Google

Omul sfințește locul

Written on:ianuarie 11, 2019
Comments
Add One

Un polonez invocă vechiul proverb românesc „omul sfințește locul”. Vorbește despre România, despre creativitatea românilor, despre valorile nației. E adevărat că românul sfințește locurile pe unde trece. Așa se vede „afară”. Bătălia falsă din interior e e apanajul oamenilor slabi, fustrați, „neterminați” cum spun românii. Momentul preluării președinției Europei de către România este istoric. România deține resurse naturale și potențial uman pentru a fi pe primele locuri în Europa. Din păcate sunt multe cozi de topor în funcții publice înalte care-și urmăresc doar interesele proprii. Mai rău de atât este că tonul îl dă președintele României. N-are capacitatea necesară de a fi președinte, că e un biet primăraș de orășel, o amestecătură etnică, un om care ani la rând a știut doar să adune, legal sau nu, case pentru bunăstarea proprie. Cine merge în Sibiul mult „cântat” constată că la „pomul lăudat nu e bine să mergi cu sacul mare”. De la Sibiu te întorci cu desaga goală. Are un așa zis centru istoric și atât.

Așadar, un primăraș, obosit de căutat soluții juridice ca să nu primească în dar cătușe pentru casele pe care le-a luat ilegal pe persoană fizică, a ajuns din greșeală președintele României. A fi președintele României nu e mare scofală. Președintele nu are putere să decidă asupra evoluției țării și asupra vieții românilor. Locatarul de la Cotroceni e o linie pe un tablou sau o pată de culoare mai vie ori mai ștearsă de care se poate lipsi tabloul. Ciudatul Iohanis este președinte ca să iasă în stradă alături de câțiva protestatari plătiți de unii care vor haos, pentru a merge în multe, prea multe concedii, că tot e gratis și, mai nou, fiind în campanie electorală, încearcă să blocheze activitatea guvernului. Nu știe să vorbească, nu s-a auzit vreo idee în favoarea României pe care s-o susțină clar în Europa și-n lume, deci are zero activitate în favoarea celor mulți.

Revenim la momentul preluării României a președinției Europei. Exceptând „fițele” președintelui sau ale altor cozi de topor, se poate remarca lecția de patriotism dată de polonezul Tusk. Omul a utilizat în discursul său istoria românilor, proverbele românilor și literatura română. Un discurs mobilizator, un discurs românesc putea să aibă președintele României. Nu se pricepe însă nici măcar la fizică, materia pe care a predat-o elevilor câțiva ani, dar la istoria românilor e „varză”. Așa că în lipsa unui patriot român care să reprezinte cu onoare și demnitate țara în plan extern nu avem decât să ne bucurăm de vorbele polonezului care conduce Europa. Continuare în ediția print a regionalului Informatorul Moldovei.

Leave a Comment