Google

În căutarea timpului pierdut (LIX)

Written on:iunie 23, 2019
Comments
Add One

Prinţul napolitan Raimondo di Sangro (1710-1771) a fost una din figurile întunecate ale alchimiei. La tipografia sa a tipărit propriile cărţi de alchimie, dar şi lucrările altor ezoterişti, a inventat un automobil amfibie, despre care se spune că a funcţionat. Voia să re-creieze oamenii din propria cenuşă, aşa numita palingeneză şi iarăşi se zice că a reuşit, învia morţii şi a pietrificat doi oameni vii injectându-le în venă o soluţie de marmoră, după câte se crede. Corpurile pietrificate ale celor doi, femeie şi bărbat, se află într-o criptă din catedrala Sansevero, ctitorită de Sangro. Desigur pietrificând oameni vii, Sangro a fost un monstru. Din păcate barbarii inimaginabile se petrec şi azi. Un ziar sudcoreean a dezvăluit o “afacere” odioasă patronată de statul chinez. În 37 de lagăre chinezeşti se extirpă organele prizonierilor. Extirparea se face la oameni vii şi nici măcar nu sunt anesteziaţi. Trupurile lor sunt incinerate ca să dispară dovada crimei. Cu organele furate se fac pe bani mulţi transplanturi  la spitale de lux din China şi chinezii au dezvoltat un soi de turism medical foarte profitabil. O parte din organe sunt exportate în ţări care dau lecţii despre drepturile omului ori ajung pe vapoare spital ancorate în apele internaţionale unde transplanturile cu organe prelevate forţat se fac în afara oricărei jurisdicţii. Unele din aceste vapoare sunt chinezeşti. Se vorbeşte despre China că pe vapoare ancorate în marea liberă fabrică, folosind prizonieri, produse contrafăcute, inferioare calitativ, care nu respectă mărcile comerciale şi legislaţia industrială. Prizonierii măcelăriţi în China sunt dizidenţi anticomunişti, militanţi ai mişcărilor de eliberare din ţări supuse, precum Tibetul ori Turkestanul, adepţii grupării Falun Gong, copii luaţi de la părinţi pentru că depăşesc numărul admis ori oameni răpiţi. În Beijing sunt un milion de oameni veniţi de la ţară ca să caute un trai mai bun, dar care au eşuat şi trăiesc în subterane. Acestor nenorociţi Patrick St. Paul le-a dedicat cartea “Oamenii şobolan. În subteranele interzise ale Chinei”. Oamenii şobolan sănătoşi riscă să fie arestaţi pentru vagabondaj şi duşi în lagărele de prelevare a organelor. Falun Gong, grupare pornită din religia taoistă, practică o filosofie şi exerciţii fizice menite să fortifice trupul, mintea şi spiritul. Fortificarea minţii şi a spiritului sperie pe comuniştii chinezi, pentru că oamenii scapă de sub controlul ideologic. Din acelaşi motiv România comunistă a interzis Meditaţia Transcedentală şi yoga, desprinse filosofic din budism. Mişcarea Transcedentală a fost înfiinţată de Nicolae Stoian în 1977. Avea ca deziderat dezvoltarea spirituală a omului, dar şi lupta împotriva guvernului mondial, plănuit de atunci să se instaureze. Acceptată la început, Mişcarea este acuzată în 1981 de guvernul comunist că pregăteşte o lovitură de stat şi dizolvată. Acuzaţie falsă! În Mişcare au intrat inclusiv demnitari comunişti, a frecventat-o generalul Constantin Dulcan, savant, inventator şi scriitor, cel mai mare neurolog român. Domnul Dulcan mărturiseşte în lucrarea autobiografică “În căutarea sensului pierdut” că a trecut pragul Mişcării interesat de filosofiile asiatice. Generalul studiase acupunctura în China, devenind primul specialist român în domeniu. Odată cu Mişcarea Transcedentală a fost scoasă în afara legii şi yoga. Yoga va fi iarăşi legalizată în 1990, dar din 2003 începe prigoana contra yoghinilor pe baza unor motivaţii inventate şi a unor dovezi fabricate ca în stalinism. Cărţile de yoga ale unor edituri: Extaz, Anandakali, Lux Sublima, Shambala etc sunt scoase din librării parcă eram pe vremea proletcultismului, dispare din peisajul publicistic “Revista Misterelor”, iar difuzarea revistei “Yoga Magazin” este boicotată. La început românii au cunoscut filosofia yoga din cartea lui Mircea Eliade, “Yoga. Libertate şi Nemurire”. Cartea publicată în 1933 a avut două variante. Prima tipărită în 120 de exemplare conţinea informaţii profunde, inadecvate cititorilor nepregătiţi. Cele 120 de exemplare au fost distribuite unor savanţi numiţi chiar de Eliade. Einstein a făcut la fel. A cerut ca unele dintre manuscrisele sale să nu fie publicate pentru că majoritatea oamenilor nu sunt copţi la minte pentru asemenea informaţii.  Eliade a adaptat o a doua variantă a lucrării “Yoga”, publicului larg. Următorul val de interes al românilor pentru yoga este deşteptat de Nicolae Tufoi. Domnul Tufoi se îmbolnăvise de poliomelită. Rămas cu sechele era din punct de vedere medical condamnat să stea restul vieţii în scaunul cu rotile. Deşi era în anul 1975, autorităţile comuniste i-au dat voie să plece în India. Partidul avea nevoie de oameni capabili de muncă, nu de infirmi. Doi ani Nicolae Tufoi a locuit într-un ashram, aşezământ yoghin din Himalaia. A practicat gimnastica yoga sub îndrumarea unor maeştri, el însuşi a devenit maestru yoga şi s-a întors acasă perfect sănătos. A scris cartea “Yoga. Izvor de sănătate”, ca lumea să ştie binefacerile acestei practici. Cartea a avut succes. În sanscrită yoga înseamnă legătură, cuvânt înrudit cu românescul jug. Jugul este tot o legătură. Yoga este ştiinţa legăturii dintre om şi Univers, învaţă oamenii că sunt liberi şi au dreptul la demnitate, dar trebuie să respecte demnitatea şi libertatea celorlalţi, că trebuiesc cultivate naturismul şi exerciţiile fizice pentru sănătatea trupului, lectura şi meditaţia pentru îmbogăţirea minţii şi desăvârşirea spiritului. Yoga combate consumatorismul, homosexualitatea, incultura, manipularea, ateismul, violenţa, răutatea. Susţine cumpătarea, credinţa în Dumnezeu, respectă Natura şi propovăduieşte medicina alternativă. Toate acestea deranjează interesele unor suspuşi, deşi iată, o colegă a mea diagnosticată cu cancer la sân s-a vindecat prin yoga, fără extirpare, tratament chimic ori radiologic. Alte două colege, yoghine de mulţi ani, par cu 20 de ani mai tinere. Guvernul chinez a prins gust pentru mârşava “afacere” cu organe umane în 1975. Atunci fiul unui politruc de rang mare avea nevoie de transplant de rinichi. Ca să i se facă rost de rinichi miliţia a pus ochii pe o învăţătoare. Pe baza unor mărturii false, cum că ar fi cârtit contra partidului comunist, învăţătoarea este declarată contrarevoluţionară şi condamnată la moarte. În ziua execuţiei a fost purtată în lanţuri prin oraş, dusă pe stadion înaintea unui meci şi împuşcată de faţă cu publicul. Soldatul a tras în dreapta. Învăţătoarea grav rănită nu a murit. Este târâtă într-un camion militar staţionat alături şi deşi era încă vie şi conştientă i s-au scot rinichii. Comuniştii chinezi sunt campioni în atrocităţi, dar nici ruşii nu sunt mai prejos. Lucrarea “Arhipelagul Gulag” a lui Alexandr Soljeniţîn ne lămureşte pe deplin. Un ofiţer KGB care a trădat patria sovietică a fost ars de viu în crematoriu. Supliciul a fost filmat şi toţi absolvenţii şcolii de KGB erau puşi să vizioneze filmul ca să ştie ce-i aşteaptă dacă trec la inamic. Geneticienii au creat un embrion hibrid om-porc. Se speră că oamenii porci vor asigura organele pentru transplant. Problema este că aceste fiinţe sunt oarecum umane, deci sacrificarea lor este imorală. De aceea s-a vrut la un moment dat ca o fermă de oameni porci să se înfiinţeze în Ilfov, departe de ochii opiniei publice occidentale. Chiar ar fi necesar martiriul oamenilor porci? Cred că nu! Spirala ADN conţine informaţiile ce permit reconstituirea oricărei celule. Informaţiile extrase din celulele inimii, rinichilor, ficatului etc. se pot clona pe celulele unui ţesut prelevat fără a periclita viaţa donatorului. Pus într-un mediu biotic, sunt şanse ca acel ţesut să se preschimbe în organul de care-i nevoie. Sangro a împietrit oameni, dar şi vrăjitoarele din basme făceau oamenii stană de piatră. Tema transformării în stană de piatră o regăsim într-o legendă a berberilor din Tunisia. Legenda vorbeşte despre o cetate ascunsă într-o vale a Munţilor Tibesti, în inima Saharei. Regina cetăţii, femeie frumoasă şi iubăreaţă, schimba mereu amanţii. Când se sătura de unul, îl transforma în statuie. Legenda a inspirat romanul lui Piere Benoit, “Atlantida”. Autorul Emil Străinu relatează că în 1987 nişte militari ruşi staţionaţi în Siberia au tras trei rachete asupra unui OZN şi l-au doborât. Nava extraterestră se prăbuşeşte la pământ. Din navă coboară cinci piloţi. Aceştia îndreaptă armele asupra ruşilor. Cei 23 de ostaşi din faţa lor sunt acoperiţi de lumină şi împietriţi. Au scăpat doar câţiva ruşi pe care i-a prins vremea la adăpost în spatele unui transportor blindat. După anihilarea soldaţilor, raportează martorii, extratereştrii au intrat într-o sferă, probabil o navetă de salvare şi s-au ridicat în Cer. Marian Rotaru

Leave a Comment