Google

În căutarea timpului pierdut (CXX)

Written on:august 24, 2020
Comments
Add One

În 1886 Iuliu Popper, destoinic inginer român, autor a cinci invenţii, explorează şi colonizează cu bucovineni un ţinut din Țara Focului. Popper a organizat în Țara Focului un stat cu economie înfloritoare, Ţara lui Popper locuită de români. Turmele de oi şi exploatarea aurului aduceau venituri substanţiale. Aurul era adus pe plajă de valurile oceanului odată cu nisipul. Popper nu făcea decât să reţină nisipul adus de valuri cu o instalaţie concepută de el şi apoi să-l spele ca să separe aurul. Ţara lui Popper a emis monedă şi timbre, urmau să se construiască căi ferate şi linii telefonice. Teritoriul ei era revendicat de Chile. Împotriva chilienilor, bucovinenii au luptat şi i-au învins în 1888. Au acceptat în schimb protectoratul Argentinei. În 1893 Popper a mers la Buenos Aires ca să ceară ajutor guvernului argentinian pentru o expediţie în Antarctica, la Polul Sud. Guvernul Argentinei i-a promis sprijinul. Urma să pună la dispoziţie un vas cu cea mai modernă utilare. Seara Popper sărbătoreşte victoria cu prietenii la hotel. Se culcă apoi, dar dimineaţa este găsit mort. Rezultatul autopsiei a fost că decesul s-a datorat alcoolului consumat seara. Prietenii lui Popper cer a doua autopsie. Rezultatul a fost acelaşi, ceea ce nu a convins prietenii. Cer încă o expertiză. A fost aprobată şi aceasta, dar cadavrul lui Popper dispăruse din mormânt şi dispărut a rămas. Concluzia este clară, Iuliu Popper a fost asasinat, nu se ştie de cine. Din Ţara Focului Popper a trimis articole pentru Buletinul Societăţii Regale de Geografie a României. Articolele nu au fost publicate, dar au fost depozitate la Biblioteca Naţională. În august 1944 o bombă căzută dintr-un avion american explodează în curtea bibliotecii. S-a iscat atunci în bibliotecă un incendiu local care a mistuit manuscrisele lui Popper. S-a zis că incediul a fost provocat de bombă, deşi este ciudat că s-au aprins numai manuscrisele exploratorului. Mă întreb dacă nu cumva bomba a dat cuiva prilejul să fure scrierile, iar apoi a dat foc înadins că să steargă urmele! În 1947 sora lui Iuliu Popper este asasinată. Femeia locuia într-o casă modestă la marginea Bucureştiului. Poliţia nu va găsi niciodată făptaşul, poate nici nu l-a căutat, dar a raportat că sora exploratorului a fost omorâtă de tâlhari care credeau că bătrâna ascunde în casă aurul trimis de Popper. Într-adevăr se zvonea că Popper ar fi trimis în ţară 500 kilograme de aur fin. Sora lui Popper a supravieţuit fratelui 54 de ani. Era singura moştenitoare. Cum de a trăit până la 93 de ani, modest, într-o casa mică la periferie, când avea pe mână atâta avere? Dacă a avut aurul, de ce să-l fi ţinut în casă câteva decenii, riscând să fie tâlhărită şi ucisă, în loc să-l depună la o bancă? Se ştie că sora păstra scrisorile pe care i le trimitea Iuliu, dar scrisorile au dispărut odată cu moartea ei. Foarte probabil le-a furat cel care a ucis-o. Inspirat de întâmplare Radu Tudoran va scrie romanul “Toate Pânzele Sus”. Primul volum al romanului a fost publicat în 1953, dar volumul al doilea nu va mai apare, chiar dacă era aşteptat cu interes. Exploratorul Pierre Vaillant pe care Anton Lupan, eroul principal al romanului, îl căuta, este chiar Iuliu Popper. Anton Lupan a ajuns în Ţara Focului şi a dat de urmele lui Vaillant, dar aici volumul se încheie. Cum spuneam, cartea nu va fi continuată deşi succesul era garantat. De ce Radu Tudoran nu a terminat romanul? I-a interzis careva, fiindcă urma să dezvăluie taina lui Popper? Ce ştia Popper despre Polul Sud aşa de  important, încât a fost oprit să ajungă acolo, iar manuscrisele lui au dispărut? Este întrebarea la care nu a găsit răspuns geograful ieşean Gheorghe Romanescu în cartea “Țara Focului şi ultimul ei conchistador”, scrisă după ce a mers în Argentina pe urmele lui Popper. Pe urmele exploratorului a plecat şi preotul Petru Moga. A adunat din bibliotecile argentiniene articole despre Iuliu Popper apărute în presa vremii şi însemnări ale acestuia despre Ţara Focului. Documentele au permis preotului Moga să publice volumul “Țara de Foc”. Popper a dus în mormânt o taină şi într-adevăr Antarctica are tainele ei legate de extratereştri, dar care, cum vom vedea, sunt cenzuate. Mai înainte am scris despre OZN-ul aterizat într-o noapte de început de vară a anului 1996 în mijlocul satului tutovean Cerţeşti. Din astronavă au coborât doi piloţi, oameni mici de statură, cu combinezoane şi căşti de astronaut. Un paznic de noapte îi vede şi alertează postul de poliţie. Şeful de post vine deîndată la faţa locului. Cere străinilor să se identifice, dar cum a fost ignorat, poliţistul trage un foc de avertisment cu pistolul. Piloţii suie imediat în navă şi decolează. Ori că şi-au dat seama că s-a folosit o armă şi nu voiau un conflict ori tocmai terminaseră ce aveau de făcut! Poliţistul a raportat superiorilor incidentul. Aterizarea unui OZN la Cerţeşti a fost aflată şi relatată în presa scrisă, dar fiind an electoral, interesul pentru caz a pălit repede. Viteazul subofiţer care a înfruntat invadatorii necunoscuţi, mai bine înzestraţi tehnic, în loc să fie decorat, a fost dat afară din poliţie. Pe paznic l-au discreditat public nişte “oameni de bine”. Apoi totul s-a muşamalizat. Scriam că în satul vecin Gefu, mama unui coleg a ieşit în noaptea aceea afară în curte şi a văzut pe cer, spre Cerţeşti, lumini stranii. Desigur proveneau de la OZN. Bătrâna a povestit ce a văzut. Relatarea ei a circulat şi asta a deranjat pe Cineva, mai ales că venită de la o femeie simplă de la ţară era credibilă. La scurtă vreme bătrâna este lovită de o pareză. A fost pedepsită că a vorbit! După ceva ani am aflat că nişte oameni din satele vecine, Pochidia şi Tutova, văzuseră pe cer luminile OZN-ului. Au tăcut şi n-au avut neplăceri. Când într-un târziu au vorbit, cazul deja nu mai pasiona pe românii intoxicaţi de televizor. Un prieten ofiţer în armată mi-a zis că odată a văzut pe radar un obiect zburător neidentificat. S-a raportat, dar era prea sus ca să fie interceptat. Într-o seară de duminică, în aprilie 2015, se întunecase aproape, eram în curtea fabricii de ulei din Bârlad cu paznicul şi cu un funcţionar. Vedem toţi trei pe cer un OZN. Nava zbura la mare înălţime. Era lungă, avea câte un far puternic la capete şi un şir de lumini mici amplasate pe cală, între cele două faruri. Nava zbura spre est, silenţios, cu viteza mică, apoi s-a oprit la punct fix. La scurt timp am văzut luminile unui avion de vânătoare care zbura spre sud, cam deasupra văii Siretului. Desigur decolase de la Bacău. Avionul iese din raza noastră vizuală. Undeva la sud a virat, face cale întoarsă la nord şi survolează cerul Bârladului. S-a apropiat cât a putut de OZN şi a continuat zborul spre nord, până nu l-am mai văzut. Probabil echipajul avionului a filmat OZN-ul! Funcţionarul care era cu mine mi-a zis că mai văzuse o astfel de navă ciudată zburând pe cer, dar i-a fost jenă să povestească. Când eram la liceu în Bârlad, am locuit o vreme în zona Gării. Era pe la ora cinci, într-o dimineaţă de iunie cu cerul complet acoperit cu nori. Sub nori văd un obiect sferic cu două lumini de poziţie. Una era la polul de jos al sferei, cealaltă, aparent mai slabă, deasupra, la polul opus. Obiectul a staţionat vreun sfert de oră, apoi s-a ridicat brusc şi a dispărut în nori. Aveam să revăd alt OZN mulţi ani mai târziu. La Bârlad, într-o seară de iarnă, eram  la marginea cartierului Podeni. Treceam un pod peste râul Cacaina. Era întuneric, cer senin, acoperit cu stele, dar fără Lună. Văd dinspre sud-vest pe bolta cerească cum zbura tăcut spre Bârlad un obiect triunghiular luminos. Obiectul ajunge aproape de jumătatea bolţii cereşti. Aici opreşte o clipă, apoi ia formă de cerc şi dispare în înaltul cerului. Obiectul era conic, de aceea privit din lateral părea triunghi. Atunci când s-a îndreptat cu prova spre înalt, am vizualizat baza conului, adică un cerc. După ceva timp un coleg al meu va vedea într-o noapte un obiect zburător similar. În fine, fiul unei colege mergea la bunicii din Iugani, sat de lângă Bârlad. Din Gara Ghidigeni unde a coborât din tren, bunicul îl luase cu căruţa şi acum urcau dealul la Iugani. Era amiază. Băiatul vede la sud-vest un obiect reticular, care zbura tăcut. Îl va urmări cu privirea până dispare din câmpul vizual undeva spre sud. Seara s-a zis la radio că un OZN a traversat Ardealul de la Satu Mare la Covasna. Probabil era acelaşi cu OZN-ul văzut de tânăr. Nava trecuse Carpaţii dincoace în Moldova! În Luxemburg se sărbătoreşte Ziua Asteroidului, scrie Marina Almăşan în cartea “Surprize mari în micul Luxemburg”, prilej pentru conferinţe ştiinţifice şi lansări de carte pe teme de astronautică. Luxemburgul este principalul investitor al unui consorţiu internaţional care urmează să exploateze resursele minerale de pe asteroizi. Oare ce bogăţii caută extraterestrii pe planeta noastră? Marian Rotaru

Leave a Comment