Google

În căutarea timpului pierdut CLXXVI

Written on:septembrie 15, 2021
Comments
Add One

La Hanoi sunt două cafenele vecine, perete în perete, cu uşile de intrare alăturate. Fiecare dintre patronii cafenelelor caută să convingă turiştii că localul lui a fost frecventat de romancierul Andre Malraux. În deceniul al treilea al secolului trecut Malraux a locuit o vreme la Hanoi, oraş care era pe atunci capitala protectoratului francez Tonkin, partea nordică a actualului Vietnam. Care dintre cafenele a fost aleasă de Malraux nu se ştie sigur. Poate intra când în una, când în cealaltă, le mai încurca şi el. Important este că proprietarii cafenelelor se mândresc că autorul “Condiţiei umane” le-a trecut pragul, că a fost clientul casei şi prin asta vor să-şi sporească afacerea! La Karlovy Vary, în Cehia, ghidul arăta turiştilor o casă. Este o casă cu etaj, frumoasă, dar obişnuită. Autocarele opresc în faţa clădirii pentru că, la început de sec. XVIII, a contruit-o cu mâna lui Pentru cel Mare, ţarul Tuturor Rusiilor. Nestâmpăratul ţar a făcut o cură cu apă minerală la Karlovy Vary, pe atunci se chema Karlsbad şi ca să nu stea degeaba în staţiune a zidit o casă! Cehii nu au dărâmat-o. Când am fost la Karlovy Vary în 1983, casa era bine întreţinută, adăpostea un restaurant şi era atracţie turistică! Nici Bârladul nu a dus lipsă de oaspeţi de marcă. Aşa am avut în 1977 plăcerea să ascult un savant de talia geografului Gheorghe Neamu care în faţa noastră a elevilor de la liceul Mihai Eminescu a conferinţiat şi a lansat  cartea “Am fost în Antarctica”. Zece ani mai târziu, alături de alţi salariaţi de la Fepa, l-am ascultat la clubul fabricii pe dr. Harald Alexandrescu, un mare nume ale astronomiei româneşti. Pe atunci Harald Alexandrescu era în echipa de redacţie a revistei “Magazin”.Printre personalităţile care au vizitat Bârladul în istoria sa se numără poetul Frederick Calvert baron de Baltimore. Numele nobiliar Baltimore vine de la domeniul ereditar Baile an Tí Mhoir, pe care baronii îl aveau în Irlanda. Frederick Calvert a fost un voiajor pasionat, atras de răsăritul european. Periplul său prin ţările balcanice l-a povestit în cartea “O călătorie în Est, în anii 1763 şi 1764: Observaţii cu privire la oraşul Constantinopol şi la turci”. Printre “turcii” baronului de Baltimore se numărau şi bârlădenii. Principatul Moldovei era vasal Turciei, iar occidentalii, privind de la distanţă, ne aşezau pe noi moldovenii în aceeaşi grămadă cu osmanlâii. Asemenea percepţii eronate sunt des întâlnite! Astfel exploratorul englez Percival Fawcett relata, în cartea “Expediţie Neterminată”, că brazilienii îi considerau pe toţi balcanicii ca fiind “turci”! Asta se întâmpla în 1902, când deja o bună parte dintre ţările peninsulei erau emancipate faţă de Imperiul Otoman. În 1764 Bârladul se prezenta lordului Baltimore ca o localitate săracă, înconjurată de pământuri bune, dar nelucrate. Populaţia era puţină. Cauza acestei situaţii erau tătarii şi ultima lor invazie asupra oraşului. În 1758 o sută de mii de tătari veniţi din Bugeac, aşa numiţii tătari de la Dunăre, au năvălit peste oraş şi l-au distrus complet. Străbunul din sec. XVII a lui Frederick Calvert, George Calvert, a dus irlandezi într-un ţinut din insula Terra Nova de pe coasta Americii de Nord  şi a înfiinţat colonia englezească Avalon. Tot atunci a fondat oraşul Faerieland, capitala coloniei. George Calivert a fost fără doar şi poate un irlandez naţionalist, atras de mitologia celtică. Irlandezii sunt celţi. Fearielandul este în folclorul celţilor, ţara zânelor, iar Avalonul o insulă fabuloasă localizată în Marea Irlandei. Pe insula Avalon a fost făurită faimoasa sabie Excalibur a regelui Arthur spune Geoffrey de Monmouth în „Istoria regilor britanici” şi tot în Avalon, Iosif din Arimateea, unchiul lui Iisus, a dus Sfântul Graal, scria în sec. XIII poetul Robert de Boron. Fiul lui George Calvert, Cecilius, întinde stăpânirea engleză peste întreaga insulă Terra Nova şi, îndeplinind voinţa tatălui său de a coloniza mult mai atractivele ţinuturi din sud, devine părintele fondator şi primul lord guvernator al coloniei Maryland din Noua Anglie. Terra Nova împreună cu teritoriul continental Labrador vor rămâne colonie britanică până în 1949. În 1949 Terra Nova (Newfounland)-Labrador intră ca provincie federală în Uniunea Canadiană, dar va păstra până în 1980 drapelul Regatului Unit, ca stindard oficial. Fosta colonie Avalon este acum doar o regiune istorică. Irlandezii care o locuiesc şi-au făurit în timp propria limbă, derivată din irlandeza europeană şi întocmai ca strămoşii lor din sec. XVII cred cu tărie că zânele, piticii, elfii şi uriaşii există cu adevărat. Titlul de lord-guvernator al Marylandului va fi moştenit de urmaşii ai lui Cecilius Calvert, vreme de cinci generaţii. În 1729 strănepotul lui Cecilius Calvert, Charles, fondează în Maryland oraşul Baltimore, viitoarea metropolă americană, iar stră-strănepotul Frederick Calvert este cel care va vizita Bârladul în 1764. Frederick Calvert s-a născut în Anglia şi deşi a fost lord-guvernator al Marylandului, pare-se că arareori a pus piciorul pe pământ american. A trăit la Londra. După cum spuneam a scris poezii, dar şi lucrări de teorie literară. Politica şi administraţia publică l-au preocupat prea puţin. Moare în 1771. Fiul lui Frederick, Henry Harford de Baltimore, va fi ultimul lord de Maryland. În 1774 izbucneşte Revoluţia Americană, iar la 4 iulie 1776 coloniile din Noua Anglie, între care şi Marylandul, îşi proclamă independenţa faţă de Marea Britanie şi alcătuiesc Statele Unite ale Americii. Războiul de independenţă al americanilor va dura mult. În 1781 s-a dat ultima bătălie şi abia la 3 septembrie 1783, prin tratatul de la Paris, Marea Britanie recunoaşte independenţa Statelor Unite. Oficial din 1783 Henry Harford de Baltimore pierde titlul de lord-guvernator al Marylandului, deşi de fapt îl pierduse încă de la 21 martie 1777, când poporul a ales primul guvernator republican în persoana lui Thomas Johnson. În 1785 Henry Harford a cerut statului Maryland să-i restituie proprietătile imobiliare confiscate. Guvernul Marylandului i-a recunoscut cetăţenia americană, dar a refuzat să- i restiruie propietăţile pe motiv că statul făcuse un împrumut public pe care-l garantase cu terenurile familiei Baltimore şi l-a acuzat pe fostul lord, că la fel ca şi tatăl său, a locuit mai mult la Londra decât în Marylad. Familia Baltimore va primi o compensaţie bănească. Frederick Calvert de Baltimore aparţine în egală măsură istoriei Marii Britanii şi Statelor Unite. A fost britanic şi american deopotrivă. În definitiv a fost cetăţean britanic până în 1776 şi George Washington, părintele naţiunii americane. Prin urmare se poate spune despre Frederick Calvert de Baltimore că a fost primul american care a vizitat Bârladul! Între Maryland şi Bârlad este o paralelă. Iniţial guvernatorii statului Maryland, aleşi din anul 1777, aveau mandate de un an. Abia din 1922 au mandate de patru ani. Cetăţenii Marylandului acordau guvernatorului un mandat aşa de scurt ca să evite instaurarea vreunei camarile personale şi în plus obligau alesul să îndeplinească cât mai repede promisiunile electorale. Aceleaşi dorinţe i-au animat şi pe bârlădeni. Până după primul război mondial primarul Bârladului a avut mandat de un an. La fiecare an trebuia să dea socoteală electoratului. La începutul sec. XX Bârladul era împărţit în cinci “despărţăminte”: Bârladul propriu-zis, Munteni, Podeni, Cotu Negru, Gara şi Cazărmi, fiecare având în frunte un comisar. Bârlădenii aveau mentalitatea de oameni liber, iar târgul Bârladului a fost mereu liber. Tocmai această libertate tradiţională l-a făcut pe August Treboniu Laurian ca în 1873, să scrie admirativ, în capitolul “Geografia Daciei” din lucrarea “Istoria Românilor”, că Bârladul “este o republică”. Bârladul fiind târg liber obliga negustorii care-i treceau hotarul să plătească vamă. Vama o plăteau la intrarea în oras, la barieră. Și astăzi se mai spune unor locuri Bariera Puieşti ori Bariera Tecuci. Ce însemna Bârladul la finele sec. XIX o spune Marele Dicţionar Geografic al României editat în 1898.  Bârladul era capitala judeţului Tutova, avea 19.451 locuitori, 7 mori cu motor, mori de vânt, două fabrici de săpun şi lumânări, ateliere de croitorie, cojocărie, cizmărie, cărămidărie, lemnărie, fierărie, dogărie, olărie, tăbăcărie, ţesut pânză, boiangerie, 976 magazine, casă de credit agricol, 4 pieţe, bâlci din 1863, 3 tipografii, 5 librării, 8 edituri, teatru, 2 licee, gimnaziu tehnic, 2 şcoli de meserii, şcoală de menaj, 11 şcoli primare, 2 pensioane, câteva societăţi culturale, bibliotecă, 2 parcuri, spital, 3 farmacii, gară, poştă. Era centru viticol şi centru de comerţ cu cereale. De la morile de vânt provine toponimul Dealul Morilor. În privinţa industriei săpunului, Bârladul avea renume. Era celebru săpunul de Bârlad. În vechiul Bârlad, a existat o uliţă a săpunarilor, dar şi o uliţă a sodarilor care furnizau soda săpunarilor, scrie în “Istoria Bârladului”, lucrarea doamnei profesor Oltea Răşcanu Gramaticu Marian Rotaru

Leave a Comment