Google

Pe marginea unei cărţi (XVII)

Written on:februarie 14, 2015
Comments
Add One

poza art pag 2Dana înseamnă în ebraică Judecata lui Dumnezeu. Potrivirea subtantivului ebraic cu înţelepciunea neamului danavas se explică prin originea tuturor limbilor din graiul antediluvian, numit adamic. Mitul turnului Babel surprinde acest adevăr. După altă opinie ariana şi semita ar avea rădăcina în aceeaşi limbă arhaică. Dacii, urmaşii poporului danavas, erau tribul regal al geţilor. Zeul Brahma a dus în India spiritualitatea Carpaţilor. Insula – munte Mărul Roşu, axa lumii la români, corespunde insulei – munte Meru din credinţa budistă. Pe insulele din jurul muntelui Meru locuiesc asurii (ausonii), spun Vedele. La 25 decembrie geţii celebrau renaşterea Soarelui. Păstrăm numele lui Agni – Zeiţa Focului, în Ignat, sfântul prăznuit în ajunul Crăciunului. De la Brahma, derivat din arianul bhreu – mugure, avem numele Braha şi toponimele satelor Brăhăşoaia, Brăhăşeşti. Sanscritul gotra înseamnă grajd, iar golta – trib de păstori. Un judeţ din Transnistria se numeşte Golta. Călugării budişti din principatul himalaian Mustang dorm afară în nopţile de iarnă, acoperiţi doar cu o pânză, întocmai ca magicienii kaptobatai sau ktistai din Geţia. Ktistaii făceau ucenicia în cetatea Babanului (Uriaşului), ori în peştera Crugul Pământului, unde învăţau din Cartea Solomonăriei scrisă de Zamolxe. Călătoreau prin nori ca hiperboreenii şi se luptau cu ala, balaurii văzduhului. Zburătorii hiperboreeni au transmis zeului Hermes grafia pelasgă. Un bătrân din satul tecucean Tălpigi a avut o carte de solomonari scrisă în limba pelasgilor. Omul prevestea viitorul şi închega apa. Cuvântul ktistai este înrudit cu arianul kauka – strigăt şi sanscritul cita – suflet. Kauka este etimologia muntelui Kogaion locuit de Zalmoxe, a Ceahlăului, Călimanilor, Ţării Cauca din valea Mureşului şi a denumirii vulturilor ceahlăi ori călimani, care au dat toponimele localităţilor Călimăneşti din Vaslui, Vâlcea, Tutova şi Lăpuşna. Pentru că zboară, solomonarilor li s-a spus hultani, adică vulturi în limba geţilor. Rudenia dintre geţi, daci, traci, ausoni, pelasgi şi dorieni este indubitabilă. Dacii sunt totuna cu geţii, spuneau Terentiu şi poetul trac Menandru, citaţi de Ion Coja. La Roşia Montană, scrie Monica Mureşan, s-a găsit o lespede din piatră artificială acoperită cu un text scris cu litere necunoscute, dar bănuit a fi pelasg şi un schelet de uriaş. Lespedea a fost topită pentru că avea în compoziţie aur şi vanadiu, iar scheletul uriaşului a dispărut. În Ţara Moţilor sunt oameni care ştiu limba pelasgă, afirmă autoarea. La fel de longevivă este limba lui Alexandru cel Mare, încă vie în satele Macedoniei Egeene. Regele trac Phineus era ginerele regelui pelasg Dardanus din Troada, fiul Electrei, sora lui Ausonus. Phineus terorizat de harpii este salvat de prinţii hiperboreeni Calais şi Zetes. Harpiile, femeile înaripate, locuiau pe Strophade, insulele plutitoare din largul Ioniei. Din titanul Atlas, odrasla zeului Poseidon şi nimfa Hesperia, fiica zeului troian Cebren, s-a născut regele Ausonus. Surorile lui Ausonus, Hesperidele, au colonizat Atlantida, insulă a cărei prin rege, crede Platon, a fost Atlas. Pyra, sora lui Atlas şi Deucalion, fiul pelasgului Prometeu, sunt părinţii lui Helenus şi bunicii lui Dorus, strămoşul dorienilor. Dorianul Evander, regele Arcadiei, a fondat oraşul Palantia în Latium şi a dus scrierea pelasgă în Italia. Tatăl lui Evander a fost Hermes, iar mama, sibila Carmen, despre care Hyginus afirma că a creat alfabetul latin din grafia pelasgă. Carmen – Poezia, patroana inovaţiilor tehnice, a fost una dintre preotesele care slujeau zeului hiperborean Apolo, la Cume, în Campania.

În opinia lui Nicolae Densuşianu megaliţii din Bucegi: Omu, Sfinxul, Babele şi Dochia din Ceahlău, sunt operele pelasgilor. Nu sunt unice. Simion Săveanu remarcă mulţimea sfincşilor din Carpaţi. Stânci sculptate am văzut în Munţii Beskizi, ţinutul Ojcowski din Polonia Mică, la limita lumii getice. Vârful Omu schiţează chipul zeului rege Saturn (Cronos). De la un templu dedicat lui Saturn vine numele muntelui Tâmpa, explică Sextil Puşcariu. Dacii au gravat temple pe monede şi pe plăcuţele de la Sinaia. În Ajunul Crăciunului soarele învăluie Sfinxul într-o piramidă de lumină. Tot razele soarelui fac ca pe Ceahlău să apară holograma unei piramide, a unui călător aerian şi a Căii Sacre, drumul luminos spre infinit. Ioan Ţicleanu demonstrează că forma piramidală a vârfului Toaca este creaţia omului. Un şir de piramide orientat către Ceahlău a existat pe valea Bâcului, în Lăpuşna. Stâncile modelate din Bucegi sunt sculpturi similare celor din Anzi, a declarat Daniel Ruzo, cercetătorul megaliţilor din valea andină Marcahuasi. Ruzo este autorul lucrărilor „Marcahuasi” şi „Cultura Masma”. Valentin Bălănescu argumentează că Valea Serapusului din Munţii Vrancei este patria zeului egiptean Serapis. Păstorului Serapis a fost consacrat ca zeu de faraonul Ptolemeu Soter originar din Macedonia. Nepământeanul Anu este eponimul Ţării Luanei, căreia i-a fost rege. De aici a plecat pe un car de foc în Sumeria, unde a fost divinizat. Lângă Sibiu s-a găsit o sabie cu lama confecţionată dintr-un diamant enorm, leită celebrei Excalibur. Piatra provine din Podolia. Acolo există kimberlit, minereu ce însoţeşte zăcămintele diamantifere. Cetatea Petra din Transiordania are nouă milenii. Un oraş mult mai vechi a existat la Lepinski Vir, în Clisura Dunării, arată Dan Apostol. Sub Sarmizegetusa se întinde pe 20 000 de hectare un complex de construcţii legat printr-un tunel de Ţara Moţilor. Un tunel străvechi trece pe sub Dunăre la Cazane, iar altele se spune că unesc Bucegii de Alpii Dinarici, de Shambala ori de Agartha. Numele geţilor, vechi ca zeii, pleacă din gieta – naştere. Strămoşul lor este Gaut, fiul zeului Sangarius şi soţul Cibelei – zeiţa naturii. După Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Alexandru Papadopol Calimah, prima atestare a Bârladului este Diploma din 20 mai 1134, prin care principele Ţării Bârladului privilegia pe negustorii din Mesembria, insulă din largul Rumeliei. Cetatea de pe insulă a fost înălţată de tracul Melsas cu zece secole înainte de Hristos. Haşdeu a găsit diploma printre documentele lui Dimitrie Cantemir, scrie Theodor Ciuntu în “Dicţionarul geografic şi istoric al judeţului Tecuciu” din 1897. În registrul pe 1885 al Arhivei Istorice a Românei este transcris: ”Ivancu I Ostiskvovici, principele Berladului sub suzeranitatea regelui Galiţiei, scutesce neguţitorii din Mesembria de plata vamei în oraşulu Galicâmicu (Galaţi), dându-le latitudinea de a o plăti în Tecuci, şei Berlad”. Totul se plăteşte, spun ţăranii. Când dădeau de pildă borş, bătrânele din Ghidigeni cereau să li se aducă apă. Barlada şi Barilada din Catalania, remarcate de profesorul Gheorghe Gherghe şi Burlada din Navara Spaniolă sunt tizele Bârladului – Ţara Oilor. Rădăcina etimologică, bâr – oaie, a fost adusă de illergeţi. Geţilor gutoni de la ţărmul Balticii li se datorează apropierea limbii lituaniene de getodacă şi sanscrită. (Marian Rotaru)

Leave a Comment