Google

În căutarea timpului pierdut (CLXII)

Written on:iunie 17, 2021
Comments
Add One

În 1924 nişte geologi care lucaru în deşertul Mojave din California dau peste o ceată de indieni despre care nu se ştia că există, scrie Miroslav Stigl în “Aventura marilor căpetenii indiene”. La vederea americanilor indienii fug răzleţiţi, iar geologii pradă tabăra abandonată ca să adune suveniruri. Ulterior dintre indienii fugari a fost găsit un bătrân mort, probabil de la sperietura cauzată de apariţia americanilor şi un alt indian a fost capturat de poliţie. Indianul capturat va ajunge paznic de muzeu. În 1930 un oraş din Noul Mexic este atacat de indieni despre care se crede că erau dintr-o ramură necunoscută a tribului Apaşilor. Indienii au năvălit călari în oraş, cu săgeţile lor au ucis zece americani, au spart vitrine şi parbrize de maşini, apoi au dispărut pentru totdeauna şi nu i-a mai găsit nimeni. Sunt multe popoare ciudate pe Pământ despre care nu ştim nimic, dar care totuşi trăiesc lângă noi. Iată exemple din cartea Luminiţei Paladi ”Punţi peste abisuri”. Indienii Cherokee care trăiesc prin statele Alabama şi Georgia vorbesc despre misteriosul Popor al Lunii. Oamenii Lunii au pielea albastră, trăiesc sub pământ, nu suportă lumina soarelui şi ies la suprafaţă numai noaptea. Noaptea îşi muncesc ogoarele pe care cultivă legume şi cereale. Recolta o iau cu ei în hrubele subterane. Indienii Cherokee îi divinizează pe Oamenii Lunii, cred că sunt nepământeni şi de aceea ziua le apără semănăturile. Este posibil ca Oamenii Lunii să fie urmaşii unei seminţii extraterestre. Poporul Ainu, băştinaşii insulei japoneze Hokaido spun că au fost aduşi pe insulă de o navă zburătoare pilotată de oameni albaştri. De asemenea ciobanii scoţieni povestesc că prin munţii lor umblă un neam de oameni albaştri şi care nu au obârşie pământeană. Locuitorii din oraşul Ojuelos, statul mexican Jalisco, zic că în împrejurimile urbei întâlnesc nişte oameni cu feţe alungite. Oamenii cu feţe prelungi evită contactul cu alți oamneni, deși trăiesc de mult în zona Jalisco. Se crede asta deoarece sunt înfăţişaţi  de statuete antice! Ciudaţii oameni de la Ojuelos sunt fie urmaşii unor extratereştri eşuaţi pe pământ ori se prea poate, după părerea unora, să ajungă lângă oraşul mexican printr-un portal spaţio-temporal. La 6 ocombrie 1941 un bombardier german intrat pe teritoriul Egiptului se loveşte de muntele Sena din Deşertul de Est. Impactul avionului cu muntele a dizlocat o stâncă şi a scos la iveală un basorelief ce înfăţişa pe zeul egiptean Osiris. Când nemţii se zgâiau la statuie, din stâncă a ieşit un abur verde şi imediat patru din cei cinci aviatori dispar fără urmă. Singurul scăpat, comandantul aeronavei, a ajuns în Valea Nilului şi s-a predat britanicilor care pe atunci controlau Egiptul. Povestea lui nu a crezut-o nimeni! Tot în Egipt doi turişti austrieci vizitau un sit arheologic din Munţii Umm Uweitat aflaţi în Deşertul Libiei. În coasta unui munte se deschidea un tunel antic. Austriecii tocmai căscau gura pe lângă tunel, când a apărut o maşină de teren cu soldaţi egipteni. Maşina a ajuns în dreptul tunelului şi atunci a ieşit din interior un abur verde. Jeepul şi militarii au dispărut sub ochii turiştilor îngroziţi.  Pe nisip au rămas numai urmele de roţi. Beduinii din zona Munţilor Umm Uweitat spun că într-o zi a ieşit din tunel un tânăr egiptean, costumat ca în antichitate. Tânărul a privit în jur uimit, a vorbit ceva beduinilor de faţă, dar nu s-a făcut înţeles. Șocat tânărul a început să ţipe şi a fugit în deşert. Nu va mai fi găsit niciodată! În munţii din landul austriac Salzburg s-au făcut săpături într-un sit arheologic nou. Situl era neumblat, iar vestigiile vechi de două milenii aparţineau celţilor care locuiseră pe acele meleaguri. Până aici nimic deosebit. Șocant a fost când s-au găsit sub vestigiile celtice resturile unui soldat hitlerist, echipat de război, inclusiv cu pistol mitralieră. Soldatul murise împuşcat în cap. Cum a călătorit soldatul neamţ înapoi în timp două milenii şi cine l-a împuşcat la vremea aceea sunt întrebări fără răspuns! Soldatul nu a călătorit în timp mort, ci viu, dat fiind că în zonă nu au fost lupte! Cazul a fost muşamalizat! Tibetanii povestesc că prin munţii lor trăiau nişte pitici, pociţi la chip şi pe care-i vânau şi-i măcelăreau fără milă. Spuneau militarii britanici care în al doilea război mondial au îndeplinit misiuni în Himalaia, la marginea Tibetului, că s-au confruntat cu nişte soldaţi galbeni la piele, foarte mici de statură şi cu capul neobişnuit de mare. Un autor chinez, citat de istoricul german Jorg Dendl, scria că în 1933 a văzut în Tibet cum ostaşii chinezi capturau băştinaşi pitici şi-i făceau sclavi. În fine în 1995 chinezii au găsit în munţii tibetani Baian Kara-Ula un trib ai cărui membri mature aveau înălţimea între 66 şi 115 centimetri. Mai înainte, în 1937, o expediţie chineză condusă de profesorul Chi Pu-Tei a găsit tot în Tibet, în Munţii Kun Lun, o peşteră unde erau înmormântaţi nişte oameni înalţi de un metru, dar cu capacitatea craniană de 2.500 de centimetri cubi. Din peşteră s-au adunat 716 discuri metalice scrise cu semne necunoscute. Peştera se afla pe teritoriul triburilor Dropa şi Ham. Oamenii Dropa şi Ham au 120 de centimetri înălţime şi capacitate  craniană de 1.500 centrimetri cubi, faţă de 1.000, cât pământenii! Desigur Dropa şi Ham sunt urmaşii degeneraţi ai celor îngropaţi în peşteră. Pe pereţii peşterii erau desenate trasee care unesc Pământul de alte corpuri cereşti. Chi Pu-Tei a publicat jurnalul expediţiei sale în 1940, dar comunitatea ştiinţifică l-a ridiculizat. Exploratorul Karyl Robin-Evans a vizitat pe oamenii Dropa şi Ham în 1947. A stat între ei şase luni şi le-a aflat legendele. În cartea “Zeii Exilaţi”, Robin-Evans confirmă originea nepământeană a celor două triburi şi scrie că într-o peşteră a găsit rămăşiţa a ceva ce pare să fi fost nava zburătoare care i-a adus din Cosmos pe străbunii lor. Abia în 1962 un alt savant chinez, Tsum Um Nui, a reuşit să traducă textele de pe discurile găsite de Chi Pu-Tei. A aflat astfel odisea unor extratereştri fugiţi din lumea lor nimicită de un război cosmic. Au aterizat în Munţii Kun Lun şi au rămas pentru că nu aveau cum să-şi repare navele. În urma cercetarilor, profesorul Tsun publică cartea “Scrieri despre nave spaţiale marcate pe plăci vechi de 12.000 de ani”. Apariţia cărţii a atras asupra sa un potop de ironii în presa chineză comunistă. Tsun a plecat în Japonia, unde va muri la scurt timp în condiţii dubioase. A apucat totuşi să publice în presa niponă un articol despre cartea sa, preluat apoi de o revistă germană. În 1974 austriacul Ernst Wegerer vede în muzeul Bampo din Beijing două dintre discurile aduse în 1937 de profesorul Chi. Wegerer cere de la ghida chinezoaică amănunte despre discuri. Ghida i-a zis bâlbâit că sunt obiecte de cult fără importanţă. A permis totuşi autriacului să le pozeze. În 1994 scriitorul austriac Peter Krassa a mers la Bampo ca să vadă discurile. Nu mai erau expuse. A aflat din surse discrete, scrie în cartea “Sateliţii zeilor”, că după vizita lui Wegerer discurile au fost scoase din vitrină, iar ghida a dispărut fără urmă. Capacitate craniană uriaşă ca a scheletelor extrateretre găsite de profesorul Chi au şi scheletele cu craniu alungit şi ADN nepământean descoperite în deşerturile Paracas din Peru şi Atacama din Chile. Se spune că oameni cu capul alungit, cum au avut în antichitate faraonul Akenathon şi regina Nefertiti, trăiesc şi azi în Egipt, dar ascunşi. Tradiţia din Malta spune că în antichitate la templele de pe insulă oficiau preoţii-şarpe. Li se zicea aşa pentru că aveau craniul ţuguiat şi de aici alura lor reptiliană! Scheletul unei femei cu craniul ţuguiat a fost deshumat lângă oraşul Nazran din Inguşetia. Într-un alt articol spuneam povestea lui Boban auzită la Ghidigeni. Ca să reamintesc: o femeie văduvă mătura casa. Cum dădea cu mătura un bob de linte aflat pe podea tot sărea înapoi. Până la urmă femeia enervată l-a înghiţit. A rămas însărcinată şi a născut un băiat. I-a zis Boban, de la bobul nărăvaş. După nouă zile Boban era flăcău. Spuneam că povestea evocă o inseminare artificială făcută de extratereştri pe o pământeancă. Extratereştrii au făcut experienţe genetice pe Pământ. Dovadă este scheletul unui tigru cu cap de om găsit în Marea Piramidă din Egipt! În 1938 o expediţie germană descoperă în regiunea Noua Suabie din Antarctica nişte tăbliţe scrise. Li s-au zis textele Litum. Se relatează pe tăbliţe că oameni din constelaţia Taurus au inseminat pe prinţesa pământeană Mira. Mira a născut o fată şi un băiat gemeni, Ea şi Magdi. Gemenii au crescut de nouă ori mai repede decât copiii pământeni obişnuiţi. Ea şi Magdi au luptat cu reptilienii din constelaţia Draco. Boban a luptat cu zmeii, deci tot cu reptilienii. Similitudinea dintre basmul din Ghidigeni cu povestea de pe tăbliţele Litum arată că au ca sâmbure comun, acelaşi fapt istoric! Marian Rotaru

Leave a Comment