Google

În căutarea timpului pierdut (CXXXVII)

Written on:decembrie 21, 2020
Comments
Add One

În tradiţia românilor tunelele care împânzesc ţara au fost săpate de uriaşi, deci de pelasgii veniţi din Hiperborea şi care aveau trei metri înălţime. Construcţiilor sunterane făcute de pelasgi, cercetătorul Emil Străinu le-a dedicat cartea “Misterele României subterane”. În 1914 statul român a început străpungerea unui tunel de cale ferată care să lege pe sub Bucegi, Prahova de Dâmboviţa. Lucrările sunt oprite odată cu intrarea României în primul război mondial. Vor fi reluate în 1938, dar după câteva luni sunt iar oprite. În subteran muncitorii auzeau zgomote ciudate, vedeau apariţii fantomatice şi câţiva lucrători pur şi simplu s-au volatilizar, au dispărut fără urmă. Tronsonul intersecta o falie spaţio-temporală şi muncitorii au dispărut în alt univers. Înainte de Revoluţie profesorul ieşean Constantin Busuioc a găsit gura unui tunel de sub Munţii Rarău. A intrat înăuntru şi a trecut în altă lume. A încercat să relateze în presa ieşeană ce a văzut, dar la ordinul securităţii articolul nu au fost publicat. Profesorul Busuioc a fost internat la psihiatrie şi apoi securitatea a orchestrat denigrarea sa în mediul academic. Într-o peşteră din Munţii Rarău a intrat şi a dispărut o companie de soldaţi scrie Dan Corneliu Brăneanu în cartea ‘’Munţii Rarău. Mituri şi legende”. La Coşoveni, judeţul Dolj, umblă legenda că foarte demult au coborât din cer uriaşi. Le-a plăcut atât de mult vinul din partea locului că n-au mai plecat şi dedaţi beţiei au început să se bată între ei. Oamenii îngroziţi au cerut ajutor Celui de Sus. Un înger a suit oamenii pe un munte, iar pe uriaşi i-a înecat într-un potop. Craniul unui om gigantic a fost găsit la Coşoveni în 1940. Îngerul din legendă poate că a fost dintr-o seminţie de extratereştri binevoitori. O ciudăţenie este Templul Ursitei aflat pe dealul Pleşu lângă Şinca Veche, în Țara Făgăraşului, locul de naştere al cărturarului Gheorghe Şincai. Templul este o grotă cu cinci încăperi şi două altare. Se zice că sub templu ar fi ascunse comori şi că un tunel subteran îl leagă de cetatea Râşnov aflată la 45 de kilometri distanţă. Pe pereţii templului se vede un text cu litere necunoscute aproape şters, dar şi o pentagramă-simbolul armoniei în Natură, asemănătoare cu Steaua lui David. În interiorul pentagramei este desenat simbolul in-yang, complementaritatea masculin-feminin. Acestei structuri i se zice Templul Ursitei pentru că cei care se reculeg aici capătă vise premonitorii. Fotografiile făcute în interiorul templului au pus în evidenţă sfere de lumină şi siluete umane translucide, invizibile cu ochiul liber. În jurul templului iarba are energie pozitivă, vacile o pasc, iar laptele are calităţi terapeutice deosebite. Templul este înconjurat de căsuţe străvechi de piatră despre care localnicii spun că au fost locuite de pitici. Uneori se aude din cer foarte clar cum cântă un cor, dar cuvintele cântecului minunat nu pot fi înţelese. După tradiţia locului templul a fost construit de oameni venţi din altă lume şi, chiar mai mult, templul este o poartă spre altă lume pe care, cei ce au puterea de a se concentra cu mintea, o pot deschide. Un localnic zicea că a găsit în templu două bucăţi de cristal. În ele se vedeau imagini care nu erau din lumea noastră. Ținea cristalele acasă, dar într-o zi i-au fost furate. La Templu au venit un american care a cercetat, a măsurat şi s-a interesat de legendele locului. Spun localnicii că americanul a scris o carte depre Şinca Veche. În Dicţionarul Geografic al judeţului Buzău, publicat în 1892, autorul Bazil Iorgulescu scria că în zona satului Bozioru din Munţii Buzăului sunt nişte stânci uriaşe numite Stâlpii Tainiţei, de care sunt legate multe legend. Stâncile sunt inaccesibile şi nimeni nu ştie ce află între ele, spune autorul. Iorgulescu le-a văzut în 1887. Problema este că Stâlpii Tainiţei au duspărut, aşa cum au dispărut şi notele lui Iorgulescu cu legendele legate de stânci şi pe care geograful nu le-a publicat! În anii 1970 cercetătorul Vasile Rudan cu echipa sa au fost trimişi la Bozioru ca să cerceteze misterele locului. Este vorba de ceaţa albastră formată pe neaşteptate şi în care cei care intră dispar pentru totdeauna, apariţiile de OZN-uri, dar şi uriaşii pe care localnicii îi văd prin pădure. Într-o noapte echipa generalului  a observant că din munte au ieşit trei OZN-uri. Intrigaţi, a doua zi în zori au urcat cu toţii panta muntelui ca să vadă de unde ieşiseră navele. Când urcau au observat că se rostogolea spre ei o sferă translucidă cu irizaţii alabăstrui, mare cât o minge de fotbal. Sfera ajunge la picioarele fotografului expediţiei şi explodează într-o emisie de energie pură. Toţi au fost trântiţi la pământ, iar fotograful a fost rănit. Braţul şi piciorul stâng pur şi simplu i-au plesnit. A fost spitalizat, dar a rămas traumatizat psihic pentru toată viaţa. În satul Nucu din Munţii Buzăului, în locul numit La Tihărie, doi alpinişti fraţi au vrut să excaladeze o stâncă care se ridica în mijlocul unei văi. Unul dintre băieţi suie primul. Ajunge pe vârful stâncii. De acolo strigă fratelui că a găsit o inscripţie veche cu litere pe care nu le înţelege şi că mai este un lanţ prins de piatră. Sub ochii fratelui rămas jos, apucă lanţul şi dispare instantaneu. Înspăimântat fratele anunţă miliţia. Miliţienii veniţi la faţa locului îl acuză că şi-a omorât fratele şi că a inventat toată povestea. Exasperat tânărul suie pe stâncă, apucă lanţul şi în faţa miliţienilor dispare. Zona a fost înconjurată de securitate. Dintr-un elicopter în zbor s-au filmat inscripţia şi lanţul. Apoi securitatea a dinamitat stânca. Pe locul acela a persistat trei zile conturul stâncii ca un abur albăstrui. Întâmplarea a intrat în top secret la fel ca multe altele de acest gen petrecute în România. Amintesc numai despre scheletele de uriaşi găsite la Popeşti în Vlasca şi care au fost luate de securitate, iar sătenii au fost ameninţati să nu povestească nimic. La Scăieni în Buzău s-au găsit oase de uriaşi. Uriaşii din partea locului sunt amintiţi din antichitate de Pliniu care-i numea mossyni. Țara mossynilor se învecina cu ţara Colcilor, unde azi este satul Colţi. Am spus că substantivul moş este de origine getică. Uriaşii hiperboreeni au fost cei dintâi locuitori civilizaţi pe pământul nostru, geţii le-au zis moşi, adică oameni de demult şi de aici Pliniu scrie în “Istoria Naturală” de ţinutul mossynilor. Scăieniul a fost până în anii 1950 o obşte sătească. Locuitorii erau ceea ce în Moldova se numeau răzeşi, iar în Muntenia moşneni. Li se spunea moşneni pentru că stăpâneau în devălmăşie pământul pe care-l aveau din vremea geţilor. Încercările unor ziarişti de a găsi morminte de uriaş la Scăieni au fost oprite de furtuni iscate din senin, ca şi cum taina locului este protejată de un blestem al pelasgilor! Valentina, cunoscuta clarvăzătoare din Iaşi, a avut viziunea că la poalele Bucegilor se dechide un tunel păzit de un călăreţ falnic. Călăreţul şi calul par că sunt din abur, atât de tare s-au topit trupurile lor în milioanele de ani de când străjuiesc intrarea. Tunelul duce la o sală unde un om de piatră veghează un aparat cu butoane. Din aparat iese un şuvoi de lumină. Valentina spune că sub Bucegi a văzut o mare de apă. Una din legendele Braşovului confirmă viziunea Valentinei. Oraşul este străjuit de muntele Tâmpa, parte din lanţul Bucegilor, ori sub Tâmpa zic braşovenii că este un lac subteran. Mai zic braşovenii că sub Tâmpa sunt balauri. Legenda face aluzie la extratereştrii reptilieni, ascunşi sub pământ. Regelui pelasg Saturn grecii i-au zis Cronos. A domnit atât de demult că numele lui a devenit sinonim cu timpul. Braşovenii cred că numele Tâmpa vine de la timp, deoarece pe munte era palatul lui Cronos. De existenţa sub Bucegi a unor tunele vorbesc tradiţiile. Într-unul ar fi ascuns tezaurul Țării Româneşti. Drumul până la tezaur îl ştiu azi câţiva călugări. Străjerul Bucegilor văzut de Valentina stă acolo de milioane de ani. Iată că la Oku în Gabon s-a găsit rămăşiţa unui reactor nuclear vechi de două miliarde de ani şi care a funţionat 500.000 de ani. Reactorul era mai evoluat decât reactoarele de azi. În Valea Frigiană, ţinut din Turcia, sunt imprimate în piatră sanţuri adânci şi perfect paralele. Urmele acelea le-au făcut nişte vehicule grele când solul era moale, adică acum 14 milioane de ani. În Bosnia, lângă Sarajevo, sunt doi munţi piramidali, acoperiţi cu pădure. Bosniacul Samir Osmanagici, om de afaceri, doctor în sociologie şi economie, arheolog, a făcut săpături în zonă. Sub un strat de pământ gros de un metru a găsit zidul piramidelor, S-a apreciat că piramidele au 24.000 de ani vechime şi 220 de metri înălţime. Sub piramide sunt galerii, iar în galerii sunt pe alocuri inscripţii cu litere necunoscute. La baza munţilor sunt împrăştiate sfere de piatră, şlefuite artificial. Cea mai mare are 37 de tone. Una din cărţile lui Osmanagici, “Piramidele din Bosnia”, este dedicată descoperiilor de lângă Sarajevo. Marian Rotaru

Leave a Comment