Google

În căutarea timpului pierdut (CIL)

Written on:martie 17, 2021
Comments
Add One

Cele şapte camere ale piramidei lui Keops din Egipt semnifică cele şapte stele din constelaţia Pleiade. Piramidele maiaşe de la Tikal, Guatemala, sunt dispuse la fel ca stelele din Pleiade şi aşezate astfel ca Taurus, una dintre Pleiade, să fie poziţionată la dreapta grupului de piramide. Este ciudat că un grup de piramide din regiunea marţiană Cydonia sunt dispuse tot asemenea Pleiadelor şi lângă piramide este Gioconda de pe Marte, o statuie ce înfăţiseaza un chip de femeie şi care statuie este orientată spre Taurus. Aceste similitudini nu sunt întâmplătoare şi duc cu gândul că atât pe Terra, cât şi pe Marte au sosit colonişti de pe o planetă din sistemul Taurus. Între Pământ şi Marte sunt nenumărate conexiuni. Astfel în regiunea Augustus Labyrintus de pe Marte s-au fotografiat ziduri ciclopice asemănătoare cu cetatea Sacsahuayman din Peru. Misteriosul sit a fost denumit Oraşul Incaş. S-au fotografiat pe Marte statui ale căror chipuri seamănă cu celebrele capete olmece din jungla Guatemalei şi inscripţii pe stânci scrise parcă cu hieroglife egiptene. Într-o carte a sa, “Misiunea Marte”, astronautul american Edwin Aldrin schiţează un plan de colonizare a Planetei Roşii începând cu anul 2035. Pământul şi Marte au avut cândva o istorie comună, crede Aldrin. Unul dintre argumentele aduse de autor este fotografia unui obelisc, vădit artificial, aflat pe Phobos, unul din cei doi sateliţi ai lui Marte. Obeliscul de pe Phobos este identic cu un obelisc antic existent la Abusir pe Valea Nilului. Sateliţii lui Marte, Phobos şi Deimos, sunt mici şi au fost descoperiţi de astronomul american Asaph Hall în 1877. Totuşi locuitorii de pe insula imaginară Laputa, eroi ai romanului lui Jonathan Swift “Călătoriile lui Guliver”, vorbeau despre cei doi sateliţi ai lui Marte. Ori romanul a fost publicat în anul 1726!  De unde ştia Swift că Marte are doi sateliţi? Nu putea şti decât dintr-o tradiţie iniţiatică de sorginte extraterestră. Laputa era o insulă zburătoare, concept neobişnuit la început de sec. XVIII! După descriere era de fapt un OZN! Helene Smith a fost un medium din Geneva, celebru la sfârsitul sec. XIX şi începutul sec. XX. În stare de transă Helen Smith a călătorit în timp şi spaţiu. Corpul ei astral a ajuns în vechea Indie, dar şi pe Marte. A vorbit cu personalităţi decedate, printre care scriitorul Victor de Hugo şi Alessandro di Cagliostro, autorul lucrării “Preasfânta Trinosophie” una dintre cărţile de referinţă în alchimie. Când intra în transă Helene Smith vorbea sanscrita şi araba şi scria în alfabetele acestor limbi, cunoştinţe lingvistice care nu le avea în starea normală de veghe. Helene Smith a descris peisaje marţiene. A povestit despre ruinele străvechi de pe Marte. Bărbaţii şi femeiile marţiene, spunea ea, purtau aceeaşi ţinută vestimentară, iar casele marţienilor aveau fântâni pe acoperiş. Viziunea este explicabilă. Marte devenise deşertic, avea puţine ape de suprafaţă. Fântânile de pe acoperiş erau rezervoarele care adunau apa de ploaie. Helene Smith a pictat peisaje de pe Marte,  a redat texte în limba martiană, inclusiv scrise în alfabetul marţian şi texte într-o limbă înrudită cu marţiana, dar vorbită pe altă planetă mai depărtată decât Marte. În 1909 psihologul Theodore Flournoy a adunat relatările Helenei Smith în cartea “Din India, pe planeta Marte”. Flournoy a fost preocupat de parapsihologie, principala sa carte fiind “Spiritul şi psihologia”. Helene Smih a inspirat personajul principal din romanul “Nadja” scris de Andre Breton. Descrierile planetei Marte făcute de Helene Smith par veridice, dar se referă la o lume apusă. Peisajele şi chiar ruinele marţiene descrise în transă, se regăsesc pe suprafaţa planetei, cel puţin aşa arată fotografiile făcute în anii din urmă de sondele trimise de americani. S-au fotografiat pe stâncile Planetei Roşii inclusiv inscripţii ale căror aliură aminteşte de scrierea marţiană redată de Helen Smith. Majoritatea specialiştilor afirmă că limba marţiană a Helenei Smith nu-i artificială, ci o limbă naturală care nu-i inventată. Sunt indicii că de la baza germană Noul Berlin, aflată în regiunea Noua Pomeranie din Antarctica,  a plecat în 1946 prima expediţie care a ajuns pe Marte. În 1947 Noul Berlin este capturat de americani cu o uriaşă desfăşurare de trupe: patru mii de puşcaşi marini sustinuţi de avioane şi nave de luptă! Aceasta înseamna că Noul Berlin nu era o simplă bază ştiinţifică, ci un obiectiv de importanţă covârşitoare probabil bine apărat. După capturarea bazei antarctice germane, SUA înfiinţează Agenţia Spaţială Americană-NASA ai cărei primi specialişti au fost nemţii din Noul Berlin. Se spune că la 22 mai 1962 prima expediţie umană americană a debarcat în secret pe Marte. Știrea că americanii au debarcat pe Marte a apărut într-o revistă englezească din 1964, specializată pe mistere. Imediat revista care a dat pe americani în vileag şi-a încetat apariţia, binenţeles în urma unui ordin guvernamental! În 1977 SUA înfiinţează primele colonii locuite permanent pe Marte. O fi oare adevărat? Cert este că pe o poză furată din computerele NASA se vede pe solul marţian un pistol. Este imposibil ca marţienii, dacă au existat, să fi avut acelaşi model de armă precum pământenii. Pistolul fusese pierdut de un soldat american. Pe alte fotografii luate din satelit se văd vehicule blindate şi soldaţi americani. Soldaţii nu poartă mască pentru că atmosfera lui Marte este respirabilă după oarecare adaptare şi nu irespirabilă, aşa cum se zice neadevărat! Se prea poate ca pozele să fie trucate. De remarcat totuşi că până în ziua de azi nicio oficialitate nu le-a contestat! Este cunoscut cazul militarului american Randy Cramer. La 18 ani a fost selectat de armata americană, alături de un grup de băieţi şi fete de vârsta lui, ca să fie instruit pentru misiuni ultraspeciale. După şapte ani de pregătire este transferat la o colonie americană secretă aflată pe faţa nevăzută a Lunii. Există oare acea colonie? Știm că în 1969, când a păsit pe suprafaţa Lunii, astronautul Neil Amstrong a văzut la un moment dat pe sol nişte urme de bocanc, ale căror striaţiuni de pe talpă nu difereau mult de striaţiunile de pe proprii bocancii. Amstrog a exclamat atunci: “aşa vrea să ştiu cine a trecut înaintea noastră pe aici”. Ulterior înregistrarea cu exclamaţia lui Amstrong a fost ştearsă de NASA, dar deja lumea o auzise! De pe Lună Randy a fost detaşat pe Marte, la colonia Primul Pilon. SUA aveau pe planetă cinci colonii organizate social după modelul aşezărilor din Preerie ale pionerilor americani din sec. XIX. Coloniştii de pe Marte exploatau şi prelucrau minereuri, iar agricultura o practicau în seră, clima fiind rece. Ascunse prin văgăuni trăiau două rase de marţieni. Cramer şi camarazii lui apărau coloniile de eventualele atacuri ale băştinaşilor, dar mai ales le apărau de atacurile unor oameni veniţi din constelaţia Draco. Străinilor din constelaţia Draco li se împotriveau şi marţienii, aşa că între aceştia şi americani se stabilise de voie de nevoie un soi de alianţă.  Americanii au acceptat să lase pe marţieni în legea lor şi să nu le pângărească locurile sacre. Povesteşte Cramer că la un moment dat militarii au primit misiunea de a intra într-o peşteră sacră a martienilor ca să confişte un artefact. Militarii au spus de la bun început că misiunea este o nebunie, dar au trebuit să se supună. Ordinul venise “de sus” şi cine nu-l respecta era deferit curţii martiale. Cum era de aşteptat, în peşteră pământenii au fost atacaţi de marţieni. Soldaţii erau mai bine înarmaţi, dar marţienii au avut avantajul că ştiau locul. Americanii au pierdut lupta şi s-au retras fără să ia artefactul.  Din o mie de soldaţi intraţi în peşteră, numai 30 au scăpat cu viaţă. După luptă Cramer, care servise 17 ani pe Marte, a fost trimis iarăşi la baza de pe Lună. A stat acolo trei ani, timp în care a vizitat şi baza americană de pe satelitul Titan al planetei Saturn. După stagiul pe Lună, Cramer s-a pensionat în 2004 şi apoi a publicat povestea aventurilor sale spaţiale. Chiar dacă povestind a divulgat secrete militare nu a avut neplăceri. Cartea sa era considerată literatură SF! Elon Musk, întreprinzator şi inventator  sudafrican, stabilit în Canada, şi-a propus să înfiinţeze o colonie pe Marte. A scris o carte pe acestă temă, “Marte de aproape”. Întrebarea este dacă guvernul american îl va lăsa să-şi realizeze planul? În 2013 olandezul Bas Lansdorp a iniţiat proiectul Mars One de colonizare a Planetei Roşii. Printre primii colonişti, doi bărbaţi şi două femeii, urma să se numere românca Manuela Boar. În următoarea serie de colonişti, tot doi bărbaţi şi două femeii, era cooptată altă româncă, Andreea Rădulescu. Viitorii colonişti începuseră pregătirea pentru viaţa pe Marte, dar “cineva” a făcut ce a făcut şi Mars One a fost oprit în 2019! Marian Rotaru

Leave a Comment