Google

În căutarea timpului pierdut (LVIII)

Written on:iunie 17, 2019
Comments
Add One

View over the Vltava River to the Ostrov Štvanice island, Prague, UNESCO World Heritage Site, Bohemia, Czech Republic | Blick ueber die Moldau zur Insel Ostrov Štvanice, Prag, UNESCO-Weltkulturerbe, Tschechien oder Tschechische Republik

Principala piesă a tezaurului Boemiei este coroana regală, numită coroana Sf. Venceslau. De ea se leagă blestemul că cel ce o va pune pe cap fără drept să piară de moarte violentă. Blestemul a funcţionat! Până în 1918 regi ai Boemiei au fost împăraţii Austriei. La 28 octombrie 1918 Boemia şi Ţările Coroanei Boemiei, adică teritoriile supuse Boemiei propriu-zise: Moravia cu Valahia Moravă, Silezia Cehă, Luzacia Cehă, Sudeţii, Boemia Germană, Egerland, Moravia Germană, Pădurea Boemiei, alcătuiesc republica Cehia. Cehia cu Slovacia şi Rutenia formează republica federală Cehoslovacia. Tezaurul Boemei este închis lângă bolta bisericii, într-o nişă blocată cu uşă blindată. Uşa se închide cu şapte chei, aflate la şapte persoane, care nu ştiu una de alta. Numai şeful statului are lista cu numele şi adresele celor ce păstrează cheile. La 1 octombrie 1938 Cehoslovacia este obligată să cedeze Sudeţii Germaniei, Ungariei sudul Slovaciei şi Rutenia, iar Poloniei regiunea Zaolzie din Silezia Cehă. În aceeaşi zi la Praga se instaurează un premier progerman, care pe 5 octombrie îl forţează pe Eduard Beneş, preşedintele Cehoslovaciei, să demisioneze. Ca să scape cu viaţă, Beneş divulgă premierului marionetă pus de nemţi lista cheilor de la tezaurul Boemiei. La 14 martie 1939 nordul Slovaciei îşi declară independenţa. Cehoslovacia dispare. Pe 15 martie Germania alipeşte regiunile locuite de germani şi instaureaza în restul Cehiei Protectoratul Boemiei şi Moraviei. Lista cheilor ajunge în mâna nemţilor. La 27 septembrie 1941 este numit guvernator al Protectoratului Reinhard Heydrich, personaj sinistru. Avea chipul tipic de reptilian. Grandomanul Heydrich nu ia în seamă blestemul Coroanei. Cum ştia unde sunt cheile, pune să fie deschis tezaurul şi în catedrala Sf. Vitus aşează pe cap coroana Boemiei. Nu după mult timp, la 27 mai 1942, sub automobilul care-l ducea la birou explodează o bombă pusă de partizanii cehi. Heydrich moare de septicemie la spital pe 4 iunie. La ieşirea din Hradkany coborâm pe o stradă pietonală, celebra stradă a Aurarilor. I s-a zis aşa pentru că aici locuiau în evul mediu alchimiştii evrei. Cu arta lor voiau să obţină aur din metalele de rând, dar cum nu reuşeau, trăiau în sărăcie. Norocul lor a fost regele Boemiei Rudolf al-II-lea din sec XVI interesat de aurul alchimiştilor.Ca să-i ajute, regele le-a dat voie să-şi ridice casele lipite de zidul cetăţii Hradkany. În felul acesta făceau economie de un perete! Acum în locuinţele alchimiştilor, toate cu o singură încăpere, lipite una de alta, s-au deschis magazine cu suvenire. Pe strada Aurarilor a trăit în anii interbelici Doamna de Teba, mare specialistă în tarot. Ea a prezis întocmai căderea celui de al treilea Reich şi moartea lui Hitler. Datorită acelor preziceri, în 1940 Doamna de Teba este arestată de Gestapo, torturată, nemţii credeau că face parte dintr-o organizaţie antifascistă şi executată. Nu se ştie adevărata identitate a Doamnei de Teba, când şi unde s-a născut. Pseudonimul ei face trimitere la oraşul Teba din Egiptul antic, mare centru iniţiatic în antichitate, locul unde a apărut tarotul. Dar şi pseudonimul a fost preluat. Tot Doamna de Teba îşi zicea şi franţuzoaica Anne Savigny, specialistă în chiromanţie – arta ghicitului în palmă, celebră pentru previziunile exacte care le făcea. Savigny a scris cărţile „Enigma mâinii” şi „Enigmele viselor”, a publicat în almanahurile vremii. Moare în 1916. Mă întreb dacă chiar murit în 1916 şi nu cumva cele două Doamne de Teba sunt una şi aceeaşi persoană! Putem să ne opunem destinului? Unui om de afaceri brazilian, servitoarea, o negresă bătrână, i-a ghicit că va muri din cauza unui avion. Auzind aşa ceva afaceristul se deplasa numai cu automobilul ori cu vaporul. Avea o vilă somtuoasă la marginea Brasiliei, capitala federală a Braziliei. Toate bune până într-o zi când un avion care urma să aterizeze pe aeroportul Brasilia se prăbuşeşte peste vilă. Cadavrele afaceristului care trebuia să moară de avion şi a trei servitori zăceau între ruine! Alchimia, ştiinţă ezoterică, s-a născut în Mesopotamia, China şi India antică. Alchimiştii voiau să transmute metalele obişnuite în aur, să creeze homunculul, un om artificial minuscul dar viu şi să obţină piatra filosofală, panaceu universal şi elixir al tinereţii. În cartea „Din ierburi s-au născut medicamentele” apărută în 1987, Emanoil Grigorescu lasă să se înţeleagă că piatra filosofală chiar a fost obţinută. Constantin Gane scrie în “Trecute vieţi de doamne şi domniţe” că o prinţesă moldoveancă din familia Movilă ţinea în păr o piatră minunată. Prinţesa vindeca bolnavii. Atingea de câteva ori cu piatra locul vătămat şi omul se însănătoşea. L-a vindecat de cancer la ochi pe hanul tătarilor din Crimea. Gane bănuia că piatra era o bucată de radiu, metal radioactiv folosit pentru tratarea cancerului. Dar dacă era aşa, prinţesa care ţinea mereu bucata de radiu în păr trebuia să rămână cheală. Cum nu s-a întâmplat asta, este mai posibil ca fata să fi purtat o piatră filosofală. Pare-se că şi transmutarea metalelor vulgare în aur s-a realizat. Prin 1930 un evreu praghez, iniţiat şi mare colecţionar de literatură ezoterică veche, a obţinut un grăunte de aur. Nu a apucat să se bucure. Alambicul în care făcea experienţa a explodat şi l-a ucis. Transmutarea unui metal în alt metal este posibilă prin reacţii nucleare. Aşa se obţine hahniul, metal preţios asemănător platinei. Reacţiile nucleare erau totuşi cunoscute în vechime? În sec. XIII, Raymond de Lule consemna în lucrarea “Ars Magna” măsurile profilactice pentru lucrul în laboratorul de alchimie, măsuri de protecţie valabile şi azi în laboratoarele de fizică nucleară. La laboratorul din Paris unde experimenta reacţiile nucleare, Enrico Fermi este vizitat în 1935 de trei barbaţi îmbrăcaţi în costume negre. “Domnule profesor ceea ce încercaţi Dvs. noi ştim de mult, dar lumea nu-i pregătită să stăpânească atomul”. Mulţumită cercetărilor lui Fermi, la Chicago în 1942 este pus în funcţiune primul reactor nuclear care a furnizat electricitate. Rău este că folosindu-se rezultatul acelorlaşi studii în 1945 primele bombe atomice vor distruge Hiroshima şi Nagasaki. Praga a avut în cartierul Josefov o însemnată comunitate de aşkenazi, evrei adevăraţi veniţi din Palestina. Evreii au excelat în alchimie. Printre figurile evocate de Raphael Patai în volumul „Alchimiştii Evrei” se numără un maestru din antichitate, Abraham. Tratatul de alchimie al lui Abraham Evreul a fost copiat în puţine exemplare. Norocul de a găsi această lucrare rarisimă l-a avut un editor şi librar francez din sec. XV, Nicolas Flamel. Flamel povesteşte în „Cartea Figurilor Hieroglifice” că a căpătat ştiinţa alchimiei din tratatul lui Abraham şi se vede că a învăţat-o bine. Se spune că Flamel trăieşte şi în ziua de azi, graţie pietrei filosofale pe care ar fi obţinut-o. A fost un mare alchimist, figura sa intrată în literatură apare în romane scrise de Victor de Hugo, Alexandre Dumas -Tatăl, Dan Brown şi Joanne Rowling. În mormântul altui alchimist, Christian Rosenkreuz din sec. XVII, s-a găsit o lampă care continua să lumineze la 120 de ani după moartea acestuia şi o oglindă vorbitoare. Rosenkreuz a fost medic, a cercetat bibliotecile Orientului şi a scris tratate de alchimie. O lampă lumina de 17 veacuri mormântul Tuliei, fiica scriitorului roman Cicero. Mormântul fetei a fost descoperit la Roma în sec. XVIII. Karel Soucek amintea în cartea “Bănuiala unei umbre” lămpile eterne văzute de iezuiţii spanioli într-un oraş secret al indienilor guarani, ascuns în jungla Paraguayului. Oglinzile vorbitoare sunt pomenite în basme. În “Albă ca zăpada” împărăteasa întreabă “oglindă oglinjoara mea, cine-i mai frumoasă în ţară?” şi oglinda răspunde. Să fi fost acele oglinzi monitoare de computer, prin care se comunica cu extratereştrii? O oglindă vorbitoare a avut savantul englez John Dee din sec. XVI. Prin ea Dee comunica cu oameni din altă lume într-o limbă numită de el enoşiană, adică cerească, după numele patriarului biblic Enoch care a fost ridicat la Cer din timpul vieţii. Dialogul era consemnat de secretarul lui Dee. Enoşiana nu-i tradusă, dar filologii au observat că nu seamănă cu nicio limbă pământeană şi că nu este o limbă inventată, ci una naturală. Oglinda lui Dee confecţionată dintr-un metal negru şi lucios este acum ascunsă de British Museum. Sir Arthur Clarke descrie în  romanul SF “Odisee spaţială 2000” un artefact găsit pe Lună. Era o placă neagră şi lucioasă care trinitea semnale radio spre o civililizaţie extraterestră. Sir Clarke a imaginat artefactul din roman inspirat de oglinda lui Dee. Marian Rotaru

Leave a Comment