Google

În căutarea timpului pierdut (CXXXV)

Written on:decembrie 8, 2020
Comments
Add One

Printre multe altele, în volumul Siminei Cernat “Samsara” mi-a atras atenţia capitolul dedicat tribului Baduy din insula indoneziană Java, pe care autoarea l-a vizitat. Tot teritoriul tribal este acoperit de junglă. Oamenii Baduy sunt culegători, pescari în râuri, cultivă orez şi legume. Nu cresc decât găini, iar carnea acestora o mănâncă la sărbători. Peştele îl usucă la soare şi orezul pe care-l mănâncă este vechi de 50 de ani. Au o tehnică secretă de a conserva orezul câteva decenii. Orezul recoltat îl pun la păstrare şi scot pentru consum orezul cules cu jumătate de secol în urmă. Tribul Baduy trăieşte în armonie cu natura şi refuză tot ce ţine de tehnica modernă. Ambiţiile omeneşti le sunt străine. Până şi numele nounăscutului nu-i ales de părinţi, ci de Puno-căpetenia satului. Pentru că respectă natura, baduyii umblă desculţ şi se îmbracă doar cu pânze pe care le ţes din fibre vegetale. Pânzele lor, fiind apreciate, sunt principalul articol de export al tribului. Respectul pentru natură este atât de mare, încât ca să nu-i aducă atingere, nu nivelează terenul pe care-l cultivă şi nici locul pe care ridică casa. Îl lasă cum este, vălurit, cu dâmburi şi gropi.  În sudul teritoriului Baduy sunt nişte megaliţi străvechi unde băştinaşii se închină. Baduyii numesc acei megaliţi Puntea de Aur. Este curios că străbunii unor oameni care nu nivelează pământul unde aşează casa, au mutat stânci ca să ridice megaliţi! Oare strămoşii nu respectau natura, cum fac strănepoţii ? La Baduy semnul cardinal sacru este sudul, Deci cultul lor nu este solar. În emisfera sudică unde se află Java, poziţia aparentă a Soarelui pe boltă este la nord. Unica explcaţie a acestor ciudăţenii este că nu străbunii Baduyilor au ridicat megaliţii, ci zeii lor veniţi din cer, deci extratereştrii. Megaliţii  sunt ruina unei baze pe care nepământenii au avut-o în ţara Baduyilor. Puntea de aur însemnă foarte bine puntea de lumină, ori o navă care se deplaseză cu viteză luminică se vede ca o dâră sau mai plastic ca o punte de lumină care leagă Pământul de Cer. Pentru Baduy sudul este sfânt, deoarece la sud de teritoriul lor este marea şi dinspre mare, de pe loc deschis, veneau să aterizeze astronavele zeilor. Baduyii zic că sufletele morţilor pleacă pe puntea de aur. La fel ca alte popoare şi Baduyii au credinţa că sufletele morţilor merg în Paradis, ori Paradisul nu poate fi decât lumea zeilor la care se ajunge pe puntea de aur. Și pe pământul românesc se nasc iubitori de natură şi ca o paranteză, iată un caz relatat de revista “Dacula”, acum două decenii. Este vorba de un om de afaceri brăilean, proprietar al unei firme de comerţ en gros. Omul era pescar pasionat, cutreiera Delta Dunării şi într-o vară găseşte pe Braţul Chilia un ostrov mic, acoperit cu vegetaţie şi care nu era trecut pe hartă. Insula se formase de curând şi sigur nu fusese cartografiată. Pescarul a lăsat în grija soţiei firma din Brăila. A ridicat o cabană pe ostrov şi s-a mutat acolo. Apoi a proclamat independenţa insulei şi a arborat un steag inventat de el. Trăia din pescuit, dar binenţeles şi cu banii trimişi de înţelegătoarea lui soţie. Nu ştiu cum şi când s-a terminat aventura brăileanului, dar probabil că în final autorităţile au pus capăt “secesiunii”. Madianii, un popor care trăieşte în delta fluviului Shatt el Arab din Irak, spun că în Golful Persic este insula Hufaids pe care duhurile o ascund de ochii profanilor şi numai initiaţii o pot vedea. Sir Wilfred Thesiger, explorator şi scriitor englez, spune în volumul “Madianii” că după credinţa băştinaşilor din delta Shatt el Arab, pe insula Hufaids sunt palate, livezi de rodii şi păşuni pe care pasc cirezi de bivoli. Se zice că Sir Thesiger a fost unicul european care, cu permisiunea duhurilor, a vizitat insula. Să fie insula Hufaids făcută invizibilă de o civilizaţie care ne depăşeşte ori aparţine de un univers paralel? Universurile paralele sunt invizibile pentru noi, deşi se întrepătrund cu universul nostru. Oamenii Indoneziei cred în existenţa universurilor paralele şi nutresc faţă de ele o teama teribilă. Javanezilor bunăoară le este frică să urce de unii singuri pe vulcanul Merapi, spune Simina Cernat. Pe panta vulcanului, zic ei, umblă fantome care-i fac pe oameni invizibili şi-i ţin prizoneri pe munte! Într-un sat de pe litoralul insulei Sumbawa, Simina Cernat a fost avertizată să nu rămână peste noapte în vreo casă care are la uşă o păpuşă neagră, chiar dacă este invitată. În casele acelea locuiesc vrăjitoare care-i fac pe străini nevăzuţi şi îi ţin pe vecie prizonieri în sat. Teama de vrăjitoare este concurată la localnici doar de frica insuflată de piraţii din insula vecină Lombok. Piraţii debarcă noaptea şi fură orice, inclusiv oameni! Năravul de a face invizibili pe străini care rămân noaptea în sat şi de a-i ţine sclavi îl au şi vrăjitorii din arhipelagul Moluce. O fi ceva adevăr? Într-o sâmbătă seara, părinţii mei erau în dormitor şi se pregăteau de culcare. Era aproape de miezul nopţii şi liniştea era deplină. Fiind vară şi cald, lăsaseră întredeschisă uşa dintre dormitor şi sufragerie. Sufrageria comunică cu bucătăria printr-o uşă glisantă pe care o încuiaseră. Deodată aud amândoi foarte clar cum cineva trăgea de uşa dinspre bucătărie ca să o deschidă. A încercat cât a încercat, apoi a renunţat. Mama mă cheamă să mă duc la ei. Părinţii povestesc ce au auzit. Intru în bucătărie. Nimeni! Geamurile dinspre grădină erau închise din interior şi tot închisă era uşa care dă în curte. În curte câinele dormea liniştit. Nici nu lătrase în timpul incidentului. Mă uit cu lanterna în grădină şi în curte. Nicio urmă! Totuşi cine a fost în casa mea? O fiinţă invizibilă? Nu numai zeii baduyilor au venit din cer, ci şi Tagaloa, considerat creator al Lumii în mitologia băştinaşilor din insulele Samoa. Tagaloa a rostit interjecţia “Mmmmm” şi cu forţa sunetului a creat Lumea. Nepământeanul Tagaloa cunoştea puterea sunetului, aşa cum o ştiu şi practicanţii Cabalei. În Cabala, învăţătura ezoterică a evreilor, se pune accent pe energia cerebrală radiată prin sunet. Cabala, ştiinţa divină, a fost destăinuită lui Avraam şi lui Moise de către Dumnezeu. Plecând de la tradiţia antică, Moses de Leon a scris în sec XIII Zoharul, cartea de căpătâi a cabaliştilor. În lumea lui din Cer, Tagaloa a avut un fiu, Moa şi o fată, Lu. La rândul ei fata a avut un fiu pe care l-a chemat tot Lu. După ce s-a certat cu unchiul Moa, băiatul Lu a fugit pe Pământ şi a aterizat pe insula Upolu din Samoa. Pe insula Upolu îi va crea pe oameni din viermi. Povestea cu viermii este amintirea unor experienţe genetice făcute de extratereştri. La micronezienii din arhipelagul Ratak este o altă legendă care rememorează amestecul extratereştrilor în istoria Pământului. Cândva în insulele Ratak venea din Cer o fată ca să viziteze pământenii, să se distreze cu ei şi chiar să-i fure. Toate până într-o bună zi, când un june îndrăgostit de ea îi distruge aripile şi coada ca să nu mai poată zbura. Altfel spus îi distruge aparatul de zbor. Tânăra rămâne pe Pământ şi se mărită cu flăcăul care o iubea. Din ei se trag regii insulelor Ratak. Pe actualul rege, încoronat în 1998 îl cheamă Remio Hermios. Este interesant că legenda fetei celeste din insulele Ratak este redată în opera antică indiană Rig Veda! În fine, în legendele polinezienilor din insulele Marchize apar adevăruri despre Cosmos confirmate de ştiinţa de azi, dar pe care oamenii din vechime nu aveau cum să le ştie! Marchizanii cred că poveştile bătrânilor sunt frânturi din ştiinţa pe care au avut-o cei patru regi ai insulei Hiva, patria de obârşie a marchizanilor. Hiva este o insula mitică, iar regii Hivei, la fel de legendari ca şi insula lor, primiseră ştiinţa de la străinii coborâţi din Cer. Spuneam de energia sunetului folosită de kabalişti. Sunetul poate crea ori poate distruge. Spune Biblia că evrei, cu sunet trâmbiţă, au dărâmat zidul cetăţii Ierihon. Pe altă parte în concepţia budhiştilor, Atman-Dumnezeu a creat Universul cu sunetul primordial Aum. Distanţele dintre orbitele planetelor sunt intervale armonice perfecte, spunea Pitagora. De aici sintagma “muzica sferelor”. Sunetele naturii şi la fel muzica clasică sunt agenţi terapeutici. Ar fi spre binele bolmavilor ca în spitale să se audă  muzică clasică. Cu muzică clasică în grădină, legumele cresc şi rodesc mai bine. În Patagonia Chiliană este un gheţar, Hanging, din care curge apă pură biologic şi fără poluanţi. Din 2011 o firmă îmbuteliază apa din gheţarul Hanging în recipiente de sticlă de 700 mililitri. Este o sticlă transparentă, dar cu imaginea gheţarului văzută ca un abur în interiorul ei. Înainte de îmbuteliere apa este ţinută într-un bazin pentru decantarea nisipului, apoi câteva ore în alt rezervor este energizată pozitiv cu muzică clasică. Un recipient cu apă de Hanging, numită Ice Swan, se vinde la New York cu 50 de dolari! Marian Rotaru

Leave a Comment