În căutarea timpului pierdut (CCXXXIX)

Scriam cândva despre teoria Pământului Gol. Spune teoria că în centrul Pământului ar fi un spaţiu gol, unde este vegetaţie, sunt animale şi trăiesc oameni. Teoria a inspirat romanul lui Jules Verne, “Călătorie în centrul Pământului”. Miezul incandescent al planetei joacă rol de soare în acest Continent Interior. Intrarea în Continentul Interior s-ar face prin două deschideri aflate la Poli. Căldura care vine din interiorul Pământului face ca în zona deschiderilor să existe oaze de vegetaţie, în ciuda climei polare din jur. Amiralul american Richard Evelyn Byrd, urmaş al unei vechi familii de nobili scoţieni, ar fi descoperit oazele de la Polurile Nord şi Sud în 1926 şi a intrat în Continentul Interior în anul 1947. Expediţiile amiralui Byrd au fost inspirate, printre altele, de cartea ezoteristului american Maurice Doreal, despre care am scris în articolul anterior. Cartea se cheamă “Paradisul Polar” şi scrie Doreal că la cei doi Poli sunt oaze cu vegetaţie luxuriantă prin care se poare intra în Continentul Interior al Pământului. De unde avea Doreal asemenea informaţii? Doreal a scris şi altă carte: “Tablele de smarald ale lui Toth”. Toth a fost un personaj enigmatic divinizat de egiptenii antici. Toth, a cărui nume seamănă bine cu al zeului viking Thor, a civilizat Valea Nilului. O fi făcut-o deoarece civilizaţia egiptenilor antici a apărut parcă din neant, fără să fi evoluat dintr-o civilizaţie anterioară! Thor la rându-i era în imaginarul viking stăpânul fulgerelor, atribut cu conotaţie extraterestră. Poate avea arme de foc, sau conducea o navă spaţială. A impresionat pe oamenii primitivi, care au asemuit descărcarea de energie a armelor ori a navei cu fulgerele. Toth a trăit acum 36 de milenii şi a scris zeci de mii de cărţi, considerate pierdute. O parte din ele au fost văzute de Doreal în cursul unei călătorii pe care a făcut-o în Egipt. Membrii unei organizaţii secrete egiptene i-au dezvăluit câte ceva din conţinutul lor. Poate de acolo a aflat Doreal de Continentul Interior! Nu a avut voie să ia manuscrisele lui Toth, dar i s-a permis să folosească informaţiile primite în cărţile sale. Spuneam că Doreal a fondat organizaţia ezoterică Ordinul Frăţiei Templului Alb. Spune ezoteristul american că organizaţia creată de el este doar o filială. Sediul central al Frăţiei Templului Alb ar fi pe o planetă din constelaţia Pleiadelor şi că el a fost contactat de această civilizaţie. Această planetă, spunea Doreal, ar fi şi patria lui Toth. Extratereştrii din Pleiade i-au civilizat pe pământeni. Foarte important, i-au învăţat scrisul. Omenirea din Pleiade a intrat în război cu omenirea din constelaţia Sirius, subjugată şi dominată de reptilienii din constelaţia Orion. În mitologia vechilor greci Pleiadele sunt cele şapte fete ale titanului Atlas şi ale oceanidei (zânei) Pleiona. Fetele au fost urmărite de vânătorul Orion, care le voia răul. Ca să le scape, Zeus, stăpânul zeilor, le-a transformat pe fete în stele şi le-a suit pe cer. Se vede în mitul grec ecoul războiului dintre lumile din Pleiade şi Orion! Reptilienii şi sirusienii au învins pe pleiadieni şi au ajuns pe Pământ. Relele lumii noastre de atunci se trag! O bună parte din pământenii de azi au gene extraterestre de reptilian. De aceea sunt atâţia oameni răi în lume! Părerea lui Doreal este susţinută de Eduard Billy Meier în cartea “Mesaj din Pleiade”. Marile piramide din Valea Nilului sunt orientate spre constelaţia Pleiade. Unele elemente numerice din construcţia piramidelor coincid cu traiectoria cerească a acestor stele. Astfel se regăseşte perioada de rotaţie a Soarelui nostru în jurul constelaţiei, care este de 25.827,5 ani tereştri. Aceleaşi proporţii definitorii se regăsesc la templul din Dendera a lui Hathor, zeiţa dragostei la vechii egipteni. Templu era închinat “surorilor” din Pleiade, poate cele mai îndepărtate străbunici ale noastre. Ciclul de 25.837,5 de ani are rol deosebit în mitologiile indienilor hopi din Arizona şi a mayaşilor din Yukatan. Pentru ei Pleiadele sunt sfinte. Indienii lakota din  Dakota de Nord cred că după moarte, sufletul se întoarce acasă în Pleiade, noi fiind încarnarea locuitorilor din acea constelaţie. Pentru indienii kiowa şi cheyenne din Oklahoma, cele şapte stele din Pleiade sunt personificate de şapte fete exact ca la greci. Fetele din Pleiade sunt pentru indienii kiowa şi cheyenne protectoarele lor. Frăţia Templului Alb, aşa cum spunea Doreal, este legată de Lemuria şi implicit de oraşul subteram Telos de sub muntele californian Shasta şi asta deoarece civilizaţia lemurienilor are sorgintea în Pleiade. Frăţia Templului Alb din Pleiade are pe Pământ câteva colonii subterane, iar deasupra deşertului Gobi, la 20 de kilometri înălţime, un oraş “astral”, de fapt o staţie orbitală mare cât un oraş şi cu grădini minunate, numită Shambala. Shambala celestă nu trebuie confundată cu misteriosul regat Shambala ascuns în munţii Himalaya. În basmul românesc “Trişti copii şi Inia Dinia” apare mănăstirea aeriană Calu-Gastru care „într-un pai se reazemă și de un păr se spânzură”. Mănăstirea Calu-Gastru este referirea românească la oraşul celest Shambala de deasupra pustiului Gobi. Într-un interviu acordat revistei ruseşti “Liternaturnia Gazeta”, Dalai Lama este întrebat unde se aflaă Shambala. Suveranul tibetan răspunde că poate fi în Himalaya ori în Tibet sau, la fel de bine, în spaţiul cosmic şi speră ca astronauţii ruşi să fie primii care vor ajunge acolo. Privitor la ultima locaţie, Dalai Lama se referea la oraşul celest Shambala de deasupra deşertului Gobi. Doreal enumera locaţiile aproximative ale coloniilor subterane fondate de pleiadieni: deşertul Gobi, Teritoriile de Nord Vest Canadiene, Munţii Hartz din landul german Saxonia Inferioară, Munţii Atlas din Maroc şi statul mexican Yukatan. Cât priveşte pe enigmaticii locuitori de sub muntele Shasta, Doreal spune că i-a întâlnit şi, fiind un iniţiat al Frăţiei Templului Alb, le-a câştigat încredera. Printr-o cavernă, Doreal a coborât în subteran cinci kilometri cu ajutorul unui lift. A ajuns în Telos. Oraşul era luminat de un glob opalescent, radioactiv crede autorul,  avea palate de marmură şi grădini minunate. În micul lor paradis, lemurienii din Telos sunt mai degrabă prizonieri. În vechimea îndepărtată Lemuria a fost atacată  şi învinsă de Atlantida. Este interesant că în statul venezuelean Bolivar trăieşte un trib de indieni numiţi atlan. Indienii atlan zic că ţara străbunilor se află undeva la răsărit, dar au plecat de acolo din cauza unui război. Este evidentă referirea atlanilor la Atlantida poziţionată la est de America. Codexurile mayaşilor spun că strămoşii lor au venit dintr-o ţară numită Aztlan. Oraşul Telos este refugiul lemurienilor, în care atlanţii îi ţin ostatici. Atlantida a dispărut şi ea, iar atlanţii s-au refugiat la rândul lor sub pământ. Principalul lor oraş, Deros, s-ar afla sub coasta de est a Americii. Atlanţii de azi ar avea o civilizaţie avansată, inclusiv nave cosmice. Ideea migrării atlanţilor a pătruns în literatura de aventuri americană, mostre fiind romanele lui Robert Howard, “Kull exilatul din Atlantida”, “Poporul umbrei” etc. Pleiadele, venerate de lemurieni, ocupă un loc deosebit în mitologiile lumii. De această temă se ocupă sudafricanul Wayne Hershel în cartea “Documente ascunse”. Astfel, în mitologia hindusă, Vashistha, întruchiparea zeului Brahma pe Pământ, s-a căsătorit Arundhati, una din cele şapte fete din Pleiade. În acord cu hinduşii, chinezii numeau constelaţia, “Cele şapte surori”, iar împăratul chinez Huang Ţi credea că civilizaţia are orignea în Pleiade. Sumerienii spuneau că Pleiadele sunt “Creatorul Universului”, ”Centrul Cerului” sau “Reşedinţa Sufletului lui Dumnezeu”, aluzie la eroii civilizatori care au venit de acolo. Punct central a Universului, deci loc de obârşie a omenirii, erau considerate Pleiadele de vechii greci, de arabi, de dayacii din Borneo ori de berberii din Sahara. Pe 17 noiembrie, când Pleiadele sunt la apogeu pe cer, împăraţii persani nu refuzau nicio rugăminte. Incaşii ziceau că în Pleiade trăiesc zeii, că acolo locuiesc “arbitrii destinului uman” şi că oamenii din Pleiade au învăţat pe pământeni să aprindă focul şi să facă agricultură. Indienii apibones din Amazonia cred că Pleiadele sunt casa străbunilor. Întocmai ca piramidele egiptene, Marea Piramidă din Teotihuacan, statul mexican Mexico, este aşezată paralel cu traiectoria Pleiadelor. La fel sunt aşezate principalele străzi din Teotihuacan, vechea cetate a indienilor nahuatl. Teotihuacan înseamnă în limba nahuatl, “Locul unde omul devine zeu”. Ciudat, nu? Într-o piramidă din oraşul mayaş Palenque, statul mexican Chiapas, se află o placă de mormânt ce înfăţişează un pilot la bordul unei nave cosmice. Pe placă este incripţionat: ”Zeitatea care are  milă de copiii Pământului, trimis de fiii Divini pentru a-i instrui şi a trăi printre ei.” Se crede că zeitatea este Quetzalcoatl, zeul blond al cărui calendar de cult avea o strânsă legătură cu poziţia Pleiadelor pe cer. Marian Rotaru