Google

În căutarea timpului pierdut (CLXV)

Written on:iulie 18, 2021
Comments
Add One

“Cunoaşterea este prin ea însăşi putere”, scria filosoful englez Francisc Bacon. Fără cunoaştere suntem condamnaţi să redescoperim la infinit roata. Prin 2010 un portal de internet publica o ştire de genul: “În România au început să se cultive căpşuni albe cu aromă de ananas, soi adus din Mexic!”. Nici pe departe cultura căpşunilor albe nu a debutat la noi în 2010! Cu ceva ani înainte un bârlădean avea în grădină căpşuni albe şi încă din 1963 “Manualul merceologului din industria alimentară” spunea că agricultura românescă produce căpşuni roşii comune şi căpşuni albe! În Tunisia creşte arborele de căpşuni. Nu ştiu ce aromă au căpşunile de copac, dar cultivarea acestor arbori în România chiar ar fi o noutate! Groenlanda este o posesiune a Danemarcei. În această insulă rece vânătoarea era practic unica resursă a băştinaşilor eschimoşi, dar iată că danezii au înfiinţat în Groenlanda ferme de oi, reni şi vaci, au plantat păduri de mesteacăn şi arin şi, folosind izvoarele termale, cultivă legume, fasole, mazăre, cartofi şi căpşuni. Groenlanda a ajuns să exporte cu succes căpşuni în Danemarca! Botanica oferă multe oportunităţi şi care nu au de-a face cu manipularea genetică, precum pepenele cubic anume creat de japonezi ca să fie uşor de depozitat. În insulele Seychelles bunăoară creşte o specie de cocotieri ale căror nuci ajung la 40 de kilograme. Seva unei plante din Anzi moaie oasele şi piatra. Ar fi minunată pentru tratamentele stomatologice şi ortopedice. Scria într-un “Caiet de geografie” pe vremea când eram elev că în Guyana Venezueleană creşte arborele-vacă. Din seva copacului asemănătoare laptelui se prepară smântână, brânză, unt. În 1973 arabii au redus drastic exportul de petrol în Occident, pentru a forţa Israelul să cedeze Sinaiul Egiptului. S-a declanşat atunci criza petrolului care a lovit lumea civilizată. A trebuit să se caute alternative la petrolul arabilor. A fost vizată o trestie din Amazonia a cărei sevă arde ca benzina. Din păcate seva se solidifică şi înfundă motorul. Mai promiţătoare era alga macrocystis pyrifera care creşte în oceane, atinge repede 50 de metri lungime şi din fermentarea căreia rezultă biogaz şi bioîngrăşământ. După criza din 1973 Marea Britanie a început să extragă anual 200.000.000 tone de petrol din Marea Nordului. În anii din urmă hidrocarburile din Oceanul Îngheţat au declanşat o dispută acerbă între statele riverane: Rusia, SUA, Canada, Danemarca şi Norvegia privind împărţirea oceanului. Niciunul din aceste state nu este însă dispus să împartă câştigul cu băştinaşii Arcticii, între care se numără eschimoşii. Eschimoşii au inventat hanoracul şi caiacul. Eschimoşii Groenlandei de Est sunt printre primii pământeni care au folosit resurse din Cosmos. Pe nişte insule de lângă ţărmul lor au căzut doi meteoriţi feroşi. Cu fierul din roca meteoriţilor eschimoşii confecţionau unelte. Asta până în 1902 când exploratorul american Robert Peary a dus meteoriţii în Statele Unite. Insulele unde i-a găsit le-a numit Arhipelagul Meteoriţilor. Cele mai valoroase piese din tezaurul regatului african Ashanti sunt nişte perle cilindrice, unice în lume! Li se zice perle de Agra deşi nu au nicio legătură cu Provinciile Unite Agra din India. Originea perlelor din tezaurul Ashanti este nepămanteană şi de-a dreptul misterioasă. Un meteorit căzut în satul Shunga din Carelia este exploatat din sec. XVIII în scop medicinal. Dacă este îngurgitat, shungitul, roca meteoritului, este foarte sanogen deoarece conţine în proporţii ideale toate elementele chimice din trupul uman. Băştinaşii Groenlandei de Vest zic că în nordul insulei sunt oameni care “mănâncă pietre”. Exploratorul danez Peter Freuchen a întâlnit în regiunea aceea nordică, numită Țara Peary, sălaşele părăsite ale unui trib necunoscut de eschimoşi, poate ale “mâncătorilor de pietre”. Este posibil ca în ţinutul lor să fi căzut un meteorit asemănător celui de la Shunga. Băştinaşii au intuit valoarea nutritivă a rocii meteoritului şi o înghiţeau. Eschimoşii din Groenlanda de Vest au inventat fotbalul. Până acum un secol eschimoşii jucau fotbal cu un cap de focă. Partida se disputa între două sate şi participa toată suflarea: bărbaţi, femeii, copii. Capul de foca era pus la distanţă egală între sate, apoi echipele încercau să-l însuşească. Pentru asta se loveau, luptau, se lăsa cu morţi şi răniţi. Ideea jocului au preluat-o în sec. XIX vânătorii de balene englezi şi dusă în Anglia s-a materializat în fotbalul modern. Groenlandezii zic că în munţi umblă fioroşii uriaşi Inupasugjuk, iar în Semersuaq, ţinutul veşnic îngheţat din interiorul insulei, sunt întâlniţi pitici nu mai înalţi de o şchioapă. Piticii aceia trăiesc din vânătoarea potârnichilor de zăpadă. În Sermersuaq ar locui şi canibali. Aceştia fac incursiuni la ţărm şi răpesc eschimoşi ca să-i mănânce. Un eschimoş i-a arătat lui Freuchen cicatricile care i-au rămas după o luptă cu canibalii. Dacă există canibali, cum trăiesc în Sermersuaq, ţinut reprezentat pe hartă ca un imens gheţar? În realitate gheţarul este punctat de oaze tainice unde vara apare vegetaţie. Alfred Wegener a căutat oazele din Sermersuaq de care auzise, dar în cartea “Expediţia germană din Groenlanda 1930-1931”, recunoaşte că nu le-a găsit. Mai norocos, Freuchen a ajuns la o oază din Sermersuaq. Era un paradis cu iarbă până la genunchi, smălţuită cu maci galbeni. De aceea i-a zis Valea Macilor. În Valea Macilor păşteau cirezi de boi moscaţi, iar lacurile erau bogate în somoni. Mai departe de Valea Macilor a dat de un şir de alte oaze mici, pitite în văgăunile gheţarului. La vest de Groenlanda se întinde Țara Ellesmere, o insulă care aparţine Canadei. Eschimoşii groenlandezi, deşi supuşi danezi, merg pe Ellesmere şi vânează boi moscaţi. Este dreptul lor istoric pe care Canada îl respectă. Oficial Ellesmere nu are locuitori, dar pe eschimoşii care merg acolo la vânătoare îi îngrozesc canibalii care zic ei că ar sălăşui în munţii din interiorul insulei. Și eschimoşii din Arhipelagul Arctic Canadian se tem de triburile sălbatice, neştiute de europeni, dintre care unele sunt de canibali şi la fel se tem de cetele uriaşilor Tunik, care ar trăi pe marile insule din arhipelag. Arctica este un tărâm al surprizelor geografice şi al misterelor. Freuchen a văzut de pe ţărmul Groenlandei, spre nord-vest, acolo unde harta arată doar oceanul, un pământ muntos necunoscut. Nimeni nu a mai văzut pământul acela, dar Freuchen a scris în cartea “Aventura arctică”: “Eram sigur atunci, cum sunt şi acum, că am văzut o insulă necunoscută”. Robert Peary descoperă în 1902 la nord de Ellesemere, insula Jesup Land, dar care nu va mai fi regăsită. Peter Freuchen a decoperit în 1911 Țara Prinţului Christian, ţinut din nordul Groenlandei. În 1912 Freuchen a luat în posesiunea Danemarcei Groenlanda de Nord, până atunci teritoriu liber şi prin decret regal devine în 1913 primul guvernator al noii colonii daneze. În 1921, cu prilejul expediţiei în golful Hudson, pe teritoriul canadian, Freuchen ridică o cabană pe o insulă, dar care nu figura pe hartă. “Conform hărţii ridicasem casa în mijlocul mării”, scria el. Va numi pământul nou găsit insula Daneză. Pe insula canadiană Bathurst va decoperi noi fiorduri, iar lângă Bathurst va da de un nou pământ pe care îl va numi insula Frederick. În fine Freuchen descoperă lângă insula canadiană Baffin încă un nou pământ, dar căruia, fiind complet ascuns sub gheaţă, nu i-a putut stabili limitele: “credeam că suntem departe pe banchiza mării, când am văzut fire de iarbă ieşind din zapadă”. Într-un alt registru al misterelor, Freuchen povesteşte un ritual şamanic săvârşit la eschimoşii nordgroenlandezi într-un cort ridicat la marginea unei stâncării. Șamanul începe prin a rosti incantaţii intr-o limbă neînţeleasă de profani, apoi pur şi simplu se face nevăzut. Doar vocea i se auzea venind parcă de sub pământ. Când a reapărut, şamanul a zis că a ajuns în lumea spiritelor “înotând prin pietre”. De bună seamă în stâncăria de lângă cort se deschisese pentru el o poartă spre alt univers. În 1970 un submarin francez cu echipaj alcătuit numai din ofiţeri naviga în Oceanul Îngheţat. La un moment dat nava n-a mai răspuns la apelurile radio. Guvernul francez s-a panicat, dar după trei zile contactul se restabileşte şi lumea a răsuflat uşurată: submarinul era bine. Echipajul a ieşit să joace fotbal pe banchiză şi nimeni nu a rămas la staţia radio. Aşa suna explicaţia, dar cum a fost posibil ca un meci să dureze zile în şir, timp în care un submarin atomic a fost lăsat de izbelişte? Mai sigur este că marinarii au fost anihilaţi mental de o forţă teribilă şi nu au mai ştiut ce fac. Cine avea asemenea forţă? Vreun şaman eschimos? Un vapor care a dispărut pe Marea Baltică, reapare la scurt timp plutind în derivă fără echipaj pe Marea Neagră, la ţărmul nostru. Cum s-a teleportat nava în Marea Neagră şi unde a dispărut echipajul, sunt de două decenii întrebări fără răspuns! Marian Rotaru

Leave a Comment