Încăutarea timpului pierdut (CCLVI)

Se ştie că în 1993 în Brazilia a avut loc un referendum pentru restaurarea imperiului. Majoritatea brazilienilor au votat pentru revenirea la monarhie. La ordinul americanilor însă rezultataul votului a fost inversat în favoarea republicanilor. Acest fapt a condus în statul brazilian Rio Grande de Sud la aşa mare nemulţumire a populaţiei încât statul a decis secesiunea faţă de federaţia braziliană. Până la urmă congresul statului a renunţat la secesiune  forţat de americani. În 1920 SUA plănuiau să alipeasca Uniunea Canadiană rămasă dominion britanic. Serviciile secrete britanice au aflat de plan şi Londra a ameninţat Washingtonul cu războiul. Americanii au renunţat la alipirea Canadei dat fiind că la vremea aceea Imperiul Britanic era cea mai mare putere militară şi economică a lumii! În timpul Marii Crize Economice începută în 1929, cetăţenii statului american Montana au decis să se alipească Canadei monarhiste. Canada a fost de acord să primească Montana ca provincie federală. Și guvernul de la Washington s-a arătat în principiu de acord, dar a cerut ca despăgubire o sumă de bani absolut uriaşă. Evident că guvernul canadian a renunţat! În fine pentru a ilustra relaţiile americano-canadiene amintesc de oraşul Derby din statul american Vermont, comitatul Orleans. Oraşul este aşezat pe frontiera americano-canadiană şi este continuat natural cu oraşul Stanstead din provincia canadiană Quebec, comitatul Rock Island. Nu cu mulţi ani în urmă nişte tineri canadieni din Stanstead au trecut într-o noapte graniţa în oraşul american Derby şi au arborat peste tot drapelul canadian. Incidentul a fost muşamalizat de ambele părţi! Relaţiile anericano-canadiene sunt complicate! Roberts Point este o enclavă a statului american Washington în provincia canadiană Columbia Britanică. Posesiunea are 104 kilometri pătraţi şi populaţie de 1.500 de locuitori. În 1846 americanii au preluat fosta colonie britanică Oregon, din care s-au constituit mai târziu statele Oregon la sud şi Washington, la nord. Opinia publică din SUA a cerut la vremea respectivă anexarea inclusiv a insulei Vancouver care în 1846 era colonie britanică separată de Columbia. Nu s-a reuşit, dar la insistenţele şi ameninţările americanilor, britanicii au cedat Punctul lui Robert. În primii 12 ani americanii nu au populat zona şi nu au exercitat niciun control efectiv. Profitând de situaţie, un grup de aventurieri canadieni, dornici să facă comerţ cu praf de aur şi să nu plătească impozite nimănui, întemeiază aici localitatea independentă Robert City, alcătuită din şase case, un magazin şi un bar. Un an mai târziu, în 1861, americanii pun punct independenţei oraşului Robert şi îl alipesc statului Washington. Antipatia locuitorilor din Roberts Point faţă de americani a mocnit până în 1949 când au cerut ca teritoriul lor să se rupă de SUA, fie ca stat independent, fie să se alipească Columbiei Britanice. Poliţia a intervenit şi pe moment s-a instaurat pacea. Situaţia se inflamează iarăşi în 1973 când în cursul unei perioade secetoase guvernul statului Washington a refuzat să alimenteze pe locuitorii din Poberts Point cu apă din Columbia Britanică, deşi aceasta ar fi fost unica soluţie eficientă. Locuitorii s-au răsculat, cer iarăşi secesiunea. În final SUA şi Canada semnează un acord în 1986 care transformă Roberts Poin în condominiu. Teritoriul rămâne american, dar partea canadiană asigură serviciile publice contra unei cote părţi din taxele şi impozitele locale. În mentalul americanilor republicani prin definiţie au rămas totuşi destule reminiscenţe monarhice. Până în 1787 modul de adresare către preşedintele SUA era “Majestatea Voastră”. În fiecare ianuarie preşedinţii americani rostesc “Mesajul către naţiune”, echivalent cu “Mesajul Tronului” transmis de regii britanici. Familia regală şi nobilimea britanică sunt respectate în SUA. Pentru americani suveranul Marii Britanii este personalitate de referinţă şi nu doar şeful unui stat străin. Fermierii din partea nordică a actualului stat New York, deşi fideli Statelor Unite, se simt sufleteşte apropiaţi de Marea Bratanie şi de aceea vor să continuie în zona lor o entitate federală aparte, care ar urma să se cheme Statul Imperial, pentru a sublinia legătura spirituală cu Imperiul Britanic. Pe de altă parte, cosmopolitul oraş New York doreşte să devină oraş-stat de sine stătător în federaţia americană. Motivul imediat al mişcării separatiste a oraşului New York faţă de statul omonim, dar şi a insulei Long Island faţă de viitorul stat New York City, ţine de contribuţia la buget. Dau prea mulţi bani şi primesc prea puţin înapoi. Ideea independenţei oraşului New York a venit scriitorului Norman Mailer ajuns primarul metropolei în 1969. Era nemulţumit că primăria nu are fonduri suficiente, deşi oraşului i se datorează mai toţi banii de care dispune statul New York. Promotorul statalităţii insulei Long Island este ziaristul şi scriitorul Jimmy Breslin. Mişcarea lui Breslin porneşte tot în 1969, ca reacţie la acţiunile separatiste ale lui Norman Mailer. Breslin arată că Long Island ar fi cel mai bogat stat american şi că are propria istorie care-i justifică statalitatea. Oricum nu acceptă situaţia actuală în care insula contribuie cel mai mult la bugetul oraşului New York, fără ca investiţiile municipale făcute în insulă să fie pe măsură. Long Island-Insula Lungă, denumită de indienii Montauk, vechii băştinaşi, Winnekomac, adică Ţara Frumoasă, este unul dintre pământurile insulare celebre. Situaţia sa politică nu a fost niciodată liniştită. În 1636 Long Island devine posesiune olandeză, parte a coloniei Noul Amsterdam. Opt ani mai târziu Olanda cedează Angliei o parte din insulă, în speţă comitatul Suffolk, ce trece sub administraţia coloniei Connecticut. În 1664 Noul Amsterdam părăseşte Olanda în favoarea englezilor şi o dată cu oraşul trece sub stăpânirea Londrei şi partea rămasă olandeză din Long Island. Se spune că ducele de York, primul guvernator englez al Noului Amsterdam, rebotezat sub englezi NewYork, a avut o ranchiună personală pe coloniştii din Connecticut. Drept urmare le-a luat comitatul Suffolk şi l-a alipit coloniei New York. De atunci datează litigiul teritorial privitor la comitatul Suffolk dintre statele New York şi Connecticut, devenit istoric şi cu slabe şanse de a fi stins într-un viitor previzibil. Pe Long Island sunt patru comitate: Brooklyn şi Queens, incluse în municipiul New York, Suffolk şi Nassau, zone suburbane. În Long Island se află celebrul centru de cercetări în domeniul ştiinţelor de graniţă Montauk. Şocantele dezvăluiri despre activitatea institutului le găsim în cărţile din seria Montauk, scrise de Preston B. Nichols şi Peter Moon. Pentru cercetătorii de la Montauk, existenţa civilizaţiilor extraterestre este o certitudine, iar contactul cu acestea este un fapt împlinit. Aşa cum spuneam mai înainte, Long Island doreşte să formeze un stat separat în cadrul SUA. Ideea a apărut încă din 1896 şi s-a bazat pe două considerente. Primul este cel economic şi exploatează nemulţumirea insularilor că primesc prea puţin în schimbul contribuţiei substanţiale aduse la bugetul statului şi municipiului New York. Long Island este una dintre cele mai industrializate şi bogate regiuni ale SUA. Țărmul nordic al insulei, renumit pentru opulenţa domeniilor deţinute de marii bogătaşi este numit Coasta de Aur. Pe Coasta de Aur este plasată acţiunea romanelor “Marele Gatsby”, a lui Scott Fitzgerald, “Coasta de Aur” şi “Întoarcere pe Coasta de Aur”, scrise de Nelson de Mille. Al doilea argument pentru secesiunea Long Islandului vizează aspecte culturale. Locuitorii din Long Island au fost loialişti, adică fideli coroanei engleze, spre deosebire de locuitorii oraşului New York, adepţi înfocaţi ai revoluţiei republicane. Long Island a rămas sub stăpânirea britanică până în 1783, adică 7 ani după declararea independenţei SUA. La finele sec. XX mişcarea separatistă este revigorată. Evenimentele culminează la 28 martie 2008, când legislativul statului New York primeşte cererea comitatelor Suffolk şi Nassau de a părăsi statul New York pentru a se alipi statului Connecticut. Parlamentul din New York a ignorat petiţia. Ce se va întâmpla în viitor vom vedea. Între timp a apărut în mintea unor cetăţeni ideea că Long Island ar putea să fie stat independent, separat de SUA. La 20 august 2007, Cesidio Tallini, doctor în matematică şi inventator în domeniul informaticii, publică în presă declaraţia de independenţă a republicii Long Island. Pentru noul stat este adoptat un drapel şi o stemă. Republica proclamată de Tallini cuprinde toate cele patru comitate din Long Island, precum şi o serie de mici insule adiacente. Dintre acestea cunoscute sunt insula Coney, cu celebrul parc de distracţii şi insula Plum, unde a funcţionat la începutul sec. XX un centru de triere a emigranţilor. Insula Plum este cadrul romanului omonim scris de Nelson de Mille. Marian Rotaru