Google

În căutarea timpului pierdut (LIII)

Written on:mai 13, 2019
Comments
Add One

Cum spuneam în articolul anterior Maldivele caută să diversifice economia. Aşa că au construit din gunoaie insulele artificiale Thilafushi de 100 de hectare şi Hulhumale de 200. Pe ambele sunt fabrici pentru conserve de peşte, suc de fructe, confecţii, săpun, ulei de cocos, ţevi din PVC, gheaţă artificială, desalinizarea apei marine, mobilier şi locuinţele pentru muncitorii veniţi din Bangladesh. Lipsa de spaţiu este altă problemă. Pentru a o rezolva se doreşte achiziţia unui teren pe ţărmul Somaliei ca acolo maldivienii emigranţi să făurească o nouă ţară. Altă soluţie sunt insulele plutitoare Amilarah, care vor mări spaţiul locuibil cu 10.000 de hectare. Unele insule vor găzdui sate şi amenajări turistice, altele mici vor fi locuite de o familie şi vor avea o casă, cocotieri, o grădină cu legume. Cu lipsa spaţiului se confruntă şi regatul insular Bahraim din Golful Persic. Exploatările de petrol au adus bani, dar şi explozie demografică. Pentru a face loc populaţiei s-a recuperat teren din mare şi s-au ridicat 53 de insule artificiale. Guvernul ştie că economia trebuie diversificată pentru a face faţă căderilor de pe piaţa petrolului, dar Bahraimul nu are nimic altceva în afară de câteva pâlcuri de curmali şi de bogăţiile mării: peşte, celebrele icre aurii specifice Golfului Persic şi perle. Până acum câteva decenii locuitorii Bahraimului erau mari comercianţi. Corăbiile lor cu mărfuri, numite dhowuri, se vedeau prin toate porturile din Golf. Acum Bahreimulm urmând exemplul statelor vecine Dubai, Sharjah ori Qatar, mizează pe turism. Durant al Bahraim este un viitor arhipelag artificial cu 15 insule în suprafaţă de 2.000 de hectare. Pe insule se vor fi hoteluri, plaje, un port de yachturi, centre de agrement, magazine. Chiar şi Japonia vrea să construiască folosind deşeuri inerte, la ţărmul regiunii Kanto, arhipelagul artificial Orange cu zone de agrement unde salariaţii companiilor să se distreze împreună. Marile firme urmăresc ca astfel să sporească coeziunea între salariaţi, aşa zisul teem building. Ultimul exemplu este statul Malta care ocupă un arhipelag din sudul Mediteranei, alcătuit din insulele Malta, Gozo, Comino, Cominito, Filfa şi altele mai mici. Pe Malta, cea mai mare insulă, se află capitala statului oraşul La Valetta. A doua ca mărime este Gozo cu capitala în oraşul Victoria. Insula Gozo este autonomă, are propriul guvern. Maltezii vorbesc în paralel malteza, limbă înrudită cu araba, siciliana datorită legăturilor tradiţionale cu Sicilia, engleza pentru că insulele lor au fost britanice până în 1974 şi franceza, limba cavalerilor de Malta care au stăpânit arhipelagul până în 1801. Pentru turism Malta are tot ce trebuie: peisaje, soare, artă culinară specifică, festivalurile folclorice din insula Gozo, clădiri medievale, dar şi monumente megalitice de vechime formidabilă construite de un popor necunoscut. Cum au prelucrat, transportat şi înălţat acei oameni cu milenii în urmă blocuri din piatră grele de zece tone este un mister. Unii zic că acele construcţii au fost ridicate de coloniştii din Atlantida, alţii cred că localnicii au fost ajutaţi de extratereştri. Ciudate sunt perechile de jgheaburi paralele săpate în sol, pe alocuri şi în piatră, care împânzesc insula Malta. Se intersectează ca nişte linii de tramvai. Datează din preistorie. Pe ele circulau vehicule, dar ce vehicule existau la vremea aceea? Totuşi economia malteză nu se bazează pe turism. Insula Malta, numele vine de la latinul melita-miere, era celebră cândva pentru mierea de albine sălbatice. Azi o fac celebră producţia de var, prefabricate din calcar, vinuri, cârnaţii de porc şi pâinea de Qormi. În oraşul Qormi sunt sute de brutării. Marca insulei Gozo este brânza de capră. Ţăranii maltezi muncesc solul pietros, ogoarele lor sunt minuscule, în medie au cinci ari. Cu toate acestea Malta este mare furnizor de legume pe piaţa vestică. Malta are industrie puternică care dă 90% din PIB. În electronică sunt 120 de firme. Se adaugă întreprinderi care produc calculatoare, eletrotehnică, nave, piese auto, maşini unelte, utilaje de ridicat, încălţăminte, textile, ţigări etc. Industria bancară malteză este performantă. Având bani mulţi, Malta îşi propune să construiască un tunel submarin cu linie ferată şi un pod cu autostradă, ambele de 13 kilometri lungime, care să lege Malta de Gozo. Legiuitorul nostru ar trebui să se inspire din legislaţiile performante care au asigurat succesul economic în alte state. Hong Kongul bunăoară are 12.000 de fabrici la o suprafaţă de 1.034 kilometri pătraţi şi o populaţie de şapte milioane de oameni. În Hong Kong sunt atâţia bani încât toată populaţia ar putea trăi trei ani fără să muncească. În Norvegia camerele de comerţ au afiliaţi judecători, notari şi toate cele necesare ca oricine să poată deschide o firmă fără alergătură şi efort. Camera de comerţ are birourile înşiruite pe un culoar. La ghişeul aflat lângă uşa de la intrare doritorul lasă documentele necesare şi plăteşte taxa legală, apoi poate să plece în oraş ori să rămână în hol pe un fotoliu şi să citească revistele şi ziarele puse la dispoziţie de instituţie. După câteva ore este chemat la ghişeul de la capătul celălalt al holului şi primeşte documentele societăţii. Statul oferă fiecarei firme nou înfiinţate o furgonetă pentru transport. În Australia de Vest cetăţeanul poate să concesioneze un teren de la stat la orice ghişeu poştal. La poştă se găseşte planul cadastral al terenului. Doritorul semnează contractul şi plăteşte o sumă modică la ghişeu. Pe proprietarul unei exploatări de smaralde îl costa concesiunea terenului jumătate de dolar australian pe zi.

Primul grup de turişti străini care au vizitat România au fost 200 de francezi veniţi în 1907 pentru un sejur la Mamaia. Staţiunea Mamaia şi Cazinoul din Mamaia fuseseră înfiinţate de stat în 1906, după ce amenajările de la Constanţa destinate “băilor de mare”, înfiinţate tot de stat, deveniseră neîncăpătoare. Dezvoltarea industriei turistice în România a fost favorizată de organizarea, sub egida statului în 1901, a Automobil Clubului Român -ACR şi a agenţiei de turism internaţional Touring Club Român în 1907. Fondatorul ACR a fost prinţul George Valentin Bibescu, membru al unei familii ilustre. Soţia Martha Bibescu, sora Nadejda Stirbey, vărul Anton Bibescu şi verişoara Elena Văcărescu, au fost scriitori. Altă verişoară, Ana Brâncoveanu, a fost scriitoare şi cum o aprecia Nicolae Iorga, cel mai mare poet de limbă franceză. Poet de limbă franceză a fost şi unchiul Alexandru Bibescu. Tatăl lui George Valentin, generalul Georghe Bibescu, a comandat între anii 1861-1866 cotingentul francez trimis să sprijine pe Maximilian I împăratul Mexicului contra americanilor. Gheorghe Bibescu a scris lucrarea memorialistică “În Mexic”, premiată de Academia Franceză şi volumul: “Neofit. Mitropolitul Ungro-Vlahiei”. În 1904 George Valentin Bibescu organizează prima cursă sportivă de automobile din România şi a şasea din lume, în 1909 înfiinţează aeroportul Băneasa şi Clubul Aeronautic Român, iar în 1911 prima şcoală de piloţi ai aviaţiei române. În 1927 fondează  Federaţia Aeronautică Internaţională şi a fost preşedintele acesteia până în 1941. Prinţul a realizat în 1927 prima traversare în zbor a Africii, fără escală, pe ruta Bucuresti-Johanesburg (statul Transvaal, Africa de Sud). În 1914 George Valentin Bibescu a fondat Comitetul Olimpic Român. La Comarnic, Prahova, a înfiinţat “Întreprinderile Bibescu” care fabricau ciment, profile şi prefabricate pentru construcţii. Bibescu concura fabrica de ciment din Brăila a rudei sale, I.G. Cantacuzino, tatăl generalului şi scriitorului Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. Întreprinderea din Comarnic a avut primul cuptor rotativ din România, iar cea din Brăila a primit în 1900 medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris pentru cimentul tip Portland pe care-l fabrica. În 1905 George Valentin şi Martha Bibesu au efectuat primul raid automobilistic intercontinental pe ruta Galaţi-Ispahan. Ispahanul, oraş din Iran, capitala provinciei omonime, este celebru pentru covoarele ţesute aici. I-au urmat în călătorie scriitorul şi campionul de tenis Claude Anet. Anet a relatat aventura raidului în volumul “Trandafirii Ispahanului. Către Persia cu automobilul, prin Rusia şi Caucaz”. România rămâne înainte de toate o ţară cu vocaţie agricolă. Savantul agronom Gheorghe Ionescu-Siseşti enumera la început de sec.XX ce-i necesar pentru a ridica satul românesc: educaţia, creditul agricol şi valorificarea superioară a produselor agricole prin îmbinarea agriculturii cu zootehnia, industria prelucrătoare şi piaţa de desfacere, îmbinare facilitată prin cooperativele agricole de tip capitalist. Marian Rotaru

Leave a Comment