Google

Legea nelegiuiţilor, cea mai mare prostie a incompetenţei parlamentare

Written on:februarie 26, 2019
Comments
Add One

Pamflet jurnalistic

bty

Noi, ca naţie, am ajuns să ne cam săturăm de cât am râs de minciunile politicienilor şi propaganda prea evident nespecifică poporului nostru. Este ştiut că tot românul are o fire de poet şi propaganda străină cu iz de scandal şi conflict necreştin nu vibrează cu spiritul filosofic naţional. Tot românul ştie că omul prost este bârfitor, scandalagiu şi mincinos iar omul deştept este neinteresat de mizeria în care se scaldă prostul. Am rămas destul de uimit când am aflat de la nenumărate persoane inclusiv din păturile sociale considerate modeste că legea inamovibilităţii este poreclită „legea nelegiuiţilor”. Inamovibil, conform DEX, este descris aşa: care nu poate fi revocat din funcţie, pedepsit sau transferat, decât în virtutea unei proceduri speciale, care oferă celui în cauză garanţii sporite, (despre funcţii) din care nu poate fi destituit cineva. Şi ultimul ţăran cu patru clase, dacă reuşeşti să îi dezlegi limba, îţi va explica foarte calm că procurorii şi judecătorii, sunt deasupra legilor şi pot să facă ce vor pentru că nu poate nimeni să îi tragă la răspundere. Mai mult, orice ţăran îţi va explica cu blândeţe că dacă îi dai puterea inamovibilităţii unui copil fără experienţă acesta se va simţi mare împărat şi îşi va bate joc cum vrea el de toată lumea. Ce poţi să îi ceri unui copil fără experienţă de viaţă? Pe vremuri, dacă nu aveai stagiul militar satisfăcut, erai considerat un looser de cea mai joasă speţă. Un tânăr procuror sau judecător cu inamovibilitatea sa îşi va distruge, fără să vrea, sufletul şi viaţa având libertate totală şi bani pe borâte. Conform legii inamovibilităţii, poate să facă orice prostie, crimă sau nedreptate fără grijă sau mustrări de conştiinţă. Legea inamovibilităţii îi permite acest lucru şi este nevinovat conform legii indiferent de nedreptăţile sale. Degeaba ţipă unii sau alţii, care nu ştiu să citească măcar dicţionarul, că procurorii şi judecătorii încalcă legea şi drepturile omului. Această lege a nelegiuiţilor le conferă puteri de principi feudali. Ei reprezintă regalitatea totalitară a statului modern. Înveţi bine, dai examene de procuror sau judecător şi devii zeu nelegiuit conform legislaţiei care te stimulează. Toţi te pupă în dos şi te laudă indiferent cât de fraier eşti ca om. Inamovibilii au ca stăpâni bunul plac, sufletul, conştiinţa, răutatea sau omenia, funcţie de persoană. Dacă este diliu, face dileli cu viaţa altora, fără discriminare. Dacă este un om cu judecată se bucură că poate să facă dreptate şi să ajungă fericit, mândru şi respectat toată viaţa. Când eram adolescent am asistat la o situaţie şocantă pentru mine atunci. Mergeam cu nişte funcţionari mai în vârstă cu treabă prin oraş. În faţa noastră a apărut un cetăţean impozant şi distins. Spre surpinderea mea persoanele care erau cu mine au început să îl scuipe şi să îl înjure în cel mai şocant mod. Dintre injurii am reţinut: „Mai fă-mă, arestează-mă pe nedrept! Eşti pensionar acum, ce rău mai poţi să faci, spurcăciune? Canalie, criminalule, ordinarule!” şi multe alte cuvinte pe care mi-e ruşine să le scriu. Tragică bătrâneţe avea acel personaj care a crezut că puterea ţine toată viaţa! La ce mi s-a povestit despre el apoi, aproape că m-am simţit vinovat că nu l-am scuipat şi eu, chiar dacă nu îmi stă în fire să fiu violent. Este fără comentarii o astfel de situaţie. Prin legea inamovibilităţii sau nelegiuiţilor, cum i se spune popular, magistraţii pot să încalce în siguranţă orice lege, fără să fie vinovaţi, conform drepturilor de inamovibil. Restul este vrăjeală pentru tâmpiţi. Minciunile politice, scandalurile dintre proşti nu afectează spiritul poetic al românilor cinstiţi. Orice om cumsecade din cel mai îndepărtat cătun îţi va spune că nu îl interesează cum se ceartă străinii care se dau români în ţara noastră. Dacă s-ar dori justiţie dreaptă şi magistraţi corecţi, ar trebui ca aceştia să intre din nou în rândul oamenilor pentru a avea frică de Dumnezeu şi lege. Avem un specific naţional poetic şi o vorbă: „Ferească Dumnezeu să îi dai prostului puteri nelimitate!”. Cine le verifică magistraţilor caracterul şi educaţia de om care îşi merită responsabilitatea de viaţă şi de moarte asupra altora? Politicienii inconştienţi şi iresponsabili i-au ridicat mai presus de lege. Dacă ar apărea şi politicieni normali la cap ar concepe o lege a revenirii la statutul de om contemporan şi pentru magistraţi. În concluzie, magistraţii indiferent de ce ar face, conform legii inamovibilităţii, nu greşesc niciodată, nu pot fi schimbaţi de pe funcţii fără condiţii care să le convină la moft. Gogomanii de parlamentari şi guvernanţi care nu îşi cunosc atribuţiunile şi obligaţia de a schimba ceea ce vizibil nu este bine, se vor supune în continuare sau vor behăi ca oile de frica neodictatorilor contemporani cu diplomă şi inamovibilitate nemeritată de magistraţi. Cine poate contrazice cu argumente conectate la realitatea prezentă această evidenţă?!

Preşedinte EuroDEMOS, Morel Bolea

Leave a Comment