Google

Poliţa de sus a sufletului şi pânzele urzite de destin

Written on:iulie 14, 2014
Comments
Add One

cartiDacă iubeşti un  copac  într-o anume ţară asta nu înseamnă că iubeşti şi acea ţară. Iubirea de ţară înseamnă istoria ta, strămoşii tăi şi pământul care i-a făcut pământ, veşnicie şi veşnică pomenire. Înseamnă femeia ta care ţi-a turnat prunci pe pământul tău. Acest pământ înseamnă ţara ta, femeia ta, Eminescu tău şi Ştefanul tău. Am călcat toate drumurile mari ale acestei ţări, cu pasul întins şi mocnit şi cu mintea mea. Am cunoscut oameni minunaţi, harnici, cu mintea şi mâinile lor mereu în mişcare, mereu în căutare de necunoscut şi mângâiere. Pe mulţi i-am făcut prieteni, pe mulţi duşmani. De la ei am învăţat lucruri şi idei, cu mâna şi mintea lor am scris şi pentru ei. I-am pus în poliţa de sus a sufletului şi cu răsuflarea lor scriu aceste cuvinte cu transparenţă de dragoste- cuvint  pe care  nu-l găseşti oriunde în lume. Cu ei sfinţim şi durăm această patrie, această iubire de patrie. Ştefan cel Mare şi Sfânt din bucuria de nemoarte şi frica curată de Dumnezeu a ctitorit mânăstiri, biserici, schituri şi puternice cetăţi de apărare. A iubit curat femeia acestui pământ până pământul s-a umplut de prunci şi de nemurire. Pruncii au crescut oşteni şi iubirea de ţară i-a durut până la jertfă şi durăm prin ei. Politicienii noştri, în nimicnicia lor măruntă, confundă uşor beţia puterii cu iubirea de patrie. Nu fac nimic sau fac prea puţin ca munca noastră să rămână aici şi ogoarele noastre să hrănească şi copii flămânzi ai Indiei şi ai lumii. ,,Ai noştri tineri la Paris învaţă” şi şcoala noastră bubuie de corupţie şi prostie. Iubirea de ţară se învaţă la mama, la tata, la învăţător şi preot. Oamenii legii s-au amestecat cu fărădelegea, le-a rămas doar aroganţa de stăpâni şi pulanul care vrea să înlociuască  educaţia. Isprăvile  politicienilor noştri sunt fără Dumnezeu şi fără iubire de ţară, domnilor !…
În rest, la Bârlad, ca şi cum sărăcia ar vrea să aibă şi moţ, a apărut un ziar şi o televiziune. Fireşte, cum ar zice temutul și infundatul Adrian Năstase, cu tentă şi echipament politic. Se pompează prostii cunoscute şi necunoscute, de tot felul, doar, doar se vor mai manipula şi câştiga ceva voturi. Trepăduşi şi trepăduşe, aleargă dintr-un capăt în celălalt al oraşului să ne spună ce nu au învăţat ei la şcoală, ce nu au citit în cărţile noastre şi ale lumii. Bine că s-a inventat  telecomanda şi poţi pleca pe Animal Planet să te simţi mai bine, mai confortabil, printre alte animale mult mai inteligente şi umane, mult mai seducătoare. Ipocrizia umblă cu mâinile la spate şi cu nasul pe sus, scuipă chiar în sus să nu murdărească trotuarul, mirosind înţepător a pişat şi  fecale canine. Cu ipocrizia nu ne naştem dar o putem duce până la adânci bătrâneţi. Provincia înghite orice iar bibliotecile au închis sâmbăta şi duminica ca şi cum am fi tobă de cultură şi de carte, domnilor!…
Carii lucrau: Focul acela/ avea limbi/ de balaur/ ca poveştile / de pe perna/ copilăriei// Într-un raft/erau  stivuite/ în dezordine/ câteva sentimente/ mai multe/ ale mamei/ şi tatălui/ cu Dumnezeu în ele/ ale mele lipseau/ din simplul motiv/ că nu le venise/ vremea/ coptului// În beciul / cu grinzi/ de salcâm,/ cioplite de tata/ într-un năduf /de destin,/ carii lucrau/ în trei schimburi/ fără pauză/ de masă/ sau de ţigară/ sau de răbdare/ ca şi cum/ ar fi vrut/ să bage/ toată casa/ acolo/ deavalma cu cartofii/ care aveau/ sculele ridicate/ în erecţie/ sfidând întunericul/ cu tuşuri de şmoală/ doar/ câte un liliac/ mai scutura/ pânzele de păianjen/ urzite de destin/ străpunse/ perforate/ de spaimele/ morţii, domnilor!…

Leave a Comment