Google

În căutarea timpului pierdut (CLXXV)

Written on:septembrie 8, 2021
Comments
Add One

Noi, elevii şcolii din Ghidigeni, stăteam lângă monument, înaintea plăcii de marmură cu numele dăltuite  ale celor 98 de eroi căzuţi în primul război mondial. Profesorul Dumitru Gălăţeanu citea numele eroilor. “Cutare, vărul meu”, “Cutărică, vărul meu”, “Cutărăscu”, “vărul dumeavoastră”, completăm în cor. “Guraaa!”, strigă profesorul,  “a fost unchiul meu!”. Dascălul apucase în copilărie Marele Război şi era mândru de neamurile lui. El însuși în al doilea război mondial servise Patria ca sublocotent. Monumentul era amplasat între şcoală si primărie. Primăria funcţiona de cinci decenii într-o casă pe care un sătean, proprietar de măcelarie, o donase comunei. Școala spaţioasă şi luminoasă, unde am învăţat eu, tata, bunicul şi străbunicul, fusese construită de Nicolae Chrissoveloni în 1885. Placa cu eroi era montată pe latura vestică a monumentului, deoarece la ortodocşi morţii se aşează cu faţa spre apus. Jos, sub placă, pe o piatră încastrată, scria, Leonida. Era modesta semnătură a sculptorului, îngenunchiat în faţa eroilor. Piedestalul monumentului era un bloc masiv de beton care evoca neclintirea în faţa duşmanului. În lateral, spre sud, spre Soare-simbolul vieţii, un basorelief de bronz înfăţisa o sală de spital. Un medic opera la genunchi un ostaş rănit. Rănitul avea pe nas o faşă, pe care sora medicală picura anestezic. Sus pe piedestal era un grup statuar cu un soldat căruia un medic îi oblojea mâna. La capul militarului veghea o soră. Soldatul stătea pe un scaun, dar scaunul era astfel dăltuit încât să pară o stâncă, stânca Carpaţilor unde s-au jerfit ostaşii nostri! Sora de la căpătâiul soldatului nu era alta decât Regina Maria, care în războiul de reîntregire a activat voluntar în spitalele militare. Noroc că bolşevicii nu s-au prins că pe monument era sculptată Regina. L-ar fi dărâmat! Nicolae Chrissoveloni, proprietarul fabricii de spirt din Ghidigeni, a fost prieten cu Regina Maria. Om luminat, cu facultate în Germania, a intuit viitorul turistic al Coastei de Argint şi, după ce în 1913 Cadrilaterul s-a reunit la Patria Mamă, a cumpărat un teren pe malul mării, la Balcic. Intenţiona  să investească în industria  hotelieră, dar a renunţat şi a dăruit terenul Reginei Maria. Acel teren va deveni domeniul regal de la Balcic, cu celebrul castel. În 1916 Nicolae Chrissoveloni înfiinţează la Bârlad primul regiment de transporturi auto al Armatei Române şi-l va denumi Regimentul Regina Maria. Regimentul a oferit inginerului Nicolae Malaxa, viitorul mare industriaş, oportunitatea de a înfiinţa primul service auto din Bârlad. Service-ul a funcţionat alături de atelierele de strungărie, turnătorie de fontă, turnătorie de bronz pentru clopote şi fierărie în perimetrul Fabricii de Ulei, numită atunci I.B. Popov. Nicolae Malaxa era acţionar şi director tehnic al fabricii de ulei, prima fabrică pe care a construit-o în prodigioasa sa carieră. Bunicul matern, Vasile Ivas din Ciocani, a fost ucenic în anii 1917-1918 la atelierele Malaxa din Bârlad şi povestea că la service se reparau mai ales camioane, de bună seamă din dotarea regimentului. Ucenicii lui Malaxa aveau la dispoziţie dormitor, cantină, primeau porţie zilnică de lapte şi urmau, pe cheltuiala patronului, Gimnaziul Tehnic din Bârlad. Ca elevi au fost duşi în excursie de studiu la Zorleni, pe domeniul Coroanei. Acolo funcţiona o staţiune de mecanizare a agriculturii, probabil prima din Vechiul Regat. Utilajele erau americane şi tot americani erau mecanizatorii. Bunicul şi-i amintea ca pe nişte indivizi flegmatici. Purtau pălării, cămăşi cadrilate şi pantaloni strâmţi, desigur erau blugii, inventaţi în 1871 de Levi Strauss. La Malaxa bunicul a învăţat meserie şi va avea la Ciocani propriul atelier de tâmplărie şi dogărie cu opt angajaţi. A deprins de la Malaxa dragostea de industrie. Îmi spunea când eram elev în liceu: “industria băiete, asta este baza!”. La Ghidigeni a avut loc în 1919 nunta lui Constantin Zamfirescu, fratele romancierului Duiliu Zamfirescu, cu Eliza Leonida, inventatoare, prima femeie inginer din lume. Naş era Nicolae Chrossoveloni, iar invitată de onoare, Regina Maria. Eliza era fiica ofiţerului Atanase Leonida din Fălticeni, reputat inventator şi sora savantului Dimitrie Leonida, fondatorul şcolii româneşti de energetică şi redactorul revistei “Energia”. Dimitrie Leonida a proiectat hidrocentrala de la Bicaz. Prin decret dat în 1943 Ion Antonescu a însărcinat CFR, companie de stat, ca din profit să construiască hidrocentrala Bicaz. Din cauza invaziei sovietice, proiectul nu s-a împlinit! Azi transportul feroviar este neglijat deşi, faţă de transportul rutier, presupune un consum energetic şi un cost mai mic pe kilogramul transportat şi-i mai puţin poluant. Transportul feroviar este mai sigur şi decongestionează şoselele. O cale ferata ocupă de zeci de ori mai puţin teren decât o autostradă. În gara Nichişeni, eram copil pe atunci, am văzut pe şinele de cale ferată ştanţat  “Resiţa 1927”. Șinele, deloc uzate, erau în serviciu de 45 de ani.  Nicio autostradă nu rezistă fără reparaţii zeci de ani! Pentru a proteja mediul, revitalizarea transportului feroviar ar fi o măsură inteligentă. Eliminarea risipei ar avea, de asemenea, impact pozitiv asupra mediului şi a nivelului de trai. Din păcate la noi până şi spiritul întreprinzător s-a tocit după 1990! Ca elevi în şcoala de la Ghidigeni eram puşi să colectăm deşeuri şi să adunăm plante medicinale. La atelierul şcolii se confecţionaseră făraşe cu crestături anume pentru recoltat museţelul. Din parcul Chrissoveloni adunam castane. Erau date hrană la porci. Culegeam frunze de dud şi şcoala creştea viermi de mătase. Împleteam rogojini din pănuşi de porumb. Toate aceste activităţi învăţau copiii să fie gospodari, iar banii încasaţi intrau în fondul şcolii. Era atunci o întreagă literatură care învăţa oamenii să abordeze varii activităţi productive. Îmi amintesc bunăoară de cartea Alexandrinei Adler publicată în 1977 despre viermii de mătase din specia coreeană care se hrănesc cu frunze de ricin. Producţia de mătase a acestora este cu 40% peste producţia viermilor de mătase chinezeşti care consumă frunze de dud, dar viermii coreeni mănâncă frunzele de ricin alminteri nefolositoare şi astfel sporesc rentabilitatea plantaţiilor. În anii 1930 ţăranii din Ghidigeni cultivau bumbac. Din fire gospodinele ţeseau pânză, iar seminţele erau date la oi. Azi bumbacul a dispărut din agricultura românească. Dar să revin la subiect! Eliza a avut surori pe Adela şi Natalia. În 1919, la 29 de ani, Adela era doctor în medicină, publicase lucrări de oftalmologie şi în premieră mondială a tratat cataracta folosind curentul electric. A organizat spitalul de oftamologie Vatra Luminoasă din Bucuresti şi, împreună cu sora ei Natalia, a înfiinţat o editură de cărţi în alfabet Braille pentru orbi. Natalia făcea traducerile din literatura străină. Profesoara Natalia Leonida a fost înobilată cu rangul de cavaler al Ordinelor Meritul Cultural în 1934 şi Coroana Românei în 1941. Din 1927 este director al liceului Regina Maria din Bucureşti. Sub conducerea ei liceul a căpătat cea mai modernă dotare din ţară. Au ajutat-o şi fraţii. Dimitrie Leonida a finanţat laboratorul de fizică, iar Gheorghe Leonida cabinetul de geografie. La nunta de la Ghidigeni Regina Maria cere Adelei să o opereze de cataractă. După operaţie Adela Leonida devine oftalmologul Casei Regale. Tânăra medic va fi asasinată, nu se ştie de cine şi de ce, în 1928. Cu un an mai înainte căzuseră victime serviciului secret sovietic Regele Ferdinand I şi Ion I.C. Brătianu, doi bărbaţi care dacă ar fi trăit, soarta României era alta şi sigur mai bună! Legat de Ghidigeni a fost celălalt frate al Elizei, sculptorul Gheorghe Leonida. La nunta Elizei, Chrissoveloni l-a angajat să realizeze în sat un monument al eroilor din Marele Război. Gheorghe Leonida s-a achitat de angajament, inspirat de inimoasa Regină. În monumentul zămislit de Gheorghe Leonida, Regina Maria este o prezenţă discretă, dar cu valoare de simbol. Prin Regină, Mama Răniţilor cum i se spunea, Leonida întruchipează pe Mama Patrie. La comanda familiei Chissoveloni, Gherghe Leonida va dăltui la Ghidigeni încă o statuie. O ţin minte in curtea bisercii Sf. Constantin şi Elena, printre trandafiri, sculptată din marmură albă de Paros. Înfăţişa o fată acoperită cu văl. Statea pe o  stâncă, în uitare de sine, pierdută la hotarul lumii noastre cu cealaltă lume.Vălul căzut lăsau dezveliţi sânii feciorelnici. Statuia era dedicată unei fiice a familiei Chrissoveloni, moartă într-un accident de patinaj. De durere, prietenul ei, ofiţer, s-a sinucis. Cei doi erau înmormântaţi împreună în curtea bisericii. Gheorghe Leonida a sculptat între 1926-1931chipul statuii lui Iisus de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro. Statuia este simbolul metropolei braziliene. De remarcat că pe chipul Mântuitorului, artistul a nemurit în piatră trăsăturile Elizei Leonida Zamfirescu, sora iubită. Marian Rotaru

Leave a Comment