Google

În căutarea timpului pierdut (XCV)

Written on:februarie 29, 2020
Comments
Add One

S-a apreciat că la New York dacă s-ar face microagricultură în toate spaţiile disponibile din apartamente, subsoluri, terase, balcoane şi acoperişuri, s-ar asigura 2% din necesarul de legume, fructe şi ciuperci al metropolei. Chinezii fac grădini şi au coteţe cu păsări şi iepuri pe acoperişul blocurilor. Casele ţărăneşti din Islanda şi Insulele Feroe sunt acoperite cu pământ. Acoperişul de pământ este bun izolator şi în plus fermierii îl seamănă cu iarbă pentru vite. În ideea de a economisi terenul au apărut în lume grădinile pe verticală. Jardinierele cu flori şi zarzavaturi sunt agăţate etajat pe un stativ. La noi am văzut aşa ceva prin gospodăriile din nordul Munteniei. Valea Nilului este populată de un furnicar omenesc. Ţăranii egipteni nu-şi permit să irosească pământul, să aibă curţi mari. Suplinesc micimea curţii cu acoperişul casei întotdeauna plat pentru că ploile sunt rare. Pe acoperiş pun fructe şi legume la uscat ori jardiniere cu zarzavaturi. Pentru egipteni orice resursă este vitală. Am văzut în librăria DACRI din Bârlad, pus pe un perete, un scorpion mare încastrat într-o placă de policarbonat transparent. Era adus din Egipt. Înţepătura scorpionilor poate fi mortală. În Egipt sunt o pacoste, dar dacă pot fi valorificaţi cumva, egiptenii nu se dau în lături. Cineva mi-a povestit cum este să trăieşti printre asemenea creaturi înfricoşătoare. O povestire de coşmar, dar mai înainte se cuvine puţină istorie. Între anii 1840-1850 filosoful german Carl Schurz a înfiinţat în Texas 20 de colonii cu nemţi aduşi din landul Hessa. Se numeau coloniile latine ale germanilor. Coloniştii se declarau liber cugetători şi naţionalişti, conversau în limba latină şi duceau o viaţă sobră asemenea vieţii de zi cu zi din Roma antică republicană. Fiecare colonie avea un club cultural unde oamenii discutau despre ştiinţă, filosofie şi literatură. Iniţial coloniile latine formau o federaţie sub protectoratul statului Hessa şi patronată de marele duce, suveranul Hessei. Pe de altă parte, ca să asigure legalitatea implantărilor, Marele Ducat Hessa a încheiat un tratat cu indienii Comanche, pe a căror teritoriu tribal s-au înfiinţat coloniile latine. Fiecare familie de colonişti plătea anual un impozit substanţial landului Hessa. Unii dintre germanii latini, nemulţumiţi de impozit, nu au mai recunoscut autoritatea marelui duce şi au aderat la organizaţia comunistă Darmstad 1840 fondată de scriitoarea prusacă Betina von Armin. În 1847 vor înfiinţa, în comitatul texan Fisher Miller Land, colonia egalitariană independentă Betina, numită după scriitoarea care le era mentor. Coloniştii germani, fie ei latini naţionalişti ori comunişti, nu acceptau autoritatea statului Texas, faţă de care ziceau că nu au nicio obligaţie, pământul coloniilor fiind dobândit de la proprietarii originari, indienii Comanche. În 1853 Texasul impune cu forţa jurisdicţia asupra coloniilor germane. Colonia Betina este obligată să renunţe la comunism, ideologie interzisă în Texas. Cartea “Betina. Colonia comunistă”, publicată în anul 1900 de Louis Reinhardt, este  mărturia acelor vremuri. Germanii texani şi-au păstrat identitatea etnică. Una dintre coloniile latine este Boerne din comitatul Llanos River, vecină cu oraşul San Antonio. Colonia poartă numele scriitorului german Karl Boerne, dar are o etimologie mult mai adâncă. În vechea limbă ariană bhares înseamna deopotrivă ciuline şi pai. Din bhares provine românescul bâlie şi numele Bărăganului, ţinut care până în 1829, când a început să fie populat şi cultivat, era o stepă acoperită de ciulini. Tot din arianul bhares a derivat cuvântul get bâr-oaie şi de aici toponimele Bârlad-Ţara Oilor, Bârlăleşti, Ţara Bârsei şi interjecţia românească “bâr oaie”. Din bâr a derivat un alt cuvânt get, bâc- baci şi mai departe din getul bâc vin numele satului tutovean Bâcleşti şi a râului Bâc din Basarabia. Arianul Bhares este înrudit cu irlandezul bar-frunză, cu termenii bur-ghimpe şi bush-tufă din engleză şi cu olandezul boer-ţăran. Din boer-ţăran se trage etnonimul burilor, olandezi care în sec. XVII au colonizat sudul Africii şi au format o naţie aparte. Azi burii locuiesc mai cu seamă în statele Orange şi Transvaal. Burii au zis unor băştinaşi din pustiul Kalahari, boşimani-bushmen, oamenii tufişurilor. Bushland-Ţara Tufişurilor este numele unei regiuni din Australia, statul New South Wales. Toate aceste substantive se înrudesc cu numele coloniei germane Boerne din Texas. În vechea germană, Boerne înseamna ţăran. La sfârşitul sec. XX tinerii germani au început să plece la oraş, Boerne s-a depopulat, multe case au rămas goale. În 2010 un grup de basarabeni dintr-un sat din Bugeac au cumpărat gospodăriile goale din Boerne şi s-au stabilit aici. Printre românii din Boerne se numără şi un tânăr bârlădean căsătorit cu o basarabeancă din grupul emigranţilor. Băiatul este fiul unui fost coleg de al meu. În Boerne românii au plantat lângă casă grădini cu legume şi cresc găini, curci, bibilici şi raţe întocmai ca în gospodăriile ţăranilor moldoveni. Au pus butuci de vie, meri, pruni, nuci, dar şi portocali, clima  fiind subtropicală. Nemţii din sat, câţi au rămas, nu cultivă terenul de lângă casă. Iarba şi copacii sălbatici cresc în voie, aşa că partea lor de sat seamănă cu o pădure sărăcăcioasă. Caprele sălbatice vin din preerie, sar gardurile şi dau iama prin grădini, spre disperarea românilor. Oamenii le alungă, mai prind câte una să o facă pastramă, dar oficial nu pot fi vânate, fiind proprietatea statului. Totuşi nu caprele fac cel mai mult rău gospodarilor. Adesea pomii fructuferi sunt infestaţi de o ciupercă și se usucă. Tratamentul fitosanitar îl fac numai firmele autorizate. Acestea cer enorm, 500 de dolari pentru un copac. Locul colcăie de şerpi veninoşi şi de scorpioni. Iarba este tunsă scurt ca scorpionii să fie văzuţi din timp. Uşile şi geamurile stau pururea închise ori acoperite cu plasă, dar şi aşa scorpionii intră în casă. Nora colegului a găsit un scorpion înăuntru pe parchet, foarte aproape de copilul ei de numai trei ani. Românii au descoperit că cea mai bună pavăză contra scorpionilor sunt raţele. Raţele îi prind şi-i mănâncă, de aceea sunt lăsate slobode prin curte. Grija gospodarul este să adune ouăle din iarbă. Colegul meu a stat o lună la Boerne ca să ajute fiul să facă o extindere la casă. În Texas firmele de construcţii sunt foarte scumpe. Într-o zi când săpa un sanţ simte pe picioare o usturime cumplită. Răscolise un muşuroi şi-l invadaseră nişte furnici, minuscule, roşii, care secretă atât de mult acid formic încât pur şi simplu ard pielea. În altă zi voia să mute o stivă de crengi uscate, dar la mijlocul grămezii dă peste un şarpe mare care-i arăta limba. Fuge îngrozit. Povesteşte întâmplarea feciorului. Băiatul îi arată pe telefon poze cu şerpi. Tatăl a recunoscut reptila din crengi. Era un şarpe cu clopoţei. Muşcătura acestuia este mortală! Texanii au poze cu şerpi pe telefon ca în caz că sunt muşcaţi şi apucă să mai trăiască să identifice specia ca medicul să stabilească antidotul. În zonă trăieşte o şopârlă mare cât un câine de talie medie, un soi de varan. Varanul texan muşcă rău şi chiar neprovocat atacă omul. Colegul vorbea ceva cu fecioru-său, când este muşcat de picior. Se întoarce şi vede ditamai şopârla. Pe moment, când a fost surprinsă, reptila s-a retras, dar imediat s-a repezit iarăşi ca să muşte. Băiatul îi dă un şut zdravăn şi o zboară peste gard. Boerne este aşezat pe Dealurile Texasului, nişte munţi erodaţi, fără piscuri semeţe, mai degraba ondulaţi. Pământul este pietros, bun numai de păşunat. Atracţiile zonei sunt Peştera Cascadelor şi Peştera Fără Nume, aşa de frumoasă că nu i s-a putut găsi un nume potrivit. Exploratorul Frank Nicholson a cercetat peşterile în căutare guano, un îngrăşământ agricol excepţional, format din excremente fosilizate de liliac. Cine ştie ce guano nu a găsit, dar cartea lui Nicholson, “Dealurile Texasului” a adus celebritate peşterilor. O firmă le-a cumpărat şi le exploatează turistic.  Românii din Boerne sunt şoferi de TIR angajaţi ai unor firme, alţii au camioanele lor, iar alţii cumpără camioane defecte, le repară şi le revând. Şoferii de TIR sunt prost plătiţi. Primesc trei dolari pe mila parcursă. O milă are 1.610 metri. Asta pe când un flacon cu analgezice tip antinevralgic costă 180 de dolari. Guvernul texan vrea să unească Boerne cu oraşul San Antonio. Nemţii se tem că satul se va americaniza şi vor pierde identitatea. Au dat în judecată statul, contestându-i dreptul de a dispune de pământul lor pe care nu-l au de la americani, ci de la indienii Comanche. În septembrie 2016, când a fost colegul meu, demonstrau în stradă. Între Boerne şi San Antonio curge râul Joshua. Protestatarii au blocat podul de pe râu, dar i-a alungat poliţia. Deocamdată Boerne rezistă. Marian Rotaru

Leave a Comment