Google

Politica de papagali

Written on:iunie 22, 2015
Comments
Add One

parlament netCarpe diem, adică trăiește clipa. O vorbă veche, trăită intens de politicienii analfabeții funcționali, cum li se spune în mod elegant celor care nu au capacitatea de a face diferența dintre valoare și non-valoare, între faptul că fiecare clipă prezentă o pregătește pe cea viitoare, neinteresantă dacă viața se termină mâine. Soldaților romani înainte de a pleca la luptă pentru a muri întru gloria eternă a republicii, li se organiza o mare petrecere de adio, sub deviza „carpe diem”. Din ’90 și până în zilele noastre toți ratații, aciuați ca politicieni, au urmat ca deviză prin fapte, formula carpe diem. Mai rău este, pentru cei mai mulți, că după ce nu au mai fost la guvernare, au ajuns sa trăiască în condițiile jalnice pe care le-au creat, dacă nu au folosit pârghiile politice să își umple conturile din străinătate cu bani obținuți din vânzarea piețelor de desfacere sau marilor companii naționale, date pe nimic unor pârliți străini. Cât de prost poți să fii ca guvernant, când ai atâtea mijloace pentru a face să meargă treaba bine într-o țară? Ca să conduci o țară este mai ușor decât să ai grijă de o gospodărie sau de o familie cu doi salariați sau ca om de afaceri. Ai la dispoziție un aparat plătit de stat plin de profesioniști care găsesc soluții pentru toate problemele. Trebuie să fii cretin sau vândut intereselor unor pârliți ca să nu folosești aceste mijloace aflate la îndemână ca șef de guvern sau ministru. Socialiștii în 15 ani după ce și-au format o elită intelectuală de specialiști, au făcut din România un colos industrial și agricol, o forță economică respectată la nivel global. Pentru cei care sunt prea tineri ca să cunoască realitatea trecută e bine de știut că și pe vremea socialismului erau politruci ca și acum, dar aveau școală, chiar dacă erau selectați ca și acum numai oameni obedienți, de execuție, nu de gândire. Singurul lucru important pe care îl învățau atunci politrucii sau oamenii de la partid era acela de a alege și proteja atent oameni competenți, capabili să îndeplinească obiectivele megalomanice ale dictatorului. Atât le intra în creierul lor mic și de aceea un om cu funcție executivă performant era mai patron într-o interprindere decât acum cel mai mare patron din țara asta. Dacă erai un director performant care găseai soluții și rezolvări la orice problemă aberantă cerută de partid, plecai din funcție când ieșeai la pensie. Așa am devenit o țară în care „made in România” exista pe glob așa cum există acum „made in China”. După ’90 au devenit evident politicieni oameni de origine sănătoasă care dacă ar fi trăit în vremea socialismului nu ar fi ajuns nici măcar șefi de birou. Ce să mai vorbim de activiști sau altă funcție de minimă responsabilitate socială. Această afirmație este confirmată fără echivoc de situația ciudată prin care trecem. Dictatorul, înainte de a fi detronat, ne spunea că agenturi străine și grupări revanșarde vor să distrugă poporul muncitor, să avem șomeri ș.a. Pentru că nu știam ce e ăla șomaj, am râs cu poftă. Acum vedem constant personaje politice care au fost la guvernare cum atacă cu spume de turbați la gură folosind acuzațiile faptelor pe care le-au comis când erau ei la guvernare alte personaje politice care sunt la guvernare. Acești noi guvernanți stau cu coada între picioare neavând nici inteligența nici tupeul să le spună vechilor guvernanți: „măi opoziție, voi ne învinuiți de faptele voastre și credeți că nația asta e plină numai de acefalici?”. Nu mai comentăm, că am face politică. Pe nici un om competent nu-l mai interesează politica din țara asta. Deja a fi politician înseamnă a fi analfabet funcțional, ca să fim eleganți. Impotența intelectuală a politicienilor noștri este dovedită constant de funcțiile care sunt oferite politic la toate interprinderile de stat unor analfabeți funcționali care altfel ar fi muritori de foame pentru că nimeni nu i-ar angaja de cât de incompetenți sunt. Ai zice că șefii partidelor politice, ca să se creadă deștepți, aleg numai oameni mai proști ca ei pentru a-i numi pe funcții la puținele interprinderi de stat, nemăcelărite încă politic. Acum, ca să fim corecți, cred că este o muncă foarte grea, când ești maximum de prost să găsești altul mai prost ca tine. De aceea nimeni nu spune că politicienii actuali nu muncesc din greu. Toți oamenii normali au ajuns să se întrebe: sunt agenturile străine cele care ne-au adus pe vremea fanarioților? Alții ne-au distrus economia, industria, agricultura noastră de vârf? Sunt revanșarzii cei care ne chinuie și se răzbună pe noi cu cele mai mici salarii și fonduri europene acceptate de efemerii noștri guvernanți ca limită de finanțare din Europa prin cereri și legi aberante? Au fost până acum guvernanții oamenii altora? Este nefiresc să gândim așa. Dacă am crede în revanșarzi sau în agenturi străine ar însemna să ne desconsiderăm serviciile de informații plătite din banii noștri, ceea ce ar fi dezastruos pentru moralul nostru. Este evident că prin serviciile de ascultare toți pârliții sunt mai în siguranță decât restul cetățenilor europeni. Este o greșeală să credem că Biserica nu este creștină prin faptul că oamenii sunt săraci iar preoții și-au construit zeci de mii de biserici și au numai mașini și vile de lux. Ținând cont de sutele de mii de vile și mașini străine este evident că ne place să ne dăm victime pentru că cine are mult vrea mai mult și toată lumea o duce foarte bine. Excepțiile întăresc regula. Să credem că noi românii ne urâm și nu ne înțelegem este o prostie, pentru că noi suntem creștini și ne împăcăm între noi. Nu suntem păgâni. A iubi pe Dumnezeu, a fi credincios, înseamnă a-ți iubi aproapele, înseamnă să te împaci cu toată lumea. Aceasta este esența creștinismului promovată de Sfânta Biserică prin preoții ei smeriți și cu frică de Dumnezeu. De aceea vedem cu câtă ardoare televiziunile și-au asumat rolul caraghios de a promova cât de amărâți suntem și prezintă numai situații jenante de ratați patologici. Această politică mediatică infantilă este anormală în orice țară civilizată care prin lege interzice să îi fie compromisă imaginea de către mass-media. În concluzie, este normal ca politicienii să se certe între ei de ochii lumii și să se plângă la ambasadele străine de cât de impotenți politic sunt, ca după aceea să le meargă berea mai bine pe gât și să fie mai veseli când se întâlnesc cu toții la crâșmă. (Președinte EuroDEMOS, Morel Bolea)

Leave a Comment