesc numele profesorilor Gheorghe Gâlcă, director al Liceului Roşca Codreanu şi Veronica Tuchilă, director al Liceului Iorgu Radu, inginerilor Vladimir Cazacu, publicist şi epigramist, director al Întreprinderilor Comunale şi Maria Gâlcă, director al Fabricii de Ulei Mândra, profesoară la Liceul Industrial, medicului, scriitorului şi filosofului Isaac Weinfeld (Ion Palodă), Ofiţer al Ordinului “Coroana României” etc.

În România actuală cărţile sunt mai scumpe decât în Germania, iar bibliotecile se închid când majoritatea cititorilor ar avea timpul liber ca să le viziteze. În unele sate au fost desfiinţate cu totul. Din fericire există inimoşi care luptă să repare ceea ce au distrus nepăsarea şi reaua voinţă. Un exemplul este profesorului Cicerone Medeleanu care a oferit localităţii tutovene Ciocani o monografie în două volume şi o nouă bibliotecă. Domnul Medeleanu a reuşit să înjghebe biblioteca cu pensia domniei sale şi cu donaţiile câtorva persoane care înţeleg că viitorul apaţine oamenilor instruiţi. Remarcabilă este munca profesorului bârlădean Gheorghe Gherghe, arheolog, publicist, fondator de societăţi culturale săteşti, autor de monografii închinate aşezărilor rurale şi monahale. Înainte de război erau editate serii de cărţi ieftine, precum “Biblioteca pentru toţi”, “Colecţia Universul”, ”Cunoştinţe folositoare”, “Din lumea largă” sau “Munţii Noştri”, iar personalităţile în frunte cu şeful statului finanţau apariţiile editoriale. Aşa s-a publicat între anii 1896-1902 Marele Dicţionar Geografic al României. Cartea din diverse domenii este sprijinită şi în perioada postbelică. Enumăr ca exemple colecţiile “Ştiinţa şi tehnica pentru toţi”, “Cristal”, “Biblioteca de artã”, ”Secolul XX”, “Mapamond”, “Biblioteca de Istorie”, “Lecturi Geografice”, “Delfin” etc. Astăzi multe lucrări zac în sertare aşteptând zadarnic sponsori ca să fie editate. Cazurile sunt multe. Amintesc jurnalul de călătorie a globe trotterului Alin Totorean, publicist în  revista “Terra Magazin”, volumul “Vraja Africii” scris de Mihai Tican Rumano, musceleanul decorat în anii 1930 pentru monografia “Abisinia” de împăratul acestei ţări. Ajutor financiar aşteaptă 24 de cărţi semnate de Şerban Gheorghiu, fost ofiţer de marină, autorul altor volume apărute până în anii 1990. Nu a fost publicată din motive pecuniare seria “Carusel prin…” a doamnei Paula Corina Popescu, două lucrări rămase de la Aurel Lecca sau “Prietenii  lui Marco Polo”, ultima carte scrisă de Constantin Chifane Drăguşani. A fost uitată monografia dedicată pigmeilor din Congo elaborată de Teodor Gheorghe Negoiţă. Inedita lucrare este rodul cercetărilor etnografice efectuate în anii 1970 pe materiale culese de expediţii belgiene. Cititorii aşteaptă de mulţi ani volumul patru al lucrării “Călătorie la Marea Interioară”, datorată lui Romulus Rusan. Românii sud dunăreni din regiunile Timoc, Ţara Vidinului şi Margina sunt cunoscuţi graţie volumului “Tribalia Sacră” scris de patriotul Ion Di La Vidin. Cartea, ignorată la noi, a fost bestseller în Franţa. “Mondorama”, revistă de ştiri externe fondată de Radu Budeanu, “Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor”, “Zig – zag”, ”Magazin Internaţional”, sunt exemple de publicaţii a căror dispariţie a lăsat un gol în presa noastră. Lângă Roma Sfântul Petru Îl întâlneşte pe Isus Cristos şi Îl întreabă: “Quo Vadis Domine – Unde mergi Doamne”? ”La Roma ca să fiu răstingnit a doua oară”, vine răspunsul. Imaginea dispare, dar pe drum rămân urmele paşilor Mântuitorului. A urmat marea prigoană asupra creştinilor din timpul împăratului Nero. Cele petrecute au inspirat romanul “Quo Vadis” scris de Henryk Sienkiewicz. Unde mergem? Spre o barbarie tehnicizată? Sper că nu! Am scris aceste cuvinte încurajat de spusele lui Michel Eyquem de Montaigne: “N-ar trebui să ne fie ruşine să spunem ceea ce nu ne este ruşine să gândim”. (Marian ROTARU)

Leave a Comment