Google

Încă o toamnă cu Tănase…

Written on:octombrie 2, 2018
Comments
Add One

Frumoasa toamnă culturală vasluiană a readus în prim plan, personalitatea marelui actor Constantin Tănase și festivalul de umor căruia i-a împrumutat  pe vecie numele. Ediția de  anul acesta este mai bogată atât în zile cât și în invitați, colaboratori, organizatori, preocupați în ridicarea standardului acestei manifestări, dovadă fiind  prezența  valoroaselor  teatre din țară și străinătate, descinderea  marilor noștri actori, întrunirea unei pleiade de  scriitori deținători de ascuțite și ușor înveninate sau ironice condeie,  participarea  artiștilor desăvârșiți în arta caricaturii, posesori de fine peneluri ce oferă diagnosticări clare simptomelor bolilor și epidemiilor timpurilor în care viețuim. Caravana filmului va derula metri de peliculă. Toate acestea fi-vor menite să demonstreze că festivalul nostru merită să fie cunoscut la nivel național, să se vorbească despre tot ce înseamnă Vaslui doar la superlativ… Dar să lăsăm prezentul să curgă ușor, să alunece lin în  istorie, fără laurii și gloria ce i se cuvine acum,  căci el, prezentul,  aparține din nefericire violenței, urii, ignoranței, valorilor răsturnate ale unei societăți în derivă….

E de prisos să mai amintim  că prima ediție a acestui festival avut loc în 1970. Era momentul ca lumea culturală românească să sărbătorească cuviincios 90 de ani de la nașterea fondatorului Teatrului Cărăbuș ajuns și el la împlinirea unei jumătăți de veac. Festivalul a avut (cel puțin scriptic) doi organizatori: Comitetul Județean pentru Cultură, Artă Vaslui și Teatrul Satiric Muzical Constantin Tănase din București. Programul Festivalului anunța trei zile pline de manifestări cultural-artistice, publicul vasluian fiind invitat să participe la spectacole susținute de formații de estradă din București dar și din Bârlad. Erau anunțate întâlniri cu oameni deosebiți precum Virginia Tănase soția artistului, Radu Tănase (nepot) și Ioan Massof autori ai cărții biografice Tănase, Alexandru Giugaru, Nicolae (Nacht) Stroe, Radu Beligan actori care au avut privilegiul nu doar să-l cunoască, ci și să joace pe aceeași scenă a Cărăbușuluicu marele nostru Tănase. Ce de vorbe frumoase vor fi spus aceștia întru evocarea personalității celui ce plecase în lume din modesta casă a unui spițer de pe strada Hușilor din Vasluiul anilor 1880.

Ca orice festival și sfiosul nostru din 1970 a avut un concurs de interpretare a cupletelor și a altor forme ale genului estradistic, ba mai mult pare-se că nu a lipsit chiar o excursie pe la locurile istorice și casele memoriale din județ, iar în ultima zi a existat o festivitate de premiere și un spectacol de gală. A lipsit totuși ceva! Tocmai teatrul bucureștean care  aflat în turneu în Moldova cu revista La grădina Cărăbuș  trebuia să ajungă la noi în ultima zi a manifestării omagiale. N-a fost să fie! Directorul N. Dinescu, investit de oficialitățile locale vasluiene în funcția de președinte al juriului concursului de interpretare, a ocolit Vasluiul care îmbrăcase haine de sărbătoare la omagierea a 90 de ani de la nașterea lui Constantin Tănase, a ocolit Vasluiul în care se năștea timid Festivalul Umorului, pretextând că aici nu există un spațiu adecvat, o sală corespunzătoare, o scenă mare pe care să joace trupa teatrului din capitală. N-a fost bai! Festivalul nu a pierdut din strălucire, publicul aproape că nici nu a observat această sincopă, succesul Ediției I datorându-se artistului emerit N. Stroe, care a preluat atribuțiile și sarcinile rămase „vacante”, ba mai mult a suplinit absența spectacolului teatrului bucureștean, oferind vasluienilor un memorabil recital, completat, ajutat, secondat fiind de N. Kaner, I. Antonescu Cărăbuș, Dan Demetrescu foști actori în trupa de altădată a lui Tănase. Presa locală, prin penița lui Benedict Jelescu, nu a trecut cu vederea acest incident, mustrând și amintindu-i directorului că marele Tănase pleca cu al său „Cărăbuș” în turnee  poposind în târgurile țării cel mai adesea în puterea iernii jucând în săli neîncălzite sau pe scene improvizate din scânduri pe butoaie, punând mai presus de orice mulțumirea, încântarea, satisfacția publicului.

Festivalul Umorului de la Vaslui, primul festival de acest gen din țară și-a găsit un binemeritat răsunet în coloanele publicațiilor centrale. Inițiativa vasluiană a fost lăudată în Scânteia, Informația Bucureștiului, iar Contemporanul din 10 iulie scrie negru pe alb: „De un frumos succes s-a bucurat concursul de interpretare a cupletului și a altor modalități de exprimare estradistică, la care au participat 33 de artiști amatori, reprezentanți din 14 județe”. Au existat și ziare care au prezentat eronat manifestările festivalului raportându-se doar la pliantele și programele care au circulat spre informarea doritorilor, dar editate evident înainte de 3 iulie în baza angajamentelor părților implicate în organizare. Astfel, săptămânalul Cronica (Iași) din 11 iulie încearcă să-și convingă cititorii povestind așa: „A urmat un recital festiv susținut cu texte spuse și cântate de Zizi Șerban, N. Stroe, Horia Șerbănescu etc. – și în fine – spectacolul aflat în turneu”. Ba mai mult, Cronica apreciază că „totul a fost organizat de teatrul bucureștean” și că „se puteau împleti mai echitabil contribuția celor din Capitală ș…ț cu aportul moldovenilor, aport care ar fi adus acea notă de gravitate și lirism ce l-a caracterizat pe fostul învățător” concluzionând ironic „decât deloc, bine că a fost și așa”.  Jurnalistul Iulian Model va sancționa ziarul de cultură ieșean, va demonta afirmațiile aproape defăimătoare și își va încheia articolul „Ecouri la festivalul Constantin Tănase și câteva inadvertențe” (20 iulie, 1970, Vremea nouă)  imaginându-și-l pe Tănase oprindu-se din lectura ziarului  Cronica și exclamând iritat de cuvintele mincinoase: „Stai Mitică, e tocmai pe dos!” („Mitică” era formula sa de adresare către  prieteni, cunoscuți sau necunoscuți).

Mult mai aspru va fi Vasile Iancu în articolul „Cu umorul … nu-i de glumit” din Scânteia (20 iulie): „Contribuția teatrului bucureștean a fost mai mult decât derizorie – un „corp de balet” format din trei interprete s-au străduit fără succes să demonstreze că fac parte dintr-un ansamblu profesionist, un mini grup ritmic și vreo 2-3 actori care cu greu reușeau să smulgă râsul ș…ț. Precizăm că acest simulacru de spectacol mostră de falsă improvizație a fost prezentat sub auspiciile Teatrului Constantin Tănase ale cărui reușite le-am aplaudat de atâtea ori!” Tot acest dialog jurnalistic a dorit să restabilească adevărul, să arate întregii țări că vasluienii știu iniția și duce la bun sfârșit o manifestare  culturală și omagială de mare amploare. Deasemeni, aceste schimburi de replici au demonstrat că existau voci  puternice, pregătite să apere festivalul pe care și-l doreau nu doar național ci internațional. E de remarcat totuși buna cuviință, cuvintele și frazele îngrijite, fără jigniri sau injurii, este de apreciat tăcerea teatrului bucureștean care nu a intervenit recunoscându-și (poate) astfel greșeala. …Dar să nu privim înapoi cu mânie!

Vasluiul a uitat aceste evenimente de început de festival, paginile de ziar s-au îngălbenit și multe dintre ele au pierit cu voie sau fără voie. Cine să le mai caute?  Doar vreun scormonitor ca mine (pasiune convertită în defect profesional sau viceversa), doar un căutătorde comori tipărite să se mai aplece asupra lor din dorința de a spune lucruri și fapte mai puțin știute, uneori mai puțin plăcute dar adevărate. Continuare în ediția tipărită a regionalului Informatorul Moldovei.

Leave a Comment