Google

În căutarea timpului pierdut (XLIII)

Written on:martie 4, 2019
Comments
Add One

Spuneam în articolul anterior că în Regatul României veniturile proprii ale statului aveau o pondere însemnată la buget. Bunăoară erau în proprietatea statului Combinatul Siderurgic Hunedoara, Întreprinderea Aeronautică Română-IAR Braşov, Atelierele Griviţa Bucureşti de reparaţie material rulant înfiinţate în 1897, Fabrica de Confecţii APACA Bucureşti, Fabrica de Hârtie Letea Bacău, Topitoria de cânepă Vaslui, Abatorul Burdujeni judeţul Vlaşca, Oficiul Naţional pentru Turism-ONT. IAR înfiinţată în 1925 a produs în două decenii 19 tipuri de avioane, iar în 1930 primul elicopter operaţional din lume. Toate componentele aparatelor de zbor erau de fabricaţie românească. În 1946 la IAR începe producţia de tractoare şi autopluguri. Primele avioane româneşti s-au fabricat în 1923 la Uzinele ASTRA Arad şi în 1924 la o companie privată, Uzina Şchei din Braşov. Avioanele ASTRA intră imediat în dotarea armatei române. În primul război mondial armata folosise avioane de fabricaţie britanică. Cu acele avioane englezeşti Forţele Aeriene  Regale Române au luptat pentru eliberarea Transilvanei în 1916, iar în martie 1918 au lovit bandele bolşevice din Basarabia, au executat recunoaşteri la est de Nistru şi au bombardat poziţiile sovieticilor din oraşul transnistrean Moghilău. Uzinele ASTRA fondate în 1891 şi intrate în proprietatea statului român în 1919, erau cel mai mare producător de vagoane de marfă şi boghiuri din Europa. La ASTRA s-au fabricat autoturisme, primele numite Marta au fost scoase pe piaţa în 1910, motoare de avion din 1914, iar din 1921: autocamioane, autobuze, tramvaie, tractoare, maşini agricole. Statul a construit în 1884 hidrocentralele Peleş şi Sinaia, printre primele din Europa, hidrocentrala de pe Dâmboviţa în 1928 şi a intrat în proprietatea hidrocentralei Sadu, judeţul Sibiu, construită în 1897. Regia Căile Ferate Române, companie de stat, era atât de profitabilă că în 1943 Mareşalul Ion Antonescu a dat decret ca CFR să construiască hidrocentrala de la Bicaz proiectată de Dimitrie Leonida. Statul era acţionar majoritar la Banca Naţională a României, care avea funcţie comercială şi acţionar la Întreprinderea Optică Română fondată în 1936, producătoarea celor mai bune lentile din Europa. La iniţiativa savantului Ioan Cantacuzino statul înfiinţează în 1923 Institutul de Vaccinuri şi Seruri, al doilea din lume după Institutul Pasteur din Paris şi primul care a produs vaccinul antiholeric, în 1925. În 1946 savantul Ana Aslan pune bazele primului Institut de Geriatrie din lume. S-au tratat aici Charles de Gaulle, Sir Winston Churchill, Francisco Franco regentul Spaniei, regii Marocului şi Arabiei Suadite, scriitorii Miguel Asturias şi Somerset Maugham, pictorii Pablo Picasso şi Salvador Dali. Institutul aducea statului milioane de dolari.

Să vedem câteva aspecte economice mai aparte ale vechii Românii. După războiul Crimeii s-a înfiinţat la 30 martie 1856 Comisia Europeană a Dunării cu reprezentanţii Moldovei, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, Austriei, Turciei şi Sardinei, iar apoi a Italiei. De la 28 noiembrie 1878 Principatul Moldovei este înlocuit oficial de Principatele Unite Române şi apoi de Regatul Românei. Comisia adminstra cursul Dunării de la Brăila la Tulcea, Braţul Sulina până la Marea Neagră şi instalaţiile portuare riverane. Avea sediul la Sulina, oraş cu numele românesc, în fapt administrat de Comisie. Sulina era acel Europolis cosmopolit din romanul omonim a lui Jean Bard. Comisia avea extrateritorialitate, drapel, scutire de impozit. Situaţia nemulţumea statul român, aşa că la 18 august 1938 România preia atribuţiile şi patrimoniul Comisiei şi înfiintează regia statului Administraţia Dunării de Jos. Ca să contracareze monopolul comisiei asupra Dunării, în 1868 parlamentul Prinipatelor Unite a legiferat construcţia portului Gibran pe ţărmul Bugeacului, port ce urma să fie legat de braţul Chilia al Dunării prin canal navigabil şi prin cale ferată de Galaţi. Carol I nu a promulgat legea, gândind că Rusia ameninţa Bugeacul şi investiţia era riscantă. A avut dreptate, Bugeacul va fi ocupat de ruşi în 1878. Ca românii să aibă o poziţie mai puternică în Comisie, Carol I a cerut Turciei în 1868 să restituie Moldovei Delta Dunării. Delta fusese luată de la turci şi dată Moldovei de puterile europene în 1856, dar cu tertipuri diplomatice Turcia o recapătă în 1857. Dunărea a rămas cale navigabilă internaţională. Orice vas sub orice pavilion poate naviga liber pe Dunăre, nu însă şi pe canalele adiacente. În războiul dintre sârbi şi americani din 1999 câteva poduri au fost distruse şi cursul Dunării a fost blocat. Navigaţia a fost deviată pe un canal numit Franz Josef. Serbia a interzis navelor româneşti să treacă pe canal. Ca răspuns guvernul Radu Vasile interzice navelor sârbeşti să acosteze în porturile româneşti. Văzând reacţia dură a Bucureştiului, Belgradul cedează şi permite vaselor noastre să treacă pe canal. La 29 decembrie 1863 Alexandru Ioan Cuza a expropiat moşiile mănăstirilor închinate Patriarhiei Greceşti a Ierusalimului şi Muntelui Athos, republică monahală aflată atunci sub pretectorat turcesc şi grecesc, iar astăzi numai grecesc. Imediat Turcia, Rusia şi Grecia s-au opus măsurii. Au acceptat-o în final cu condiţia ca Principatele Unite să despăgubească Muntele Athos. Moşiile mănăstireşti expropiate intră în proprietatea statului şi pentru a fi administrate s-a creat regia Domeniile Statului. Domeniile Coroanei, regie specializată pe exploataţii agricole, finanţa protocolul de stat. La o fermă a Domeniilor Coroanei din satul tutovean Zorleni s-a înfiinţat în 1910 prima staţiune de mecanizarea agriculturii din Vechiul Regat. Tractoarele şi utilajele erau fabricate în SUA, iar primii mecanizatorii erau americani. În 1945 este adoptat planul pe 15 ani de dezvoltare industrială a României. Noile companii urmau să fie ale statului. Obiectivele prioritate  au fost  Fabrica de placaje din lemn de la Turnu Severin înfiinţată în 1947, Combinatul Chimic Târnăveni şi Uzina de Strunguri Arad operaţionale din 1948, Semănătoarea Bucureşti şi Electroputere Craiova date în exploatare în 1949. Regatul României a definitivat proiecte deosebite: podul feroviar Carol I peste Dunăre, portul Constanţa, Palatul Telefoanelor tip zgârie nori din Bucureşti şi urma construirea altor zgârie nori model american în centrul capitalei, spitalele rurale Carol, îndiguirea Dunării, silozurile din portul Brăila, podul peste Prut de la Ungheni proiectat de Gustave Eiffel. Vitregia vremurilor a făcut ca multe proiecte să treneze: metroul din Bucureşti plănuit în 1938, Canalul Dunăre-Bucureşti început în 1938, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi tunelul rutier subacvatic care să lege Muntenia de Cadrilater, între Călăraşi şi Turtucaia, ambele obiective proiectate de Basil Assan în 1916. Se adaugă hidrocentralele proiectate de Dimitrie Leonida ori Combinatul de Celuloză şi Hârtie de la Chişcani-Brăila care să pună în valoare stuful din Delta Dunării şi paiele din Bărăgan. Investiţia a fost propusă în 1910 de savantul Grigore Antipa, pe atunci directorul regiei Pescăriile Statului. Dimitrie Leonida a proiectat marile hidrocentrale, dar a gândit şi 525 de microhidrocentrale care nu afectau mediul, pe râurile de munte. S-a dorit un sistem de canale navigabile în Bărăgan pentru irigaţii şi transportul ieftin al cerealelor. Ciobanii şi vânătorii de dropii imortalizaţi de Alexandru Odobescu în volumul Pseudokinegheticos erau cândva singurii locuitori ai Bărăganului. Ciobanii Bărăganului au creat o marcă de regiune, telemeaua de Brăila condimentată cu seminţe de negriliţă, plantă care creşte în stepă. Colonizarea Bărăganului a început la jumătatea sec. XIX. Muntenia înseamnă Ţara Muntoasă, aşa cum Ţara Silvaniei înseamnă Ţara Pădurilor, de la latinul silva-pădure, de unde femininul Silvia. În SUA există statul Montana, iar în Bulgaria regiunea Montană, riverană Dunării, ambele eminamente muntoase. În cazul Muntenei însă, realitatea este alta. Numai Muntenia de Sus se întinde pe Carpaţi şi Subcarpaţi, pe când ţinuturile Munteniei de Jos sunt de câmpie: Bărăganul, Burnazul, Boianul, Vlaşca, Găvanul, Mostiştea etc. În vechime Câmpia Dunării călcată de migratorii barbari era puţin locuită. Oamenii erau aciuaţi în Subcarpaţii sudici, dar s-au înmulţit şi când vin vremurile paşnice roiesc la câmpie. Băstinaşii câmpiei zic noilor veniţi munteni, oameni de la munte. Muntenii împământeniţi în câmpie întrec numeric băştinaşii de care se şi deosebeau, aşa că teritoriul unde s-au aşezat, de la Carpaţi la Dunăre şi până la Olt în vest, a fost numit Muntenia. Marian Rotaru

Leave a Comment