Google

În căutarea timpului pierdut (XXXX)

Written on:februarie 11, 2019
Comments
Add One

Familia Chrisoveloni din Ghidigeni, respectată şi azi în sat, a fost un exponent tipic al vechiului capitalism românesc. Strămoşii lor au fost croitori. În greacă hrissoveloni înseamnă “ac de aur” şi în sec. XIII croitorul curţii imperiale din Constantinopol era un Chrissoveloni. Acesta este înnobilat de împăratul bizantin şi primeşte moşie pe insula grecească Chios din Marea Egee, locuită de greci şi de romanioţi, un neam de evrei care au propria limbă, amestec de greacă şi ebraică. Insula este celebră pentru vinul ei, dar mai ales pentru “perlele de Chios” sau mastica produsă aici. Mastica este răşina unei specii de pin. Este aromată, se foloseşte ca gumă de mestecat, ca adeziv la plicuri şi timbre, în cofetărie, în industria bomboanelor şi la fabricarea unui sortiment de rachiu. Monopolul exploatării pădurilor de mastică din Chios aparţine comunităţilor numite mastichochoria, autonome prin tradiţie. Neatârnarea lor va fi respectată de turci după ce aceştia se vor înstăpâni în Chios şi o vor păstra după ce insula este restituită Greciei în 1913. În 1822 mastichochoria se răscoală contra beiului din Chios. Revolta, imortalizată de scriitorul Victor de Hugo şi de poetul George de Byron, va fi înfrântă, iar capul răscoalei, Zanis Chrissoveloni, pleacă în exil la Consantinopol. Aici face negoţ şi se însoară. În 1848 se mută la Galaţi, înfiinţează o firmă de comerţ cu cereale, iar în 1850 deschide o firmă asemănătoare la Brăila. Fiul său Nicolae născut la Constantinopol studiază agronomia în Germania. Revenit în ţară cumpără moşiile lui Dumitru Mavrocordat de la Ghidigeni şi Ciorăşti. Se stabileşte la Ghidigeni în 1872, dar deşi era inginer agronom avea vocaţie pentru industrie. Firesc de vreme ce strămoşii lui îndepărtaţi fuseseră meşteşugari, iar în Chios afacerea familiei sale a fost câteva secole fabricarea rachiului de mastică. În plus Gara Ghidigeni operaţională din 1873 favoriza industria.

În 1874 Nicolae dă în exploatare o distilerie pentru rachiu de fructe, în 1880 o fabrică de cărămidă, în 1892 fabrica de spirt. Jean (Nicky) Chrissoveloni, fiul lui Nicolae, înfiinţează secţii de băuturi alcoolice, carbonat de calciu, dioxid de carbon alimentar, carbonat de potasiu, drojdie alimentară, o moară, fabrica de oţet de la Gara Nichişeni, iar nepotul Dumitru, fabrica de conserve din legume şi fructe în 1946. După naţionalizare fabrica de conserve va fi mutată la Tecuci. Dacă nu veneau comuniştii Dumitru Chrissoveloni urma să construiască o fabrică de ulei şi una de zahăr. În 1935 un inginer italian angajat de Chrissoveloni amenajează pe râul Bârlad o hidrocentrală ingenioasă. Râul era barat de un stăvilar întins de la un mal până la un metru de malul opus. Preaplinul de apă curgea peste stăvilar, dar şuvoiul principal trecea unde se termina stăvilarul şi acţiona turbina electrică. Parte din apa adunată în spatele stăvilarului era dirijată printr-un canal spre moară să o pună în mişcare, altă parte spre un lac artificial şi pompată de aici în fabrică pentru producţia de abur industrial. Cu pământul din chiuveta lacului s-a ridicat colina pe care-i aşezat cavoul familiei Chrissoveloni. În 1876 rachiurile de fructe produse la Ghidigeni erau cele mai bune din România. Ulterior se va fabrica secărică, lichioruri de portocale şi mentă iute (pippermeant), rachiu alb. Portocalele se aduceau cu vagonul. Pentru lichior se folosea coaja, pulpa de portocală era luată de muncitori cu sacul şi dată la porci. Atunci nu erau la modă sucurile de fructe ca să justifice industrializarea pulpei. Crissoveloni avea culturi de cereale, grădină de legume, fermă de vaci, pădure şi rezervaţie cinegetică cu fazani. A construit palatul, azi monument istoric, înconjurat de un parc în stil englezesc. Două iazuri şi un lac cu două insule înveseleau domeniul. În pădure s-a ridicat un castel de vânătoare. Palatul şi castelul sunt incendiate în anii 1950 de mâini criminale. Palatul a scăpat. Nicolae Chrissoveloni a construit Gara Nichişeni, o cale ferată care lega gara de fabrică, o şosea de la gară la palat şi trei poduri peste râul Bârlad. Podul de Fier pe care trecea calea ferată, Podul de Piatră pe care trecea şoseaua şi Podul de Lemn pe care trecea conducta cu apă spre fabrică. Pe pământul lui, Nicolae a ridicat în 1921 satul Nicuşeni, iar la Bucureşti Jean Chrissoveloni înfiinţaseră Banca Chrissoveloni a cărei sediu este opera arhitectului Matei Cantacuzino. Bârlădeanul Nicolae Malaxa, cel mai mare industriaş român, a fost clientul băncii. Ghidigeniul datorează familiei Crissoveloni şcoala unde am învăţat eu, tatăl şi bunicul meu, biserica nouă, spitalul rural, şcoala de tehnicieni agricoli, biblioteca, drumul pietruit, iluminatul electric stradal, casa de apă de pe dealul Taplău, aducţiunea de apă potabilă cu cişmele şi bazine pentru adăpat vitele. Cei trei Crissoveloni au fost oameni de omenie. Salariaţii lor primeau bonuri de lemne, mălai, brânză, fasole, cartofi, ulei, zahăr, pâine de la brutăria fabricii şi o masă la cantina fabricii. Ajutau nevoiaşii, dădeau burse elevilor. Muncitorii din fabrică erau ţigani zişi boiereşti aduşi la începutul sec. XIX de primul boier din sat, Constantin Palade. De la familia Palade va cumpăra moşia prinţul Mavrocordat. În Ghidigeni locuiau şi gabori, numiţi ţiganii ungureni, veniţi din Ardeal. Aveau mahalaua lor, erau căruţaşi, potcovari şi fierari. “Marele Dicţionar Geografic al României” din 1895 spunea că datorită industriei Ghidigeniul avea cel mai mare venit pe locuitor din Moldova de Jos. În comuna pe atunci cu 840 de suflete erau 15 prăvălii! Săteni din Ghidigeni făceau pentru fabrică cărăuşie cu căruţele şi mulţi aveau mici afaceri. Satul avea cinci prăvălii, trei măcelarii, trei brutării, covrigărie, patru cârciumi, sifonărie, patru cazane de rachiu. Erau gospodari care prestau servicii agricole cu tractoare şi batoze. Nu lipseau atelierele: patru cizmării unde se repara, dar se şi confecţiona încălţăminte de calitate, şase croitorii, cojocărie, trei fierării. Se adăugau tâmplăriile unde s-au făcut până şi bărci pentru pescari, dogăriile, atelierele care confecţionau căruţe foarte apreciate şi atelierele specializate pe roţi de căruţă. În Nicuşeni funcţiona distileria de alcool a fraţilor Petru şi Vasile Georgescu, bârladeni de loc. Vasile era avocat, avea moşie şi herghelie de cai. Bolşevicii l-au omorât pentru că a scris o carte unde critica comunismul, „Ce a adus lupta de clasă familiei?”. La Tăplău, sat din comuna Ghidigeni, bârlădeanul Teodor Pastia avea farmacie, pădure şi baltă, iar în satul vecin Gura Gârbovăţului, un castel, acum dărâmat şi o staţiune cu maşini agricole. Pastia era proprietar în satul tutovean Banca cu moşie, moară şi presă de ulei. La Bârlad avea o bancă. Cel mai întreprinzător din Ghidigeni a fost Sava Anghel. Avea la Bârlad prăvălii pe Strâmba, zona comercială de altă dată şi hotelul Metropol. În sat avea magazin, restaurant, fabrică de pâine, cazan de rachiu şi gheţărie. Atunci la Bârlad era o fabrică de gheaţă, dar la Ghidigeni gheaţa tăiată iarna de pe râul Bârlad era pusă în gheţăria lui Anghel, o groapă acoperită cu trestie şi vândută vara la cârciumi şi pescării. Familia Chrisoveloni a finanţat cultura, la fel ca şi alţi boieri, precum familia Bolomei a cărei conac din Bărăgan găzduia scriitori şi muzicieni. La palatul din Ghidigeni a avut loc în 1918 nunta lui Alexandru Zamfirescu, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, cu inventatoarea Eliza Leonida, prima femeie inginer din lume. Eliza este fiica ofiţerului Atanase Leonida, cunoscut inventator şi sora savantului Dimitrie Leonida, fondatorul şcolii româneşti de energetică. Dimitrie Leonida a creat un perpetuum mobile, dispozitiv care odată pornit, funcţionează continuu fără a mai primi energie. Dispozitivul se afla la Muzeul Tehnicii din Bucureşti, înfiinţat de Dimitrie Leonida, dar dispare în 1990, relatează scriitorul Silviu N. Dragomir. Un alt frate al Elizei, sculptorul Gheorghe Leonida, a realizat chipul statuii lui Iisus de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro. Pe chipul sculptat al Mântuitorului se regăsesc trăsăturile Elizei. Eliza a avut surori pe Adela şi Natalia. În 1918, la 28 de ani, Adela era doctor în medicină şi publicase lucrări de oftalmologie. În premieră mondială a folosit curentul electric la tratamentul cataractei, a organizat spitalul de oftalmologie Vatra Luminoasă din Bucureşti. Ajutată de Natalia a înfiinţat o editură de cărţi în alfabet Braille pentru nevăzători. Natalia făcea traducerile din literatura străină. La nunta de la Ghidigeni Regina Maria o cunoaşte pe Adela şi-i cere să o opereze de cataractă. După operaţia reuşită Adela devine oftalmologul Casei Regale. Este asasinată, nu se ştie de cine şi de ce, în 1928. Marian Rotaru

Leave a Comment