Google

În căutarea timpului pierdut (XCVI)

Written on:martie 8, 2020
Comments
Add One

Singurii reprezentanţi ai sexului tare pe care amazoanele pontice îi acceptau erau gargarii, membrii unui trib format din bărbaţi. Cu ei zămisleau copii. Fetele deveneau amazoane, iar băieţii erau trimişi gargarilor ca să le perpetueze spiţa. După ce amazoanele au dispărut, gargarii au luat soţii din alte neamuri şi din acest mariaj au ieşit sauromaţii, un trib nomad. În aminirea străbunelor amazoane, sauromaţii trăiau în matriarhat. Napoleon Săvescu spune, în cartea „Pelasgii”, că din sauromaţi se trag gepizii. Eugraf Savaliev scria, în „Istoria cazacilor din cele mai vechi timpuri şi până în sec. XVIII”, că dimpotrivă gargarii şi sauromaţii, neamuri scitice, ar fi strămoşii cazacilor de pe Don, foarte buni cavalerişti, trăsătură care-i apropie de străbunele amazoane. Cazacii pe vremea ţarilor nu plăteau bir, dar prestau 20 de ani de serviciu militar. Dotarea, arme şi cal, îl privea pe soldat. Cazacii de pe Don sunt celebri din romanul lui Mihail Şoholov, „Donul liniştit”. În 1992 cazacii de pe Don şi-au declarat independenţa faţă de Rusia. Actul nu a fost recunoscut de Moscova. În Rusia, Siberia şi Ucraina sunt 11 căzăcii, răspândite în diverse regiuni. Cazacii zaporojeni sunt la origine români, susţineau Nicolae Iorga, Ioan Nistor şi Dumitru Stăniloaie şi dealtfel Iorga scria că Zaporojia aparţine spaţiului de etonogeneză a românilor. Alte căzăcii erau populate de ţărani ruşi liberi, nesupuşi vreunui nobil. Cazacii se consideră naţiune aparte. În 1959 emigraţia căzăcească din Occident a aderat la Organizaţia Naţiunilor Captive şi a obţinut din partea SUA recunoaşterea căzăcimii ca naţiune civilizată cu drept la independenţă. Sunt în lume colonii înglobate în teritoriul metropolei. Pe acestea ONU nu le consideră teritorii dependente şi deci nu au vocaţia neatârnării. Exemple sunt Corsica stăpânită de Franţa, Epirul Albanez, Tibetul ori insula Hainan stăpânite de China, Crimeea de la care se înfruntă ucrainenii şi ruşii, deşi de drept este a tătarilor. Din păcate sunt captive şi unele teritorii româneşti: Timocul şi Banatul de Vest aflate la sârbi, Dobrogea de Sud şi Margina luate de bulgari, Crişana de Vest rămasă la unguri, Maramureşul de Nord, Pocuţia, Bucovina de Nord, Herţa, Podolia, Hotinul, Transnistria, Zaporojia, Bugeacul cu Delta Mică şi Insula Şerpilor ocupate de Ucraina. Am cunoscut un bucovinean din judeţul Cernăuţi. Era şofer şi transporta la Bârlad floarea soarelui pentru fabrica de ulei. Vorbea o frumoasă limbă românescă şi a povestit multe netrebnicii ale ocupanţilor ucraineni. Pe teritoriul controlat de Kiev tinerii nu se pot angaja în servicii bune dacă se declară români şi vorbesc româneşte. Nu pot face carieră decât dacă se ucrainizează. Securitatea ucraineană a dat afară din serviciu un funcţionar român din judeţul bucovinean Starojineţ, pentru că avea şi cetăţenie română. Securiştii ucraineni au intrat abuziv în Centrul Cultural Român din Cernăuţi, au făcut percheziţie, au arestat pe oamenii de cultură români şi au confiscat cărţi de literatură românească. Ucrainenii restricţionează draconic orice manifestare a spiritului românesc, pe fruntaşii românilor îi terorizează, îi ameninţă în fel şi chip. În Ucraina anului 2014 s-au proclamat unilateral republicile rusofone Donetsk, Noua Rusie şi Dniepropetrovsk-Sloboda. Guvernul de la Kiev, în război cu ruşii, a vrut să facă din tinerii români carne de tun. Spre onoarea lor tinerii români au refuzat să lupte sub steagul Kievului. Unii s-au refugiat în România. Războiul şi disputele ruso-ucrainene nu-i privesc pe români. Şi ruşii şi ucrainenii ne sunt duşmani! Românii din Bucovina au blocat drumurile principale ca protest pentru mobilizarea în războiul ruso-ucrainean. Miliţia ucraineană a intervenit în forţă ca să-i disperseze, dar bucovinenii au rezistat vitejeşte patru zile. În final autorităţile le-au transmis că dacă nu acceptă guvernarea Kievului să plece unde or şti. Culmea tupeului! Pur şi simplu le-au cerut să părăsească vatra strămoşească! Faţă de ticăloşiile ucrainienilor, Ministerul de Externe a României se declară “preocupat” şi cam atât. Asta în timp ce, printr-o scrisoare deschisă, românii din teritoriile ocupate ne imploră să nu-i lăsăm singuri! Ar trebui să avem în guvernul nostru un minister al relaţiei cu românii din teritoriile ocupate, aşa cum înainte de 1990 guvernul de la Bonn avea un minister al relaţiei cu teritoriile germane din afara Republicii Federale a Germaniei şi Berlinului Occidental. În Bugeac, povestea cineva, românilor le sunt rezervate cele mai grele, umile şi prost plătite munci, şefii sunt întotdeauna ucraineni sau ruşi. Prin anii 1970 un ofiţer pensionar din Bucureşti a mers în satul natal din Basarabia. Nu mai fusese acolo de peste 30 de ani. În gara din sat şeful de gară, impegatul, casierul, erau ruşi, omul de serviciu român. La şcoală, român era doar profesorul de limbă “moldovenească”, ceilalaţi în frunte cu directorul erau ruşi. Primarul şi funcţionarii primăriei erau ruşi, personalul de serviciu era format din români. Apropo, pe portalul Wikipedia de pe internet, în articolul “Lista insulelor din Marea Neagră”, redactat în engleză, insula Şerpilor apare ca aparţinând României, ceea ce este corect! Tot ca fiind a României figurează şi insula K. Curtea de la Haga a hotărât în 2009 ca insula K să aparţină României, dar Ucraina continuă să ocupe ilegal 60% din ostrov. Este enumerată Insula Sulinei care, nota bene, nu există. Apare în următorii ani la capătul digului Sulina, datorită aluviunilor. Românii din teritoriile ocupate sunt patrioţi. Ei sunt oameni educaţi, dar în România lipsa de educaţie ne macină! În ianurie 2020 doamna ministru a învăţământului a dat buzna într-o clasă şi a admonestat învăţătoarea care voia să facă linişte, cică vorbea dur! Pe vremea mea respectam dascălii, în clasă era linişte, aşa ne-au educat părinţii. Adesea copiii de azi primesc în familie o educaţie de calitate îndoielnică. În aşa situaţie juna doamnă ministru a umilit un învăţător în faţa elevilor. Iacă-tă ce mostră de “educaţie” a oferit! Ministrul trebuia să ştie că tocmai învăţătorilor şi profesorilor severi li se mulţumeste mai târziu. Învăţătorii şi profesorii severi fac carte, domniile lor au pus baza României! Fără învăţământ şi cultură nimic nu-i posibil! Azi sunt în România şcoli care eliberează diplome contracost, fără învăţătură. S-a umplut ţara de analfabeţi cu diplomă! În februarie 2020 doamna ministru a învăţământului declara fără jenă că nu va continua ancheta pe care guvernul anterior o începuse în aceste aşa zise şcoli. Situatia e gravă! Industria nu mai are muncitori calificaţi. Învăţământul tehnic mediu a fost distrus. Televiziunile promovează secături, dar niciodată români cu talent la ştiinţe, literatură, tehnică! Nu au avut timp televiziunile nici de marele inventator Iustin Capră. Una dintre invenţiile sale este aparatul de zbor individual, tip rucsac, creat în 1956. În România nu s-a dat atenţie proiectului. Un agent KGB l-a furat şi, culmea, l-a vândut americanilor! În 1964 americanii fabricau un aparat identic celui gândit de Iustin Capră. Iustin Capră a avut atelier de prototipuri, dar niciun industriaş român nu i-a preluat invenţiile ca să le producă în serie. Vitalie Belous a inventat o mare varietate de vehicule fără motor, pe principiul bicicletei. A scris şi o carte pe aceasta temă. Prototipurile s-au realizat la Institutul Politehnic Iaşi, dar nu au stârnit interesul fabricanţilor noştri, deşi vehiculele fără motor au viitor. Puţini ştiu de doctorul în matematici Mihnea Boştină care a gândit computerul cu ţesuturi vii, primul pas spre crearea cyborgilor-oamenii artificiali, pionerii expediţiilor galactice de mâine. Acum domnul Boştină lucrează la NASA. Nimeni nu vorbeşte de Aurora Simioneascu, doctor în astrofizică, cercetătoare la institutul german Max Planck, nominalizată la Premiul Nobel. Nu s-a auzit de Marius Daniel Popescu, şofer de TIR, dar şi romancier, laureat a unui premiu literar în Elveţia. Necunoscut aproape este doctorul în matematici Florentin Smarandache, dizident anticomunist, autor a unor studii de avangardă în matematică şi fizică. A scris romane, poezii, literatură de călătorie. A iniţiat un nou curent literar. Este profesor la Universitatea statului Noul Mexic şi a fost nominalizat la Premiile Nobel pentru Fizică şi Literatură. Cornel Amariei are 30 de ani, 50 de invenţii şi-i directorul unei companii newyurkeze. În România este un necunoscut. Un ministru ar trebui să fie o somitate, să aibă doctorat, lucrări publicate, realizări deosebite. Ar trebui, dar ajung miniştri indivizi ale căror biografii nu spun nimic. Trăim un coşmar. În noiembrie 2019 preşedintele declara război concetăţenilor cu alt crez politic. Predecesorul spunea că a “ciuruit” adversarii politici. Apără-ne Doamne! Marian Rotaru

Leave a Comment