Google

În căutarea timpului pierdut (CLVIII)

Written on:mai 15, 2021
Comments
Add One

Americanii au preluat multe cunoștinte de la extratereștri și se pare că au construit și aeronave similare OZN-urilor. Spune autorul Cristian Troncotă în cartea “Conversaţie cu un general” că pe 22 decembrie 1989 americanii au vrut să trimită un avion ca să-l scape pe Ceaușescu. Desigur făcuseră un târg. Cred că i-au interest banii dictatorului. Cum am mai spus, în seara zilei de 21 decembrie 1989 un OZN staţiona deasupra orașului Giurgiu. Când i s-a raportat, Ceaușescu a scăpat exclamaţia: “au venit așa de repede?”. A crezut că era nava americană salvatoare. Avioanele de vânătoare erau gata să decoleze, dar nu a ordonat interceptarea aparatului străin. Lăsând la o parte târgul americanilor cu Ceaușescu, este clar că serviciile secrete știu bine că sunt și alte lumi locuite în univers, că există lumi paralele care alcătuiesc o structură numită multiunivers. Destule întâmplări confirmă această teorie. Una din ele este redată dacă nu mă înșel în cartea “Sfidarea timpului” a lui Sorin Ștefănescu. Într-o duminică a anului 1211 în satul irlandez Cloera, lumea ieșea din biserică la terminarea slujbei și spre uimirea tuturor o ancoră căzută de sus s-a agăţat de ușa locașului. Ancora era prinsă printr-o frânghie de o corabie care plutea în aer. La bordul corabiei se vedeau oameni. Unul dintre mateloţi sare din navă și ca și cum ar înota coboară până la ușa bisericii. Enoriașii îl prind, dar preotul le zice să dea drumul matelotului pentru că poate muri înecat. Eliberat matelotul s-a repezit la ancoră, a tăiat frânghia ca să elibereze nava, apoi înotând prin aer s-a întors la corabie. Nava a pornit și imaginea ei a dispărut. Ancora a rămas la biserică. Corabia văzută deasupra satului Cloera naviga pe o mare dintr-o lume paralelă. Alt caz. Când se trezește într-o dimineaţă madrilena Lerina Garcia observă uimită că în cameră erau alte lucruri decât cele pe care le știa. Pleacă la serviciu. Intră în instituţie și când a ajuns la departamentul unde era încadrată vede că numele ei nu apărea pe lista personalului afișată la ușă. Bulversată se întoarce acasă. Femeia era divorţată de ceva ani și acasă la ea locuia de patru luni cu un prieten. Întoarsă acasă găsește pe fostul soţ. Omul a întâmpinat-o cât se poate de natural. Părea să nu fi plecat niciodată de acasă. Noul ei prieten însă era de negăsit. Lerina a angajat o agenţie de detectivi să-l caute. Persoana respectivă nu există, au concluzionat detectivii! Spune o teorie că oamenii pot crea o multitudine de lumi. Istoria este o înșiruire de alternative realizate, așa cum viaţa noastră este o înșiruire de alegeri. Alternativele istorice nerealizate ori alegerile refuzate nu se pierd. Ele se materializează într-o lume paralelă similară cu a noastră. Bunăoară Germania nazistă a fost înfrântă și lumea noastră arată cum o știm. Alternativa ca Germania nazistă să fi fost victorioasă, cu consecinţele care decurg de aici, naște o lume paralelă. O asemenea lume imaginează Philip Dick în romanul “Omul din castelul înalt”. Lerina a vrut să divorţeze, dar nu a mai făcut acest pas și de aici a pornit pentru ea o experienţă înfricoșătoare. S-a dedublat. A trăit în lumea noastră alături de soţul de care nu s-a despărţit, dar a conștientizat lumea alternativă în care divorţase și avea altă pereche. În 2009 un californian care se plimba în parc, se împiedică și cade. Câteva clipe își pierde cunștiinţa. În leșinul lui s-a visat în altă lume. În lumea noastră formaţia Beatles s-a dizolvat în 1970, dar în lumea unde ajunsese, Beatles activa cu toţi componenţii. John Lenon și George Harrison nu muriseră. Fiind fan Beatles californianul a cumpărat ultimul album al formaţiei. Poate visase, dar când s-a trezit din leșin discul era lângă el. Expertiza a arătat că este un disc Beatles, dar care nu fusese niciodată înregistrat și avea cântece care în lumea noastră nu fuseseră compuse. Germanul Dieter Kersting a păţit-o în 1991. Trece printr-o ușă rotativă și pur si simplu dispare sub ochii celor din jur. După doi ani poliţia oprește un bărbat îmbrăcat ciudat și care vorbea într-o limbă chiar mai ciudată. Poliţiștii au crezut că-i un psihopat și l-au predat unui psihiatru. În urma tratamentului Dieter și-a amintit cine este. A povestit că odată ce a pășit dincolo de ușă a intrat într-un oraș pe ale cărui străzi treceau căruţe în formă de ou. Oamenii din oraș erau agitaţi, se băteau între ei și vociferau într-o limbă bizară. Dieter a fost uimit că aventura sa a durat doi ani, pe care el i-a percetut cât o clipă. Cazul Dieter este redat în cartea „Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”. În Tibet un tânăr vizita o mănăstire însoţit de un călugăr. În mănăstire vede un tablou care înfăţișa o fată frumoasă. A privit fascinat fata și în acest timp o forţă l-a ridicat în aer și imediat s-a trezit în pictură alături de fată. “Unde ai fost? Ne așteaptă nuntașii!” îi spune tânăra. Au mers amândoi pe un deal unde era un sat. Acolo îi aștepta nunta. Băiatul s-a căsătorit cu fata și au avut doi copii. Într-o zi a mers în orașul din apropiere pentru cumpărături. A intrat într-un magazn. Pe peretele magazinului era un tablou care înfăţișa o fată frumoasă. Privește tabloul facinat și atunci o forţă îl ridică, dar de data asta se trezește lângă călugăr. Aventura tânărului a durat în lumea noastră numai o clipă. Călugărul nici nu-i sesizase lipsa! Iată o amintire din copilăria mea. Îmi plăcea ca întins pe pat și să privesc un un anume loc de pe tavanul camerei. Privind atent, la un moment dat nu mai vedeam tavanul, ci un deal împădurit la poala căruia era o casă ţărănească. În faţa casei era o poiană cu iarbă înaltă. La marginea poienii, în planul apropiat vederii mele, trecea un râu. De la râu spre ușa casei șerpuia o cărare. Pe cărare o femeie care luase apă din râu cu găleata mergea spre  casă. Nu știu de ce, dar tabloul acela în mișcare îmi inducea o stare de bine. Să fi fost autohipnoză sau vedeam altă lume? Mama povestea că atunci când era copil a avut o trăire similară. Privind în tavanul camerei parcă s-a deschis o fereastră prin care a vedea un peisaj şi oameni în mișcare. ”Mamă, uite oameni”, a strigat uimită la bunica. Bunica i-a trecut mâna prin dreptul ochilor. „Nu-i nimeni Lucreţia, ţi s-a părut”! Oare chiar i s-a părut? Acestor imagini din altă lume care apar brusc înaintea ochilor, ţăranii le zic vedenii. Pe 16 septembrie 1890 inventatorul francez Louis Le Prince călătorea în tren pe ruta Dijon-Parais. Sub ochii celorlalţi pasageri Le Prince a dispărut pur și simplu. Nu va fi găsit niciodată. Oficial asemenea fapte stranii sunt etichetate ca “aiureli” și asta dintr-un motiv pragmatic. Contactul cu alte lumi aduce informaţii, ori informaţia înseamnă putere. Am scris ceva mai înainte despre tunelul de sub Bucegi, subiect căruia Radu Cinamar i-a dedicat romanul “Viitor cu cap de mort”. Pe internet scrie că în 2003 s-a descoperit pe Platoul Bucegilor intrarea într-un tunel. Nu se știe unde ajunge tunelul, dar pe traseu sunt săli care adăpostesc artefacte și scrieri nepământene. Oficial nu se recunoaște că sub Bucegi există un tunel, dar totuși unele aspecte dau de gândit. În primul rând pe de o parte se zice că structura subterană a fost descoperită în 2003, pe altă parte se spune că se știa de existenţa ei din anii 1980, iar în 1992 un ofiţer de informaţii cu capacităţi extrasenzoriale a vizualizat-o. În al doilea rând încă din 1935 Vasile Lovinescu scria în cartea “Dacia Hiperboreană” că sub Bucegi trece un tunel care a fost explorat pe o lungime de 20 de kilometri. Lovinescu nu a dat alte informaţii, dar cu una cu alta este clar că serviciul secret știa de multă vreme că Bucegii ascund o structură subterană. Astfel în 1968 exploratorul peruvian Daniel Ruzo de Los Heros a cercetat Țara Bucegilor și a concluzionat că Sfinxul și Babele sunt statui străvechi și a observat că Sfinxul privit dintr-un anume unghi înfăţișează un câine, ori câinele spunea peruvianul păzeşte ceva foarte valoros. Descoperirile lui Ruzo au iritat securitatea. Peruvianul a fost expulzat din România, iar cartea sa “Secrete din Carpaţi” nu va fi publicată la noi! De ce a fost îndepărtat Ruzo? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: s-a apropiat prea mult de o taină teribilă! Era pe cale de a găsi intrarea în tunelul de sub Bucegi, intrare aflată probabil pe direcţia în care privea câinele. Securitatea ştia de tunel, aşa cum ştiau şi iniţiaţii. În cărţile sale Vasile Lovinescu a folosit  informaţii transmise din vremea geţilor, printr-un şir de iniţiaţi. Iniţiaţii care apără comorile spirituale getice sunt anonimi. Misiunea lor sacră  și tainică au primit-o de la regii Daciei și o transmit din tată în fiu. Pe dealul Cohalm, lângă oraşul Rupea din judeţul Braşov, este o cetate dacică. Se știe că o familie din Rupea veghează de două milenii asupra cetăţii, dar nu se ştie identitatea familiei şi nici ce apără. Probabil veghează intrarea secretă către adâncul Cohalmului la vreun tezaur  ori la vreo arhivă dacică. Marian Rotaru

Leave a Comment