Google

În căutarea timpului pierdut (CLXXI)

Written on:august 27, 2021
Comments
Add One

Un om de afaceri gălăţean dispare. Soţia anunţă poliţia. Ancheta a stabilit că bărbatul a mers la o bancă din oraş, a scos bani, i-a pus în servieta diplomat şi a plecat într-o direcţie necunoscută. Totul era înregistrat pe camera video a băncii. Toate acestea însemnau prea puţine elemente pentru a afla soarta dispărutului. În zilele următoare o doamnă, rudă cu familia, visează că întâlneşte bărbatul dispărut pe un drum într-o pădure. Mergea repede în faţa ei. Îl strigă, dar nu răspunde. Continua să alerge fără să întoarcă privirea. Faptul că bărbatul nu s-a oprit şi mai ales că nu a arătat chipul, dovedea că-i mort. Aşa spune simbolistica viselor. Ceva timp mai târziu într-o pădure, tocmai din Sătmar, un om care culegea ciuperci la marginea unei poteci, găseşte un cadavru spânzurat de un copac. Era bărbatul din Galaţi. Pe drumul din pădure visat de femeie şi care de fapt era o potecă, omul de afaceri fugise într-adevăr de cei care-l vor omorî. Poliţia foloseşte informaţiile oferite de clarvăzători. Cunoscută este colaborarea poliţiei bulgăreşti cu Vanga, clarvăzător şi bioterapeut care trata pacienţii cu puterea energiei sale, dar şi cu leacuri pe care le prepara după reţete din vremea tracilor, ştiute de la bunica ei. Fenomenul Vanga a trezit interesul Academiei Bulgare. Oamenii de ştiinţă i-au confirmat capacităţile paranormale, dar nu le-au putut explica. La Vanga acasă au venit deopotrivă ţarul Bulgarei şi conducători comunişti, ca să-i ceară ajutorul. Vanga a colaborat cu poliţia pentru găsirea unor criminali, dar mai ales a interesat serviciul secret bulgar. Lunar o maşină a securităţii bulgare o ducea la Sofia. Securiştii notau cu grijă previziunile Vangăi şi care nu au fost dezvăluite niciodată. Mai sigur predicţiile Vangai erau transmise ruşilor. Se ştie că serviciul secret bulgar era de fapt o anexă a KGB. Tentativa de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea, orchestrată de securiştii bulgari la cererea Moscovei, este celebră. La fel este cunoscută operaţiunea “umbrela bulgărească” prin care, la ordinul Moscovei, securiştii bulgari au asasinat la Londra pe scriitorul Gheorghi Markov, dizident anticomunist. KGB s-a folosit şi de previziunile Djunei, deasemenea bioterapeut, pictor, poet şi scriitor, stabilită la Moscova, dar născută în Georgia într-un sat de asirieni emigraţi din Mesopotamia. Djuna moştenea ştiinţa ezoterică de la bunica maternă, urmaşa unui neam de magi asirieni. Djuna a fost general KGB. Vanga primea de la serviciul secret bulgar toate cele necesare unui trai decent, iar statul bulgar i-a permis să ajute gratuit oamenii aşa cum ştia ea şi i-a ridicat o casă în satul Petrici din Munţii Rodopi. A ridicat alături şi un hotel pentru cei care veneau la Vanga după ajutor. Totuşi atât Djuna, cât şi Vanga au murit de cancer, ceea ce este ciudat pentru că ele vindecaseră oameni de această maladie! Singura explicaţie ar fi că la un moment dat din anume motive, serviciile secrete le-au lichidat prin iradiere. Cancerul indus de radiaţii nu are leac şi este rapid. Prin iradierea care a dus la cancer galopant a fost lichidat Mircea Eliade în 1986. Aşa lasă să se înţeleagă cartea lui Florin Țurcanu, “Mircea Eliade. Prizonierul istoriei”. În treacăt fie zis, nici serviciile secrete americane nu sunt străine de procedeele paranormale! Astfel o agenţie federală din SUA înregistrează visele premonitorii legate de viitorul lumii pe care cetăţenii vin să le raporteze. Visul este analizat pentru a depista o eventuală minciună şi apoi intră într-o bază de date. Autori precum David Morehouse dezvăluie că folosind tehnici de spiritism CIA obţine informaţii de la agenţii morţi în misiune. Să revenim la Vanga! S-a născut în 1911 la Strumica în Macedonia. Pe atunci Macedonia aparţinea Turciei. Strumica este o veche vatră aromânească. Din 1912 oraşul este alipit de Bulgaria. În 1919 trece la Macedonia devenită stat federal jugoslav, între anii 1941-1944 a aparţinut iarăşi Bulgariei, pentru ca apoi să fie realipit Macedoniei. În 1991, când Macedonia se declară independentă faţă de Jugoslavia, bulgarii din Strumica au încercat fără succes să unească oraşul cu Bulgaria. În 1944 Vanga s-a mutat la Petrici, localitate bulgarească din Munţii Rodopi. În Rodopi locuiesc ultimii descendeţi ai tracilor, care încă se consideră traci ca naţie, deşi nu mai vorbesc limba lor din sec. VI, iar acum folosesc bulgara. Rodopii sunt patria unui mare iniţiat al antichităţii, poetul şi regele trac Orfeu. Se ştie că printr-o peşteră din Rodopi, Orfeu a coborât în lumea subterană a reptilienilor. Din Rodopi şi din pădurea Mănăstirii Putna provine lemnul din care s-au meşterit viorile Stradivarius. Brazii erau tăiaţi toamna, lăsaţi peste iarnă în zăpadă, apoi erau ţinuţi cinci ani la aer, sub un şopron umbros. Lemnul astfel condiţionat era trimis la Cremona în Lombardia, unde Antonio Stradivarius a confecţionat celebrele viori. La Petrici cum ziceam, statul bulgar a construit Vangăi o casă. Pentru casă primăria i-a propus un teren. Vanga l-a refuzat zicând că sub pământ sunt mulţi oameni morţi ale căror suflete neîmpăcate o vor tulbura. Ulterior sub terenul acela arheologii găsesc ruina unei oraş trac a cărui populaţie fusese masacrată. Vanga a ales alt teren şi acolo i s-a ridicat casa. Locul a fost bine ales pentru că, iată, în grădina din faţa casei au ieşit două izvoare tămăduitoare, unul cu apă ferbinte şi celălalt cu apă rece care, ca aghiazama, miroase a busuioc. Vanga a fost o creştină foarte credinciosă. În iulie 1925 tânăra Vanga păştea pe câmp oile părinţilor. Într-o zi lângă fântâna unde adăpa turma apare un bărbat călare. Bărbatul îi zice că va orbi curând, dar aşa oarbă va vedea lucruri pe care oamenii nu le pot vedea. Apoi călăreţul dispare ca fumul. La scurt timp Vanga este lovită de trăsnet şi orbeşte, dar totodată capătă puterea clarviziunii şi a premoniţiei. Cine a fost misteriosul călăreţ? Unii zic că era Sf. Gheorghe. Se ştie că obârşia sfântului este regiunea Capadochia din Asia Mică. Capadochia este azi stăpânită de Turcia, dar băştinaşii ei au fost tracii. În 1776 Sofronie, Patriarhul Constantinopolelui, a acordat mitropoliţilor Țării Româneşti titlul onorific de locţiitor al scaunului Cezareii Capadochiei, adică de regent al Capadochiei. Titlul este purtat acum de Patriarhii României. Mai degrabă cred că acel călăreţ care a dat puteri supraomeneşti Vangăi a fost Cavalerul Trac, personaj misterios din mitologia balcanică. În războiul Troiei pricinuit de Elena, cea mai frumoasă femeie a lumii antice, a luptat de partea troienilor un mare cavalerist, regele trac Rhesus. Elena din Troia este prototipul Ilenei Cosânzeana din basmele noastre, iar cavalerul Rhesus, prototipul lui Făt Frumos călăreţ pe calul năzdrăvan. Poate că de la Rhesus coboară motivul mitologic al Cavalerului Trac şi-i posibil ca Făt Frumos şi Cavalerul Trac să fie acelaşi personaj. Liviu Rebreanu surprinde în romanul “Răscoala” povestea ţăranilor argeşeni că un bărbat pe cal alb umbla prin sate şi chema la răzmeriţă. Albul este culoarea maiestăţii, iar călăreţul era Cavalerui Trac, adică regele Rhesus. De mitul Cavalerului Trac intrat în mentalul colectiv, s-au folosit în 1907 ca să propage răscoala bolşevicii veniţi din Rusia. Vangăi i-au fost dedicate cărţile: „Vanga”, scrisă de Krasimira Stoianova, “Fenomenul Vanga”, autor V.F. Beliavskaia, “Vanga. Metode de vindecare”, autor Gabriel Lungu şi “Vanga. O viaţă pentru oameni”, a Boikăi Tsvetkova, prietena clarvăzătoarei. Semnele nu se arată doar clarvăzătorilor, ci oricui, numai să le priceapă. O colegă a povestit că într-o zi când deretica casa, oglinda de pe perete pur şi simplu se face ţăndări. Fără motiv! După o săptămână mama ei moare. Ezoteriştii spun că prin oglindă se trece în altă lume. Pe altă parte cât timp mortul este în casă oglinzile se acoperă. Oglinda nu reflectă corpul astral. Privindu-se în oglindă mortul nu se vede, nu pricepe de ce şi atunci suferă. Preotul prin rugăciuni ajută sufletul să se liniştească şi să înţeleagă noua existenţă. Oglinda produce autohipnoza şi nu-i bine să te oglindeşti în fântână. Ameţeşti şi cazi. Fântâna fură, se zice! Animalele pot vedea corpul astral mai degrabă decât oamenii. În februarie 1989 moare bunicul, tatăl mamei. Când a murit eram toţi la serviciu. Mama ajunge prima acasă. La poartă o întâmpină motanul nostru, care ca de obicei o ia înainte ca să intre în casă. Mama, dărâmată sufleteşte nu a mai alungat pisica. Când deschide uşa, motanul dă să treacă pragul, dar brusc face cale întoarsă de parcă l-a trăsnit ceva! Cât ai clipi se face nevăzut în curte. Sufletul bunicului a venit în întâmpinarea mamei. Motanul l-a văzut şi s-a speriat. La Ciocani, înaintea mortului care este scos din curte, se dă drumul unei oi, legată până atunci la poartă. Oaia, simbol care ţine de cultul antic al Soarelui, va conduce sufletul mortului peste graniţa dintre lumi. Acelaşi rol atribuie mongolii calului, simbol al focului şi deci al Soarelui! Marian Rotaru

Leave a Comment