Google

Nord Sud (XXII)

Written on:septembrie 9, 2017
Comments
Add One

Deşi se ştie că sub Sfinxul egiptean sunt încăperi ascunse care ar putea adăposti biblioteca atlantă despre care scria Edgar Cayce, cercetările n-au fost niciodată finalizate. Nu se ştie când s-a născut civilizaţia egipteană. Pliniu scrie în “Istoria Naturală” că pe vremea lui se vedeau în nordul Egiptului ruinele unor oraşe atât de vechi, că nici legendele nu le pomeneau. Civilizaţia egipteană se zice că a pleacat de la Thoth atlantul. Acesta a inventat calendarul, scrierea egipteană şi tarotul. A fost medicul şi scribul zeilor, iar soţia sa Seshat, zeiţa scrisului. Toth ar fi scris 360 000 de cărţi despre secretele zeilor, astronomie şi astrologie, geometrie şi aritmetică, geografie şi topografie, medicină şi botanică. Egiptul nu-i unicul pol a misterelor. Ţara Regelui Ioan de exemplu a fascinat europenii din vremea cruciadelor. Era locuită de creştini, iar suveran era preotul Ioan, un om înţelept şi evlavios. Regatul cuprindea înlăuntrul său Paradisul în care au trăit Adam şi Eva, Porţile lui Alexandru înălţate de regele macedonian ca să stăvilească barbarii şi Fântâna Tinereţii. Fabulosul regat este descris în cărţile de călătorie ale lui John de Mandeville, Johannes de Hildesheim, Jean de Joinville şi Odorico de Pordenone. Portughezii interesaţi să găsească Ţara Regelui Ioan o credeau situată undeva în Abisinia(Etiopia). Într-adevăr, imperiul african este veche vatră creştină, dar în Etiopia nu se pomeneşte de Fântâna Tinereţii. Se zice că un asemenea izvor minunat există în Tibet. Macedon nu a călcat niciodată în Etiopia la izvoarele Nilului, iar Porţile lui sunt situate în Daghestan, ţară caucaziană. Deasemenea este greu de crezut că în secetoasa Etiopie ar exista un ţinut care să închipuie Paradisul. Desigur Ţara Regelui Ioan a fost o insulă din Oceanul Indian locuită de creştinii tomiţi veniţi din statul indian Mysore, ori de tătarii keraiţi. Coloniile keraiţilor sunt răspândite din munţii Altai, până lângă Plovdivul bulgăresc. Keraiţii s-au încreştinat şi spune René Grousset în cartea “Imperiul    Stepelor” că s-au refugiat în Ţara Regelui Ioan ca să nu fie masacraţi de conaţionalii musulmani. Regele Horn este eroul unui ciclu de romane cavalereşti cărora lumea Angliei medievale le dădea crezare. Plecat să caute Ţara Regelui Ioan, Horn ajunge in regatele Westernesse şi Suddene unde se lasă antrenat în nesfârşite aventuri amoroase. Unii au identificat Westernsse cu peninsula Wirral din Ţara Galilor, dar demersul pare făcut doar ca să atragă turiştii.

Oceanul Indian este spatiul predilect pentru geografia mitică indiană descrisă în poemele Puranas, “Tratatul despre cele trei lumi”, “Geografia Jain” sau “Iluminare prin cele trei lumi”, toate lucrări antice. Aceste scrieri vorbesc despre tărâmurile fabuloase Kamadhatu şi Rupadhatu, despre pustiul Arupyadhatu, ori despre Axa Lumii, insula-munte Sumeru. Sumeru este înconjurată de patru continente dintre care Jambu era singurul accesibil călătorilor şi populat de oameni. Numele continentului Jambu vine de la un copac valoros pentru fructele savuroase şi seminţele oleginoase. Erau atât de mulţi arbori jambu pe acel tărâm încât fructele acestuia date jos de elefanţi îndulceau pur şi simplu apa fluviului Jambunadi care străbate continentul. Jambu era alcătuit din patru peninsule dispuse în forma florii de lotus, avea opt masive muntoase şi nouă câmpii, fiecare udată de un fluviu. În centrul ţării se ridică muntele sfânt Meru, pe vârful căruia stă tronul zeului suprem Vishnu. De la picioarele tronului izvorăşte fluviul Akash Ganga. Continentul are nouă cetăţi închinate zeului Indra şi alte şapte dedicate divinităţilor de rang inferior, numite devastas. Jambu avea în jur multe insule, fiecare cu o bogăţie caracteristică: lapte, trestie de zahăr, sare  etc. În unele scrieri se spune că          insulele erau încojurate de oceane de lapte, suc de trestie, unt, metafora ce vrea să arate că insula era atât de bogată în ceva anume, încât “dădea pe de lături”. Dintre insulele mitice indiene se remarcă Pushkara cu râuri mari, lacuri şi bălţi, Plaksha cu câmpii de trestie de zahăr şi Shalmali cu arbori de bumbac şi cu râuri de vin produs prin fermentarea fructelor căzute din livezile ce umbresc insula. Arborii de bumbac dau fibre textile şi sunt cultivaţi astăzi în provincia chineză Guangdong, în Noile Teritorii din Hong Kong, Malaezia, Taiwan, Insulinda şi India. Insula Kusha avea cirezi de vaci din laptele cărora locuitorii preparau gui. Acesta este o varietate de unt indian rafinat prin topire din care s-au eliminat apa şi proteinele. Untul gui este lichid şi foarte conservabil. Bogată în cirezi era şi insula Krauncha, numai că din lapte insularii preparau o varietate de caş indian, numită curd, cu adaos de nuci, stafide ori fructe tăiate felii. Shaka este situată în sudul oceanului Indian şi  împărţită în şapte regiuni. Avea păşuni şi vaci, dar locuitorii foloseau laptele ca atare. Pe insulă creştea arborele shaka din florile căruia se extrage ulei aromat. În sfârşit indienii vorbesc de insula Uttarakuru bogată în aur, locuită de poporul kuru, civilizat şi spiritualizat. Despre legenda insulei Uttarakuru au auzit Claudiu Ptolemeu, Pliniu şi Ammianus Marcellinus care consemnau în operele lor un opulent oraş asiatic, Ottorokora, aflat pe valea unui râu omonim. Misterele geografice ale Oceanului Indian sunt şi de dată recentă, nu ţin doar de mitologie. În sec. XIV-XV nu era loc pe Pământ care să fascineze Europa mai mult ca insulele Mirodeniilor. Sunt multe teritorii numite după principala lor bogăţie. Astfel în Africa întâlnim Coasta de Fildeş, Coasta Aurului, Coasta Piperului, Coasta Uleiului, de unde venea uleiul de palmier şi Coasta Sclavilor. Marco Polo scrie în Cartea Minunilor că arhipelagul Mirodeniilor are 1448 de insule, dar în jurnalele lui Odorico de Pordenone, Giovanni de Monte Corvino şi Giovanni de Marignoli, călători din sec. XIV, numărul lor este sporit la 13700. Numărul imens de insule din alcătuirea unui arhipelag nu-i ceva neobişnuit. Golful oraşului Stockholm, capitala Suediei, are 20 000 de insule, majoritatea cu cabane de agrement ale localnicilor. Una din insule a fost proprietatea formaţiei ABBA. Florida are arhipelagul Celor 10 000 de insule în largul mlaştinilor Everglads. Grupul insular a devenit celebru prin romanul „Crocodeal” a lui Carl Hiaasen. Cartea „Călătorie pe trei mări” ne încredinţează că autorul, negustorul rus Afanasi Nikitin, a vizitat în sec. XV Insulele Mirodeniilor, faptul fiind confirmat şi de Cronica anonimă din Lvov. Istoricii cred că arhipelagul Molucelor din Insulinda este acelaşi cu Insulele Mirodeniilor. Într-adevăr Molucele sunt cel mai mare producător de condimente. Molucele le-au stăpânit portughezii până la mijlocul sec. XVII, apoi trec la olandezi până în 1954. Excepţie a făcut insula Ambon cu cea mai mare comunitate catolică din Indonezia, pe care Portugalia a transferat-o Olandei abia în 1907. Totuşi Molucele şi insulele Mirodeniilor nu-s totuna. Molucele au 1027 de insule şi nu 13700 câte insule ale Mirodeniilor sunt, iar după descrierile călătorilor cele două arhipelaguri diferă ca înfăţişare! Torca era o insulă vulcanică din Oceanul Indian, cu pământ roditor şi bine populată. Ultima informaţie despre Torca datează din 1693. Atunci un cutremur face pe locuitorii să migreze pe insula vecină,  Amboy. Azi niciuna din cele două insule nu mai apare pe hartă. Tamilii susţin că la 250 de kilometri sud de Ceylon, patria lor, există insula numită Thuvaraiyam Pathi. Despre această insulă, nevăzută astăzi, textele vechi „Ayyavazhi” spun că adăpostea un templu şi câteva sate de pescari. Juristul francez Louis Jacolliot (1837-1890) a lucrat ca funcţionar colonial în insula Tahiti şi în oraşul Karaikal, posesiune din India Franceză. A scris 55 de cărţi dedicate lumii indiene, era convins că spiritualitatea indiană stă la baza ocultismului european şi mai mult, în cartea “Biblia şi India” susţine că India şi nu Palestina, ar fi leagănul creştinismului. A descoperit textul antic Agrouchada Parikchal, necunoscut până atunci europenilor, care descrie o insulă mare numită Rutas, demult dispărută. Nu-i clar dacă insula se afla în oceanul Indian ori în Pacific, dar cert este că a fost spaţiul unei civilizaţii primordiale. Jacolliot discută misterul insulei Rutas în cartea „Popoare şi continente pierdute”, temă reluată de Patrick Nunn în lucrarea “Insule şi continente ascunse”. Marian Rotaru

Leave a Comment