Google

În căutarea timpului pierdut (XCIII)

Written on:februarie 15, 2020
Comments
Add One

În Islanda, ca şi în Bretania cum am văzut, piticilor li se zice gnomi. Ca o curiozitate legată de gnomi, existenţa lor este recunoscută oficial în Islanda şi au statut de naţionalitate conlocuitoare. Gnomii sălăşuiesc în subteran, se zice, şi se văd pe alocuri în Islanda movile artificiale de pământ numite tumuli, ridicate în timpurile vechi. Sub tumuli ar locui gnomii. Islanda a acordat gnomilor proprietatea asupra tumulilor şi a terenului din jur. Pe proprietatea gnomilor nimeni nu poate construi şi nu poate desfăşura alte activităţi economice decât păşunatul, culesul plantelor salbatice ori vânătoarea. NATO are un aeroport militar în Islanda. În 1986 islandezii au ieşit în stradă ca să ceară americanilor să închidă aeroportul. Zgomotul avioanelor sperie gnomii şi zânele, ziceau protestatarii. În treacăt fie zis americanii şi alte câteva puteri profită de pe urma celorlalte state. Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Organizaţia Meteorologică Mondială, Uniunea Poştală Universală, Banca Europeană, Banca Europeană de Dezvoltare, Banca Mondială de Dezvoltare, Organizaţia Maritimă Internaţională etc. au ca acţionari principali SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Japonia. Guvernele acestora încasează mare parte din profit, iar funcţionarii acestor instituţii sunt cetăţenii lor. Mai toţi sateliţii sunt americani. Pentru serviciile sateliţilor se plăteşte. Spaţiul cibernetic, internetul, aparţine americanilor. Din banii plătiţi de fiecare utilizator de internet, o parte ajunge la americani şi tot la americani ajung banii daţi pe licenţele de utilizare a programelor de calculator. Cele mai însemnate organisme de certificare în industrie, servicii şi comerţ sunt americane, britanice, franceze şi germane. În celelalte state aceste organisme au filiale care le plătesc redevenţe. Cea mai mare societate internaţională de asigurări navale, Lloyds, este britanică. De la 1 ianuarie 2007, data intrării în UE, graniţa a devenit liberă şi România a pierdut ca sursă de venit taxele vamale pentru mărfurile străine care tranzitau teritoriul nostru dinspre Ungaria şi Bulgaria. La 1 ianuarie 2007 consiliul local din Giurgiu a refuzat să anuleze taxa de trecere pe podul de peste Dunăre. Taxa aducea bani la bugetul local. Edilii giurgiuveni au renunţat la taxă, câteva zile mai târziu, la cererea preşedintelui României. Ca să intre în rândul celor putermici, România trebuie să mizeze pe educaţie şi cultură. Din păcate la noi ministrul învăţământului declara în decembrie 2019 că la învăţământ s-au alocat prea mulţi bani, că nu are ce face cu atâţia bani! Şcolile de la ţară nu mai au biblioteci. Ştie asta doamna ajunsă ministru pe criterii obscure? Colegul ei, ministrul culturii, a primit această uriaşă demnitate fără să fi avut tangenţă cu viaţa culturală! Mai miră că un june politician dintr-un partid de derbedei, în decembrie 2019 insulta pe Maica Domnului? Membrii aceluiaşi partid de derbedei au batjocorit în mai 2019 pe vârstnicii din Iaşi aruncând în ei cu bancnote de un leu. Mai înainte aruncaseră ulei pe hainele pensionarilor din Bucureşti. Violenţele la care se dedau în Bucureşti sunt notorii, iar liderul lor se declară cu nemernicie contra unirii Basarabiei cu Patria Mamă. Cică indivizii ăştia vor să salveze România! Ucrainienii ocupă fără drept Bucovina de Nord, Maramuresul de Nord, Pocuţia, Herţa, Hotinul, Podolia, Bugeacul, Transnistria, Zaporojia. În aceste ţinuturi româneşti ucrainienii vor să desfiinţeze învăţământul cu predare în română, vor să scoată din programa şcolară limba, literatura şi istoria românilor. Împotriva acestui genocid etnic, românii din teritoriile ocupate au protestat în repetate rânduri la Cernăuţi, în 2017 şi 2018 au trimis memorii la Kiev, la Bucureşti şi la forurile europene, prin care cer dreptul la identitate naţională pe pământul lor strămoşesc. Spre deosebire, ungurii şi secuii din Transilvania au toate drepturile culturale, deşi sunt doar venetici. Cu toate acestea, de câte ori la Bucureşti s-au produs tulburări violente, maghiarii şi secuii nu au pierdut ocazia să se agite şi să fluture iredentismul. Asta în timp ce preşedintele României a refuzat să participe la şedinţa Parlamentului din 27 martie 2018 care cinstea un secol de la unirea Basarabiei cu România! Vorbeam de pitici, dar iată că în spaţiul Mării Negre întâlnim alt mister etnografic, amazoanele. Mitul amazoanelor, a femeilor războinic, este răspândit în lume, iar etimologia termenului pare a fi persanul hamazan-luptător. Mai paşnice sunt amazoanele din Hawaii. Aici se spune că uneori trece prin apele arhipelagului o insulă plutitoare numită Ulu-Kaa, cu vegetaţie luxuriantă şi locuită de femei frumoase. Ele primesc cu drag pe tinerii care, riscându-şi viaţa, ajung înot pe insula lor, numai că băieţii nu pot rămâne pe Ulu-kaa cât vor. După o vreme femeile îi trimit înapoi. Ţara Femeilor, locuită de războinice, se află în extremul nord, zic legendele wikingilor, notate de cronicarul Adam de Bremen. Amazoanele nu aparţin exclusiv mitului, suveranii din regatul indigen african Dahomey sunt păziţi de câteva sute de femei războinic. Între anii 1924-1926 exploratorul Nicholas de Roerch a întreprins o expediţie în Asia Centrală povestită în cartea “Himalaia-Altai”. Roerich redă spusele unui funcţionar chinez din Sin Kiang, despre Ţara Femeilor, aflată în deşertul Takla Makan. Locuitoarele ţării erau războinice şi vai de bărbaţii pe care-i prindeau! Majoritatea erau ucişi pe loc, alţii deveneau amanţi-sclavi care să le facă copii. Până la urmă amanţii erau ucişi. Ucişi erau şi băieţii la naştere. Sin Kiangul, Tibet, Kashgaria, Tungaria, Manciuria, Turkestanul de Est şi Mongolia Interioară, sunt ţări supuse Chinei, Acest statut a fost oficial până în 1958, când ţările supuse sunt înglobate Chinei. Băstinaşii Sin Kiangului sunt musulmani şi în 1925, când a trecut Roerich, ţara era măcinată de războaiele dintre triburile băştinaşe ori dintre coloniştii chinezi şi băştinaşi, încremenită în feudalism şi prost administrată de funcţionarii chinezi. Deşi China era republică din 1912, în 1925 Roerich a văzut în Sin Kiang arborat steagul imperial şi ostaşii chinezi purtând uniforma armatei imperiale. La fel ca în mai toată lumea islamică, femeile din San King erau oropsite şi adesea Roerich a văzut în pieţe, fete sărace vândute ca sclave. Ura amazoanelor din Takla Makan faţă de bărbati era deci justificată. Femeile războinic sunt consemnate şi în “Povestea clanului Yang”, din literatura clasică chineză. Ucigaşe de bărbaţi erau şi amazoanele din Insulele Societăţii, arhipelag din Pacific. În Insulele Societăţii se zicea că amazoanele se reproduc singure. Desigur nu era aşa. La fel ca suratele din Sin Kiang, foloseau amanţi-sclavi pentru procreere, pe care apoi îi omorau. S-au dezgropat, în satul dobrogean Valul lui Traian, mormintele unor amazoane. Descoperirea atestă existenţa amazoanelor din zona Mării Negre care i-au fascinat pe vechii autori. Au scris despre amazoane Apolonios în „Argonautica”, Arctinus în volumul „Amazoanele”, Diodor în „Biblioteca”, Ovidiu în „Heroide”, Pausanias în „Descrierea Greciei”, Plutarh în „Viaţa lui Teseu”, Strabon în „Geographia” şi Tacitus în „Anale”. Amazoanele pontice erau neîntrecute călăreţe şi ţintaşe cu arcul, fumau pleavă de cânepă, beau lapte de iapă fermentat, băutură asemănătoare kumâsului preparat de mongoli şi îşi tăiau sânul drept ca să tragă mai bine cu arcul. De aici se mai zice că etimologia amazoanelor ar fi sintagma grecească amazan – fără sân. Părinţii amazoanelor pontice ar fi Ares, zeul războiului şi nimfa (zâna) Harmonia. Ares s-a născut în Dacia, ziceau grecii şi iată că amazoanele, fiicele sale, au locuit în spaţiul nostru. Astfel pe teritoriul Banatului a trăit un trib de amazoane. Se închinau lui Zalmoxe şi purtau coifuri de aur. De la acele amazoane a rămas în unele sate bănăţene obiceiul ca la sărbători fetele să poarte căciuliţe aurii. Pe malul râului Pereschiv, lângă satul tutovean Iugani, s-a găsit mormântul unei femeii războinic. Avea ca podoabe doar mărgele de sticlă. Eponimul cetăţii Tomis, Constanţa de azi, ar fi, zic unii, Tomita, regina amazoanelor. Tomita a luptat contra armatei persane a regelui Darius. Regina a înfiinţat cetatea Tomis pe o insulă apropiată de ţărm şi care în timp prin colmatare s-a unit cu continentul, devenind Peninsula Constanţa de azi. În folclorul dobrogean sorbii sunt oamenii amfibie care trăiesc în apele Mării Neagre. Ei corespund oamenilor acvatici din mitologia greacă, numiţi tritoni. Triton, zeul tritonilor a avut fiică pe Tritela care s-a măritat cu Ares. Fiul lor este Trax, strămoşul tracilor şi implicit al geţilor. Deci etnic, amazoanele şi sorbii sunt rudele geţilor! Marian Rotaru

Leave a Comment