Google

În căutarea timpului pierdut (LXXXIV)

Written on:decembrie 16, 2019
Comments
Add One

Despre vecinii din Răsărit părerea lui Petre Ţutea nu era deloc bună. “Nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie om normal; asta nu mi-o pot explica decât prin faptul că s-au corcit cu tătarii”, scria filosoful. Ca şi tătarii, ruşii sunt invadatori prin excelenţă şi spune Alexandr Dughin în “Bazele geopoliticii”: ”existenţa poporului rus este lipsită de sens fără constituirea unui imperiu continental şi în perpectiva mondială”. Ruşii urmăresc cu tenacitate să clădească imperiul visat şi pentru asta nu scapă nicio ocazie ca să se mai înstăpânească undeva. În 2010 Moscova a alipit munţii submarini Lomonosov scufundaţi sub zona internaţională a Oceanului Îngheţat, deşi prin Tratatul Mării este interzis oricărui stat să alipească teritorii submerse din afara apelor teritoriale. Ca să fie clar pentru toţi, un submarin a pus drapelul Rusiei pe vârful unuia din munţi. SUA, Canada, Danemarca, Norvegia şi Islanda, cu interese în Oceanul Îngheţat, au protestat, dar degeaba. În 1942 ruşii au vrut să alipească arhipelagul Sao Paolo din Atlantic, alcătuit din 28 de stânci sterpe care la un loc au suprafaţa de 1,5 hectare. Până atunci stâncile nu aparţinuseră nimănui. S-a aflat de intenţia Moscovei şi imediat brazilienii iau în posesiune stâncile. În insulele Sao Paolo Brazilia a construit un far pentru navigaţie şi o staţie meteo dotată cu instalaţie de desalinizare a apei de mare şi cu panouri fotovoltaice pentru electricitate. Marea din jur este bogată în tuna, un peşte valoros economic. Insula Alboran din Mediterana are 10 hectare, este nelocuită şi aparţine Spaniei. În 1966 marinarii unui vas rusesc debarcă pe insulă, arborează steagul sovietic şi încep să ridice o aşezare. Puşcaşii marini spanioli intervin şi-i alungă. Încă de două ori vor mai încerca ruşii să ocupe insula, dar vor fi alungaţi de militarii spanioli. Insula este posesiune spaniolă din 1830 şi atunci regele Spaniei a dat-o în proprietate oraşului Almeira din Andalusia. Acum ostrovul este reclamat de oraşul Malaga, interesat să înfiinţeze pe insulă o staţiune turistică. Deocamdată pe Alboran se vânează iepuri. Apropo de iepuri, la geţii Bendis, zeiţa Lunii şi patroana vrăjitoarelor era simbolizată de iepure. Românii, printr-o denaturare a mitului get, cred că iepurele apară de farmece. De aici obiceiul ca la copii să se coase la căciuliţă ceva ce închipuie o coadă de iepure. Mai mult, iepurele a devenit simbol al norocului pentru că norocos este cel ce scapă de farmece! Îmi povestea bunicul Gheorghe Rotaru că în tinereţea lui pe dealurile Ghidigeniului erau mulţi iepuri. Fără să vrea, ţăranii când mânuiau la munca câmpului coasa ori sapa loveau iepuri. Pentru ei friptura de iepure picată din cer, chiar era un noroc. De la iepuri rămâneau cu untura bună de leac pentru răni şi arsuri şi cu blana minunată pentru reumatici dat fiind că prin frecarea cu pielea se încarcă electrostatic şi menţine cald locul vătămat. Insula Rockall din Atlantic, o stâncă de 800 de metri pătraţi, a fost până în 1955 teritoriul nimănui. În acel an serviciile secrete britanice au aflat că ruşii vor să pună stăpânire pe stâncă. Ca urmare la 18 septembrie 1955 militarii britanici înalţă pe insulă drapelul Regatului Unit şi o declară posesiune a Coroanei. În 1972 Parlamentul Britanic a alipit stânca Rockall Scoţiei. În apele insulei s-a găsit petrol. Din acel moment pasiunile se încing, Danemarca şi Irlanda revendică insula. Curtea de la Haga a atribuit în 1978 insula Marii Britanii. În 2012 un grup de anarhişti au ridicat o cabană şi au declarat independenţa stâncii cu numele de republica Wave. Sperau să facă bani prin emisia de timbre şi cu emisiunile unui post de radio pirat. În scurt timp marina regală restabileşte autoritatea britanică asupra insulei Rockall. Noi am cunoscut prea bine rapacitatea Rusiei, ne-a furat atâtea teritorii. La fel de rapace sunt şi ceilalţi vecini, ungurii, bulgarii şi sârbii şi, cei mai grav, avem şi trădători. La 3 august 1919 Banatul de Est se unea cu România. În 2018 ascultam la radio un individ din Timişoara care cerea să nu mai fie cinstită ziua de 3 august 1919 pentru că a sărbători victoria armatei române asupra armatelor sârbă şi maghiară nu serveşte construcţiei europene! Probabil în mintea unora construcţia europeană este servită de cele două ziare franceze care au publicat o hartă în care Transivania apare ruptă de România ori de echipa de fotbal a Sibiului numită Hermanstadt, după numele săsesc al urbei! În 2011 primăriile din Mediaş, Sighişoara, Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Cluj-Napoca şi Braşov au fondat federaţia Siebenburgen, ca marcă de turism pasămite. În realitate au scuturat praful uitării de pe acel Siebenburgen-Pământul Crăiesc din Transilvania unde până în 1918 erau stăpâni saşii. În 2017 la Alba Iulia şi în 2018 la Timişoara, primăriile au reînviat garda habsburgică îmbrăcată în uniforma austriacă, menită să apere oraşul  Pe vremea imperiului Austro-Ungar garda habsburgică, organizaţie paramilitară germană, a ras de pe faţa pământului sate de români. Cu toate acestea actualul prim ministru al României nu s-a sfiit să primească la Alba Iulia onorul gărzii habsburgice! Mai mult, în 2018 primarul din Alba Iulia a batjocorit ziua de 1 Decembrie permiţând defilarea gărzii haburgice şi tot în acea zi a dat voie saşilor să serbeze 303 ani(!) de când au început să construiască în oraş fortul Carolina. Primarul din Alba Iulia nu a autorizat pentru 1 Decembrie 2018 Marşul Unirii la care urmau să participe şi basarabeni. Revine asupra deciziei abia când patriotul George Simion a intrat în greva foamei. Ajutaţi de ruşi, bulgarii ne-au furat la 10 februarie 1947 Cadrilaterul. În iulie acelaşi an Petru Groza mai oferă bulgarilor ca bonus câteva bucăţi din pământul Dobrogei. Atunci bulgarii au cerut şi uzina de apă a oraşului Silistra, aflată pe malul Dunării şi rămasă în România. Groza a refuzat totuşi să o dea, deşi era omul ruşilor şi ţinea partea bulgarilor. Poate s-a temut de opinia publică. Uzina a rămas la noi, dar urma ca bulgarii să o folosească fără chirie. Generalul Gheorghe Protopopeanu propunea în 1948 ca Bulgaria să restituie României cele trei zone triunghiulare de pe graniţa comună, care pătrund în teritoriul nostru şi includ şapte sate. Propunerea nu a avut ecou, iar generalul este arestat şi va îndura ani de temniţă. Sofia consideră că-i aparţine insula românească Ciocăneşti cu suprafaţa de 280 de hectare, aflată pe Dunăre lângă Călăraşi. Bucureştiul nu ia în seama pretenţia bulgarilor şi bine face. În aprilie 2019 guvernul României dorind să aducă un atu dezvoltării economice în Lunca Dunării a propus, inspirat de modelul britanic, ca insulele dunărene: Golu, Ciocăneşti, Belina, Ciobanu, Gârla Mare, Cioroiu, Ostrovu Mare de Teleorman, Climovăţ, să capete statut special. În baza acestui statut întreprinzătorii care vor înfiinţa pe insule unităţi turistice, cazinouri etc., vor plăti accizele şi impozitul la jumătate. De pe vremea comuniştilor s-a vrut ca pe insula Şimian să se construiască o replică a Ada Kalehului, cu bazar, cafenele şi localuri orientale, dar planul a fost sistat. Insulele Dunării acoperite cu sălcii servesc doar ca teren de vânătoare a păsărilor. Excepţie face insula Moldova Veche ce aparţine satului bănăţean omonim. Ostrovul a fost proprietatea devălmaşă a comunităţii sârbeşti din sat. Pe insulă sârbii păşteau o herghelie de cai. În 1989 bacul care transporta caii pe insulă a fost sabotat nu se ştie de cine, insula a fost etatizată, iar afacerea cu cai părăsită. Pe insula Moldova Veche este o movilă sub care se zice că zace Atila, regele hunilor. Neomenia ruşilor a trecut la comunişti. În 1950 bunicul meu din Ciocani, Vasile Ivas, este arestat politic. I s-a confiscat totul, inclusiv bunurile împrumutase, care de fapt nu erau ale lui. Cu puţin mai înainte împrumutase de la o bancă privată 20.000 de lei. Apucase să cumpere scândură pentru un saivan, piese de schimb pentru batoză şi să plătească salariul mecanicului, un fost angajat la atelierului de reparaţii utilaje agricole Târâlă din Bârlad, înfiinţat în 1930. Din împrumut rămăseseră 11.000 de lei, dar au fost confiscaţi. Bunica rămasă singură a trebuit să restituie băncii toţi bani, inclusiv dobânda. În 1974 comuniştii au hotărât că locul de casă nu poate fi mai mare de patru ari. Tot ce era peste, trecea la CAP. La Ghidigeni o comisie de la primărie a măsurat terenul şi a stabilit fiecăruia ce-i mai rămâne. Apoi a început coşmarul. Ca să marcheze noile haturi s-a intrat cu tractorul în curţile oamenilor. Gardurile au fost sparte, grădinile cu legume strivite, copacii rupţi, butucii de vie smulşi. Mama fotagrafia această barbarie. Şeful postului de miliţie a văzut-o şi i-a scos filmul din aparat. Marian Rotaru

Leave a Comment