Google

Prosperitatea unora pe seama disconfortului altora…

Written on:februarie 27, 2015
Comments
Add One

Bloc BT 1 netNu știu alții cum sunt, vorba marelui povestitor din Humulești de la a cărei naștere s-au împlinit pe 1 martie fix 178 de ani, dar eu când văd nesimţirea fără margini a unor agenţi economici botoşăneni mă apucă o imensă stare de greaţă. Concret este vorba de parterul scării mele de bloc, situată în „mahalaua” Primăverii, la intersecţia străzilor Octav Onicescu cu Primăverii, care a devenit un fel de „sat fără câini”. Cine vrea şi cine nu vrea îşi amenajează aici tot soiul de spaţii comerciale care crează disconfort, tulburând grav liniştea proprietarilor de apartamente de la etajele superioare. Cum naiba reuşesc să procure autorizaţii de construcţie fără avizul politicos al locatarilor, ştiu numai cei din Primăria Botoşani, condusă de nepriceputul primar Ovidiu Portariuc. Mica istorioară pe care doresc să o redau în articolul de faţă a început undeva prin anul 2000. La acea vreme la parterul blocului în care locuiesc se infiinţase o brutărie a societăţii Recopan, unitate condusă de soţii Aurel şi Valina Şuster. Recopan a adus pe pereţii blocului şi un burlan imens care există şi azi, chiar dacă respectiva societate a intrat în belele cât roata carului şi s-a pulverizat. Iar atunci, în 2000, odată cu înfiinţarea brutăriei în apartamentele locatarilor din scara blocului în care locuiesc au năpădit şi gândacii rezultaţi în urma procesării făinii pentru produsele de panificaţie. Nimeni nu a spus nimic, iar nesimţiţii patroni Şuster îşi vedeau liniştiţi de treabă. Numai că există o vorbă, Dumnezeu nu bate cu parul. Pentru că în acel an de graţie 2000, prin toamnă parcă, firma Recopan avea să facă celebru numele de… Salmonella de Botoşani pe toate posturile de televiziune din România. Peste 600 de persoane au căzut victime ale unei toxiinfecţii alimentare generate de consumul de prăjituri produse de societatea Recopan Botoşani. Alături de alte persoane responsabile, soţii Aurel şi Valina Şuster au fost acţionaţi în judecată, ce mai, a fost mare tămbălău! Odată cu desfiinţarea brutăriei Recopan au dispărut şi gândacii din apartamentele locatarilor, numai imensul burlan a rămas ţintuit pe peretele blocului, ca un însemn de tristă amintire. Alo, se aude domnilor Şuster? Între timp în respectivul spaţiu a mai funcţionat şi un centru de amanet care, din cauza nerentabilităţii, s-a desfiinţat. Asta e, nu-s parale!, vorba marelui Constantin Tănase. Pe la jumătatea lunii ianuarie a anului în curs am crezut că s-au intensificat cutremurele cu grad ridicat din zona Vrancea. Vreme de peste o lună de zile structura de rezistenţă a blocului s-a zgâlţâit serios iar zgomotul infernal produs de aparate de dărâmat pereţi a fost cel mai negru coşmar de când locuiesc în acest bloc. În spaţiul menţionat mai sus îşi încearcă norocul cineva care vrea musai să înfiinţeze o farmacie. Asta în condiţiile în care la mai puţin de o sută de metri există deja una. De fapt în „mahalaua” mea, numită şi Piaţa Mică, numărul farmaciilor este egal cu cel al crâşmelor. Revenind la farmacia cu pricina, vreme de peste o lună locatarii blocului au fost nevoiţi să suporte zgomotul utilajelor şi al decibelilor provocaţi de zgomotoasa echipă de muncitori care, uneori, „dau deşteptarea” la 7.30 şi „stingerea” după ora 16.00. Acum noi, locatarii, nu cărăm în bloc decât nisipul pe tălpile pantofilor de la nisipul depozitat la uşa din spate a viitoarei farmacii, nisip care se află lângă uşa de intrare în bloc! Şi mai „audiem” vocile zgomotoase matinale ale muncitorilor care cară materiale pentru prosperitatea afacerii. Iar individul care se vrea un fel de şef de şantier şi care răspunde la numele unei îngheţate depăşite, îl doare fix în cot. Tupeu sau nesimţire? Pur şi simplu nesimţire pe care nu am mai putut să o suport şi am plecat vreo cinci zile de acasă, taman în Basarabia. Şi în blocul meu sunt persoane în vârstă şi copii care vor să înveţe în linişte, doamna patron de la farmacia A! Prost debut pentru o farmacie care vinde medicamente pentru sănătatea oamenilor, într-o perioadă a microbilor și a virozelor fără sfârșit. Poate nu sunt așa de bune medicamentele puse la vânzare, de toată lumea e în continuu bolnavă? Dar despre calitatea medicamentelor scumpe din farmaciile fără număr vom reveni într-un număr viitor al ziarului. (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment