Google

În căutarea timpului pierdut (CLXXIX)

Written on:octombrie 14, 2021
Comments
Add One

În 1948, odată ajuns în SUA, Nicole Malaxa a avut o surpriză cruntă: este acuzat de colaborare cu Garda de Fier! Într-adevăr Malaxa a fost prieten cu filosoful Nae Ionescu, mare personalitate a culturii româneşti şi un apropiat al mişcării legionare. Nae Ionescu a intermediat cu o companie germană un import de minereu de fier pentru Reşiţa, în condiţii avantajoase combinatului. Ca mulţumire Malaxa a achtat integral vila pe care profesorul Ionescu o construia la Băneasa. De aici au tras concluzia americanii că industriaşul a colaborat cu Garda de Fier. Garda de Fier a apărut ca reacţie la pericolul bolşevic. Mulţi intelectuali şi gospodari de la sate au intrat în legiune. Printre personalităţile care au simpatizat cu mişcarea legionară se număra Mircea Eliade şi Emil Cioran. Chiar scriitorul Mihail Sebastian, de origine evreu, a fost un admirator al mişcării legionare. Malaxa aflat în exil a fondat la New York “Corporaţia Economică Româno-Americană”. Din consiliul de administraţie al corporaţiei făceau parte Viorel Tilea şi Grigore Gafencu. Corporaţia a sprijinit financiar Comitetul Naţional Român, înfiinţat sub egida Regelui Mihai I şi condus de  generalul Nicolae Rădescu, fost prim ministru al României. Comitetul dorea să coaguleze rezistenţa anticomunistă românească şi să constituie un guvern în exil. Deasemenea Corporaţia înfiinţată de Malaxa a finanţat şi Comitetul de Documentare al Refugiaţilor Români al cărui preşedinte a fost Grigore Gafencu, iar secretar Brutus Coste. Culmea este că serviciul secret american îl acuza pe Malaxa că finanţează pe generalul Rădescu ca să organizeze mişcarea românesca de rezistenţa anticomunistă!?! L-au acuzat pe Malaxa şi pentru că avea relaţii cu personalităţi româneşti anticomuniste! Care erau? Ziaristul, scriitorul şi politologul bârlădean Grigore Gafencu, fost ministru de externe al României, ambasador la Moscova în timpul lui Carol al II-lea şi luptător anticomunist în exil. Huşeanul Mihai Ralea, scriitor şi filosof. Prieten i-a fost diplomatul Viorel Tilea, rudă cu Ion Raţiu, vlăstar al unei familii nobiliare din Transilvania. Tilea s-a situat pe poziţii adverse Germaniei naziste. Este autorul celebrului “incident Tilea”. La 16 martie 1939 Tilea, atunci ambasadorul nostru la Londra, a informat guvernul britanic despre un plan germano-sovietic care viza dezmembrarea României. Ca rezultat, guvernele britanic şi francez au atenţionat Berlinul că nu mai acceptă nicio modificare de frontieră în Europa. Și aşa a fost. În urma invaziei germane în Polonia la 1 septembrie 1939, britanicii şi francezii declară război Germaniei două zile mai târziu şi începe conflagraţia mondială. Viorel Tilea a demisionat din diplomaţia românescă în 1940, după instalarea guvernului legionar. Diplomatul Brutus Coste, alt prieten al lui Malaxa, a demisionat din diplomaţia românescă odată cu instaurarea regimului comunist. În 1941 Coste a obţinut de la secretarului de stat american Cordell Hull declaraţia că SUA recunoşteau dreptul istoric al României asupra Basarabiei, Bucovinei, Herţei, Cadrilaterului şi Ardealului de Nord. În exil Brutus Coste s-a afiliat la Grupul de Români Liberi şi a fost Secretar General al Organizaţiei Naţiunilor Captive Europene în perioada 1954-1965. Memoriile sale depozitate la Institutul Hoover din New York nu au fost publicate. Americanii îi imputau lui Malaxa că, vezi Doamne, în 1948 l-ar fi şantajat şi ameninţat cu concedierea pe Remus Lula, ataşatul comercial de la Ambasada Românei din Washington! Complet ridicol! Ce putere avea Malaxa ca să-i facă rău? Nici una, dar “bietul” Lula era nepotul lui Petru Groza, premierul României aservit Moscovei! Prostiile pe care le debita serviciul secret american privitor la Malaxa sunt consemnate în nişte documente care au ajuns să fie cunoscute în urma unui “rateu” al serviciului sovietic de spionaj. Povestea lor a fost publicată la noi în revista “Historia”. În 1950, pe o stradă din zona Turtle Bay de pe insula Manhattan, inima New Yorkului, este prinsă funcţionara guvernamentală americană Judith Coplon când înmâna documente secrete funcţionarului sovietic ataşat la ONU, Valentin Gubâşev. Turtle Bay este un mic teritoriu împrumutat de SUA Organizaţiei Naţiunilor Unite. În Turtle Bay este sediul ONU din New York. Având extrateritorialitate din partea SUA, Turtle Bay a devenit un paradis al spionilor. Documentele găsite asupra trădătoarei Judith Coplon se refereau la Nicolae Malaxa! Cum, necum, de ele au aflat ziariştii. În primul rând documentele deconspirate denotă superficialitatea agenţilor americani de informaţii. Astfel insurecţia română de la 23 August 1944 este mutată de raportorii americani la 25 august! Se vede că americanii nu puneau niciun preţ pe actul de la 23 August 1944 care a grăbit cu şase luni capitularea Germaniei şi a evitat anexarea României la URSS! Alt exemplu de proastă informare: în 1948, Malaxa îşi trimite fiul şi fiica în SUA! Alt neadevăr! Realitatea este că în 1946 au sosit în SUA ginerele lui Malaxa, George Emil Palade şi nu Gheorghe cum l-au rebotezat agenţii americani, împreună cu soţia sa Irina. Data şi conjunctura plecării din România o mărturiseşte profesorul Palade, laureat al Premiului Nobel, în autobiografia sa! Dintre inepţiile scrise de agenţii americani spicuim faptul că Malaxa a finanţat Garda de Fier şi a procurat arme pentru rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, iar după înfrângerea acesteia, a fost întemniţat. Nu există dovezi privind asemenea finanţări şi colaborări. Nu există nici măcar mărturii în acest sens ale capilor legionari. Nu există nicio foaie de arest pe numele Nicolae Malaxa. Pentru scurt timp Concernul Malaxa a fost naţionalizat din ordinul lui Ion Antonescu. Măsura nu s-a datorat împrejurării că Malaxa ar fi sprijinit rebeliunea legionară, ci pentru susţinerea războiului. Dacă participarea la rebeliune ar fi fost reală, lui Malaxa nu i se restituiau uzinele nici chiar după îndepărtarea lui Antonescu şi nici nu primea o compensaţie bănească pentru naţionalizarea antonesciană. În aiureala lor americanii vedeau în Malaxa un fascist notoriu, pentru că firma lui a avut contracte cu compania lui Albert Goering, fratele liderului nazist Herman Goering. Este ciudat că pe altă parte americanii nu erau deranjaţi de colaborarea firmelor suedeze cu industria de armament germană! Nu-i deranjau nici băncile elveţiene care păstrează şi azi aurul furat de nazişti! Mai zic ofiţerii de informaţii americani că Malaxa a dorit să plece în SUA imediat după insurecţia din august 1944, dar nu i s-a dat paşaport! Ciudat, pentru că în 1945 Malaxa fabrica la Resiţa primele automobile româneşti! Tot în 1945 demarase construcţia Uzinei Mecanice Sibişel, intenţiona să construiască prima fabrică de automobile din România şi o reţea de autostrăzi. Dacă cu un an înainte voise într-adevăr să fugă din ţară nu ar fi avut asemenea planuri şi preocupări! În 1946 Malaxa  a vizitat Statele Unite. Deci dacă a primit paşaport în 1946, de ce nu a rămas în SUA, pentru că tot voise să fugă acolo în 1944? Intuind întrebarea, raportul american spune că Malaxa devenise un adept al Partidului Comunist! Astfel a donat comuniştilor jumătate din compensaţia bănească primită pentru naţionalizarea antonesciană! Dacă lucrurile au stat aşa, de ce Malaxa a fugit în 1948 şi nu a rămas în ţară ca Blaziu Guban, patronul Uzinelor Chimice Timişoara? De ce a fost naţionalizat Concernul Malaxa în 1948 şi nu a rămas privat, precum compania lui Guban? Deoarece Guban era prieten cu Gheorghiu-Dej, firma sa va trece la stat tocmai în 1952, iar după ce a trecut la stat, Guban rămâne director general! Nicolae Malaxa nu voia să părăsească ţara, dar în 1946 se contura posibilitatea că un asemenea pas va fi nevoit să-l facă, de vreme ce România va fi sovietizată. De aceea, precaut, îşi trimite familia în Statele Unite cât acest lucru se mai putea şi transferă bani la o banca newyorkeză. Transferul bancar a fost “încondeiat” de agenţii americani, de parcă le părea rău că industriaşul român investise în economia lor! După naţionalizarea din 1948 Malaxa este numit consilier economic. Popularitatea de care se bucura industriaşul printre muncitori i-a obligat pe comunişti să se poarte “cu mănuşi” faţă de el. Malaxa însă nu a vrut să fie omul bolsşvicilor, a fugit din România şi, în lipsă, a fost condamnat la moarte. De fapt ruşii i-au vrut moartea şi pentru asta s-au folosit de agenţi americani plătiţi. “Rateul” cu Judith Coplon a avut scopul să paseze ziarelor informaţii denigratoare despre Malaxa. În 1965, justiţia americană intoxicată de minciunile propriilor spioni, hotărăşte expulzarea lui Malaxa. Urma să fie trimis în ţara comunistă unde era condamnat la moarte! Decizia de expulzare a pricinuit moartea bătrânului Nicolae Malaxa, dar a părăsit această lume înainte ca sentinţa să fie aplicată! Marian Rotaru

Leave a Comment