Google

În căutarea timpului pierdut (CLXIII)

Written on:iunie 30, 2021
Comments
Add One

Spaima indienilor Selknam din Țara Focului sunt nişte seminţii de sălbatici cu “cap triunghiular”: Halpen, Shohort, Krah şi Krahn care hălăduiesc pe coclaurile insulei. Mai degrabă cred despre craniile acelor sălbatici că erau ţuguiate şi nu triunghiulare. În deşertul peruvian Paraca s-au găsit schelete cu craniul ţuguiat, cu şase degete la mâini şi cu ADN nepământean. Oamenii cu cap ţuguiat din Paraca aveau obârşie cosmică şi se poate că urmaşi ai lor degeneraţi, au locuit în Țara Focului. Iată bunăoară că în Anzii Patagoniei este peştera Cuvas de Las Manos ai cărei pereţi au fost împodobiţi cu milenii în urmă de primitivii care o locuiau, cu amprentele propriilor palme. Una din palme avea şase degete, ca la oamenii din Paraca! Pe insula Lockroy, posesiune a Marii Britanii din largul Antarcticii, vin anual peste 13.000 de turişt. Vizitatorii dau bani ca să ştampileze paşapoartele, să cumpere ilustrate şi să le trimită de la oficiul poştal din Lockroy aflat la capătul lumii, să viziteze muzeul de pe insulă şi să cumpere de la magazinul local produse fără taxe vamale. Printre altele se poate cumpăra o carte de bucate preparate din fauna Antarcticii. Cartea este tipărită pe insulă. În Țara Graham, teritoriu britanic din Antarctica, se află baza Faraday pe care Regatul Unit a închiriat-o Ucrainei. La baza Faraday se găseşte steatit, o rocă uşor de cioplit. Din steatit personalul ucrainean confecţionează articole decorative, scrumiere, săpuniere, bombomiere etc. Le vând turiştilor pe votcă, iar turiştii iau votca de la magazinul din Lockroy! Se vede că Ucraina neglijează setea coloniştilor! Să nu păţească la fel ca Rusia! Este cunoscut cazul bazei antarctice ruseşti Leningradskaia din Țara Victoria. În 1991 personalul rusesc nemulţumit că nu primise leafa de doi ani, se refugiază la baza neozeelnadeză Vanda, din aproape. Predau Noii Zeelande baza Leningradskaia şi cer azil politic. Noua Zeelandă nu a preluat oficial baza, dar nici Rusia nu a mai trimis personal la Leningradskaia. Turiştii care vizitează insula Locroy nu ratează alt obiectiv: insula Dezolării din arhipelagul britanic Shetland de Sud. Insula Dezolării este un vulcan pe jumătate prăbuşit. Craterul vulcanului inundat de ocean formează un golf, protejat de versantul rămas. Apa golfului este caldă, are 55 de grade Celsius de la izvoarele termale care ies din munte. Acolo în vecinătatea Antarcticii, când vara temperatura aerului abia trece de zero grade, turiştii se pot scălda în apa golfului. Insulele Shetland de Sud sunt importante pentru vânătoarea şi prelucrarea focilor şi a balenelor. Din 1911 Regatul Unit a concesionat Norvegiei dreptul de a vâna în arhipelag. Între anii 1940-1947 insula Lockoy a fost bază militară britanică. De aici britanicii ascultau convorbirile de pe submarinele germane. Ce căutau nemţii în Antarctica? În Antarctica Germania găsise o bază cu viname, acele astronave antice descrise în literatura indiană. Din Antarctica, cu vinamele, nemţii au ajuns în 1942 pe Lună şi au înfiinţat acolo baza Sirius Roris, iar în 1946 au ajuns pe Marte, scrie Vladimir Terziski în “Tehnologia nazistă şi extratereştrii”. Călătoriile cosmice făcute de nemţi durau puţin pentru că zburau printr-o gaură de vierme, cum sunt numite scurtăturile spaţiale din Univers care permit călătorii pe distanţe uriaşe în timp scurt. Găurile de vierme sunt totodată porţile prin care extratereştrii pot ajunge pe Pământ. Și au ajuns! Premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker spunea că a avut ocazia să discute cu delegaţii extraterestre. La Davos, cu prilejul unei conferinţe, diplomatul Călin Georgescu a întâlnit un mogul al Marii Finanţe mondiale. Acel exponent al Marii Finanţe, nu-i om, nu-i pământean, afirma domnul Georgescu. Era desigur un extraterestru reptilian! Lângă Cluj Napoca este pădurea Hoia unde se petrec fenomene stranii. Numele vine de la ciobanul Hoia care a intrat cu oile în pădure şi acolo a dispărut! În Poiana Rotundă din pădurea Hoia un maistru militar a fotografiat în 1968 un OZN aterizat. Omul a publicat poza şi ca urmare a fost dat afară din armată. În 1969 un OZN care zbura deasupra pădurii a fost filmat dintr-un avion militar. Filmul a rămas secret, scria din câte îmi amintesc Florin Gheorghiţă în cartea “OZN o problemă modernă”, publicată în 1973.  Clujeanul Alexandru Șift a studiat fenomele paranormale  din Hoia şi pe aceasta temă pregătea o carte. Din păcate a murit în 1993 şi imediat după ce a murit manuscrisul a dispărut. Au rămas de la Alexandru Șift doar câteva poze din pădure, reproduse apoi în volumul “Fenomenele din pădurea Hoia” publicat în 1995. Volumul este rodul unor cercetări efectuate de profesorul Adrian Pătruţ. În 2019 Consiliul Judeţean Cluj a hotărât să extindă parcul etnografic “Romulus Vuia” fondat în 1929 cu un Parc Intergalactic care să valorifice turistic faima pădurii Hoia. Câmpul magnetic din pădurea Hoia este puternic, dar sunt locuri cu magnetism chiar mai puternic în Munţii Gutâi, pe Culmea Babadagului, la Obârşia Lotrului în Buzău. Uneori în aceste locuri maşinile pot urca panta fără motor. Totuşi nicăieri nu au fost semnalate OZN-uri ca în Hoia. Poate că pădurea este capătul unei găuri de vierme. O poarta stelară există şi în Munţii Șureanu. La un moment dat americanii de la baza McMurdo din Antarctica au observat o triangulaţie radio între munţii Eresbus din Antactica, McKinley din Alaska şi Șureanu. În timpul triangulaţiei lângă Mc Murdo s-a topit un gheţar şi a ieşit la iveală un imens obiect nepământean. Ce au făcut americanii cu obiectul nu ştim! După vechile texte sumeriene, în zona actualului oraş Bagdad au ajuns pe Pământ extratereştrii Anunaki teleportaţi de pe planeta Nibiru. Asta înseammă că în zona Bagdadului există o poartă stelară. Pentru a găsi şi controla poarta stelară din Bagdad, americanii au făcut totul ca să scoată Irakul de pe orbita sovietică. Pentru asta americanii au riscat un război mondial când în anii 1970 au nimicit o instalaţie militară sovietică din Irak! Găurile de vierme pot şi artificiale. Pare-se că sub muntele Olimp de pe planeta Marte ar exista un vechi accelerator de particule. La acceleratorul marţian se referă un text antic egiptean. Din text se înţelege că Marea Piramidă avea un rol în funcţionarea acceleratorului. Ruşii au găsit sub feşele unei mumii egiptene de la muzeului Ermitage, cadavrul unui extraterestru. Poate fusese unul din operatorii acceleratorului rezidenţi în Egipt. Acceleratorul marţian genera o gaură de vierme folosită de călătorii galactici. Crearea unei găuri de vierme este şi obiectivul acceleratorului CERN. Laboratorul CERN aparţine Elveţiei, dar se întinde în subsolul teritoriului francez. Exploratorul Alexandru Csomo de Chiuruş a reprodus în scrierile sale un desen văzut la o mănăstire budistă de pe muntele tibetan Kailash. S-a observat ulterior că desenul reprezintă un accelerator de particule. Muntele este sfânt pentru tibetani şi zic ei că pe vârful lui coboară zeii. De aceea vârful este interzis oamenilor. Cei care se încăpăţinează să-l escaladeze plătesc cu viaţa! Poate că pe munte extratereştrii au avut un cosmodrom dotat cu acceleratorul desenat la mănăstire. În  1922 un american a găsit la Abydos în Egipt un obelisc care putea mijloci teleportarea spre orice loc din univers. Relicva a fost dusă în SUA şi folosită de americani ca să atingă în alte lumi! Povestea cu obeliscul este subiectul romanului SF “Poarta Stelară”, publicat de Andre Norton în 1958. Subiectul romanului este un fapt real, susţine Lynn Picknet în cartea “Conspiraţia Stargate” şi chiar mai mult, continuă autorul, Adam şi Eva au ajuns din Rai pe Pământ, dintr-un univers în altul, printr-o poartă stelară la care face referire Cartea Egipteană a Morţilor. Mitologia irlandeză spune că pe tainica insulă Emain Ablach s-a născut zeul Mananan. Zeul făcea lucrurile invizibile, avea “sabie de lumină”, “barcă care mergea singură” şi “trăsură care mergea pe apă şi pe pămant”. Adică avea un laser, barcă cu motor şi automobil amfibie. Cât despre lucrurile invizibile, românul Nicolae Nicorovici a inventat un material care absoarbe lumina şi ascunde vederii obiectul care-l acoperă. După dotarea avută este clar că Mananan nu era pământean şi într-adevăr ziceau irlandezii că zeul era regele Lumii de Jos, deci a lumii subterane locuită de reptilieni. Cât despre insula Emain Ablach, aceasta era capătul găurii de vierme prin care Mananan a ajuns pe Pământ. În taigaua din jurul satul siberian Kova este o pajişte rotundă, numită Poiana Diavolului, asemănătoare cu Poiana Rotundă din pădurea Hoia. Zic localnicii că animalele care intră în Poiana Diavolului, mor şi nu putrezesc. Din 1980 şi până azi au dispărut fără urmă în pădurea de la Kova, 75 de persoane care vroiau să ajungă la Poiana Diavolului. Au scăpat cei care observând inexplicabila dereglare a busolei, au făcut cale întoarsă. Marian Rotaru

Leave a Comment