Google

În căutarea timpului pierdut (CXXII)

Written on:septembrie 7, 2020
Comments
Add One

În antichitate Homer credea că Pământul este plat, deşi oamenii au bănuit din cele mai vechi timpuri sfericitatea planetei. Aşa se explică de ce ţăranii noştri spuneau “în jos”, când se refereau la punctul cardinal sud şi “în sus”, când se refereau la nord, descriind astfel deplasarea aparentă în emisfera nordică a globului terestru. În Tora, cartea sfântă a evreilor, scrie că Pământul are mai multe luni, adică mai mulţi sateliţi naturali şi că acestea s-au desprins din masa Pămânutului ca “nişte stropi de glod”. Într-adevăr o teorie modernă spune că Luna s-a rupt din Pământ în locul unde este Oceanul Pacific. Altă teorie, redată de Matei Alexescu în volumul “Familia Soarelui”, zice că Pământul are şi alţi sateliţi naturali în afara Lunii, dar care, fiind foarte mici, nu se văd. Evreii antici nu puteau şti toate acestea decât din surse nonterestre! Ca dovadă, în Midrash, carte de învăţuri rabinice, se spune că Tora a fost scrisă în Cer înainte de Facerea Lumii şi că Dumnezeu a dat-o lui Moise pe Muntele Sinai. Brahmanii din India cred în existenţa unor oameni pasăre pe care-i numesc Garuda. La fel ca oamenii Garuda, au aripi ca să zboare frumoasele zâne Tapati care stau prin păduri. Poate că Garuda şi Tapati erau specii humanoide dotate cu aripi asemenea liliecilor, ceea ce nu-i imposibil. Amintesc omul molie văzut pe cerul statului Virginia, dar şi deasupra Londrei ori a ducatului Cornwall. Este de asemenea posibil ca zburătorii Garuda să fi fost piloţii unor nave cosmice. În Insula Paştelui unde abundă dovezi ale contactului cu extratereştrii, băştinaşii au cultul lui Orongo-Omul Pasăre, deci a unui personaj venit în zbor din Cer. Scrie Cella Eftimescu în cartea “Voluntar în insula Paştelui”, că în ziua când este celebrat Orongo, tinerii pascuani înoată până la cea mai mare dintre cele trei insule ale arhipelagului Nui aflat nu departe. Cel care se întoarce primul de pe insulele Nui cu un ou de pasăre este venerat timp de un an ca om sfânt. Obiceiul aminteşte de orfism, religie din Tracia antică, care zice că cel dintâi om din univers, Protonagoras, a ieşit dintr-un ou cosmic. Faptul că Garuda şi Tapati erau nepământeni o dovedeşte credinţa indienilor. Ziceau că oamenii Garuda slujesc pe zeul Vishnu şi că zânele Tapati sunt surorile Suryei-Zeiţa Soare, ori oamenii vechi credeau că extratereştrii sunt zei! În iconografia clasică indiană Vishnu este pictat cu pielea albastră şi, cum am văzut, aceasta denotă că era un om venit dintr-o lume cu atmosfera săracă în oxigen. Străinii din stele au venit în zbor şi chiar originea noastră este cosmică. Oamenii vechi aveau nostalgia obârşiei şi sperau ca după moarte măcar sufletul să revină acasă, în Cer. Zborul este întruchipat de pasăre, de aceea românii, înainte să închidă mormântul, aruncă o găină peste groapă. Găina întruchipează pasărea măiastră care ia cu sine sufletul în zbor, să-l ducă la Cer. Primul şef de stat care a recunoscut existenţa extratereştrilor este Papa Ioan Paul al-II-lea. “Extratereştrii sunt fiii Domnului, la fel ca pământenii”, a spus Sfântul Părinte. Papa a înfiinţat la castelul San Angelo din Vatican un observator cu radiotelescop care să capteze semnale de la civilizaţiile nepământeme. Vaticanul este stat ecleziastic condus de Papă, capul Bisericii Catolice. Sub aspect lumesc Vaticanul este regat întins pe cele 44 de hectare ale Cetăţii Vatican, la care se adaugă 26 de posesiuni cu palate, castele, biserici, mănăstiri, parcuri şi hoteluri, majoritatea răzleţite în interiorul Romei. Dealtfel capitala Italiei este un mozaic geopolitic. În afară de Vatican, Roma este fărâmiţată de jurisdicţiile Cavalerilor de Malta şi de cele 13 dependinţe ale Franţei unde sunt biserici şi domenii. În plus la intrarea în Cetatea Vatican este Cimitirul Teutonic, parte a Germaniei, monument naţional al nemţilor. În Cimitirul Teutonic odihnesc primii creştini germani, foşti mercenari în slujba Imperiului Roman de Apus. Spre deosebire de Vatican, un alt subiect de drept internaţional, Sfântul Scaun a cărui suveran este tot Papa nu are teritoriu, dar are în subordine canonică bisericile, mănăstirile şi instituţiile ecleziastice catolice. Vaticanul este rămăşiţa Statelor Papale, este ceea ce s-a lăsat papilor la 12 octombrie 1870, când Statele Papale din rândul cărora făceau parte regatul Romei, principatul Beneveto, ducatul Pontecorvo, republicile Bologna şi Ancona, provinciile Campania, Emilia-Romagna şi Latium, sunt alipite Italiei. Papa Pius al XI-lea recunoaşte la 7 iunie 1929, prin concordatul de la Lateran, anexarea Statelor Papale. Ultimul litigiu teritorial dintre Suveranii Pontifi şi Italia l-a constituit Passeto di Borgo, un zid înalt de 30 metri şi lung de 800 de metri care uneşte Cetatea de castelul San Angelo, posesiune a Vaticanului, reşedinţă de vară a Papilor. Pe metereaza zidului este un drum care leagă aceste două componente ale statului Vatican. După 7 iunie 1929, Passeto di Borgo a rămas sub controlul Vaticanului, fapt care n-a fost acceptat de Italia. Litigiul s-a stins la 18 mai 1991 când Ioan Paul al II-lea cedează Italiei suveranitatea asupra viaductului Passeto di Borgo, dar Vaticanul rămâne cu dreptul exclusiv de a-l folosi. După 12 octombrie 1870 Vaticanul a lăsat neatinse privilegiile de care se bucurau nobilii Statelor Papale, deşi deveniseră cetăţeni italieni. Mai mult, aristocraţilor papali, numiţi nobilimea neagră pentru că poartă haine negre la ceremonii, li s-au recunoscut titlurile şi de Regatul Italiei până la intrarea în vigoare a constituţiei republicane din 20 decembrie 1947. Papii au acordat în continuare ranguri nobiliare. Exemplu este Rose Kennedy, scriitoare şi mama celebrului clan de politicieni americani, devenită în 1951 contesă papală. La 28 martie 1969 Papa Paul al VI-lea a anulat privilegiile nobiliare şi renta pe care o primeau nobilii. Unii nobilii ai Vaticanului în frunte cu prinţesa Elvina Pallavicini au refuzat reforma papală. Nemulţumiţii s-au grupat în societatea Sf. Pius, condusă de Marcel Lefebvre, episcopul Africii Occidentale Franceze şi autor de scrieri teologice. Mişcarea n-a avut sorţi de izbândă, iar titlurile nobiliare ale Vaticanului au rămas doar formale. Papa Paul al VI-lea a excomunicat pe adepţii lui Lefebvre, act anulat de Ioan Paul al-II-lea pentru a salva unitatea Bisericii. Marcel Lefebvre moare la 25 martie 1991, dar societatea a supravieţuit. La 5 mai 1988 cardinalul Bavariei Joseph Ratzinger a semnat un acord cu Societatea Sf. Pius. Joseph Ratzinger va fi încoronat Papă cu numele Benedict al XVI-lea şi este posibil ca neaşteptata sa abdicare din 28 februarie 2013 să se datoreze acordului pe care l-a semnat în 1988. Probabil şi moartea Papei Ioan Paul I după numai 33 de zile de pontificat să fie rezultatul unui complot al nobilimii negre. Misterioasa moarte a Papei Ioan Paul I a stârnit interesul şi de aici cărţile scrise pe aceasta temă de John Cornwell, Stefania Falasca, Georges de Nantes, Lucien Gregoire, Charles Murr. Relicvă a trecutului este titlul papei de „tată al regilor”, adică de împărat al Lumii, rezultat al filiaţiunii invocate de papi faţă de împăraţii Romei antice. Chiar şi enciclicele, decretele papale, sunt adresate „ad urbi et orbi”, adică „oraşului (Romei) şi lumii”. Vaticanul este condus de un organism numit Curia Romană, prin filiaţiune cu Roma antică, unde se adunau în Curie delegaţii din triburile cetăţii. Limba oficială a Vaticanului este latina şi, că a venit vorba, puţin se ştie că latina şi nu maghiara a fost limba oficială a Transilvaniei până în 1848! Simbolul puterii papei este tripla coroană, tiara. Tiara semnifică întreita putere a papei de suveran al Sfântului Scaun, rege al Romei şi împărat al Lumii (Catolice). Efectiv Papa este doar rege al Vaticanului şi episcop al Romei. Ultimul papă care a purtat tiara a fost Paul al VI-lea, încoronat în 1963. Succesorii nu vor mai purta tiara, o vor păstra doar pe stema Vaticanului. Statele contemporane nu recunosc Papei ascendenţa politică, ci doar prestigiul moral. Monahii şi clerul catolic din toate ţările recunosc autoritatea papală în chestiunile ecleziastice. În consecinţă cardinalii sunt în ţările lor reprezentanţii Suveranului Pontif şi ca urmare au titlul de prinţ al Bisericii. Aduc venituri Vaticanului turiştii şi pelerinii, hotelurile, Banca Vaticanului, dar şi izvorul cu apă tămăduitoare numit Aqua Sancta din interiorul Cetăţii. Vaticanul scoate un ziar, are o editură, un post de radio, poştă, gară, ateliere pentru obiecte de cult şi suvenire, emite timbre şi ilustrate. Pe teritoriul Italiei Vaticanul deţine ca proprietar civil 20.000 de hectare de teren agricol. Palatul Quirinale din Roma cu grădina acestuia de 4 hectare aparţin Vaticanului, dar sunt cesionate din 1932 Italiei pentru a servi ca reşedinţă şefului de stat. În compensare Italia suportă în parte cheltuielile curţii papale. Marian Rotaru

Leave a Comment