Google

În căutarea timpului pierdut (CCXXVI)

Written on:septembrie 6, 2022
Comments are closed

În Marele Canion Colorado, pe teritoriul statului Arizona, s-a găsit în 1909 o peşteră cu obiecte, mumii şi hieroglife egiptene. Cazul, am mai scris despre el, a trezit senzaţie la vremea acea, dar artefactele au dispărut şi peştera a fost dată uitării. Iată că după câteva decenii în sudul extrem al statului Chile, în regiunea denumită Magelania Chiliană, s-a dat de o stâncă gravată cu hieroglife egiptene. “Cartea lui Mormon” este unanim considerată ca fiind o ficţiune. Ce spune cartea? Un grup de evrei conduşi de patriarhul Lehi au plecat cu o corabie construită de Nefi, fiul lui Lehi, din cetatea Bontiful, localizată în provincia Dhofar prin Omanul contemporan şi au colonizat America cu cinci secole înainte de Hristos. Dacă nu acceptăm ideea că Joseph Smith, fondatorul religiei mormonilor, a scris cartea inspirat de textele primite de la îngerul Moroni, atunci ne întrebăm cum se face că povestea inventată de el pare a fi confirmată de descoperiri arheologice, etnografice şi nu numai? Aşa zişii evrei yemeniţi, cum spuneam, plecaţi din Palestina după ce Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni, au locuit într-adevăr în Oman, Hadhramaut şi Yemen până în anii 1970. În volumul “Indienii americani şi Cartea lui Mormon” John D. Keyser atinge spinoasa problemă a stâncii cu textul ebraic al Decalogului din deşertul ce mărgineşte localitatea Los Lunas din statul Noul Mexic, iar americanul Eugene Savoy relatează în cartea “Raportul Gran Vilaya” descoperirea în jungla Amazoniei Peruviene a trei tăbliţe din piatră cu texte ebraice. Conţinutul acestora a îndemnat pe unii să localizeze în Anzi biblica ţară Ofir, bogată în aur. Oricum în SUA s-a auzit târziu de mormoni. Pe la 1840 constituiseră un regat pe insula Beaver de pe lacul Michingan. Au fost alungaţi de acolo în 1856 şi au plecat în vest, la poalele Munţilor Stâncoşi, unde întemeiază statul Utah. Pe insula Hight de pe lacul Michingan, statul american Michingan, au locuit până prin 1948 nişte urmaşi ai mormonilor, numiţi Casa Lui David. Erau celibatari. Exploatau lemnul din pădurea insulei, pescuiau, cultivau cartofi, gulii şi sfeclă. Mormonii din insula Hight au avut o echipă profesionistă de baseball foarte apreciată în SUA şi care aducea mulţi bani comunităţii. Istoricul Joseph Mahan arată în cartea “Secretele Americii Precolumbiene” că  urmaşii evreilor ajunşi în America înainte de Hristos sunt indienii Yuchis din statul Oklahoma. Obiceiurile lor seamănă bine cu ale evreilor antici. Legendele indienilor Yuchis permit în oarecare măsură reconstituirea traseului pe care aceştia l-au urmat de-a lungul istoriei. Au plecat de pe o insulă din arhipelagul Bahamas. Insula s-a scufundat, iar Yuchis rămaşi fără aşezarea lor şi goniţi din celelalte insule de indienii Lucayan, băştinaşii Bahamelor, au migrat în Florida, de acolo în Georgia şi apoi în Oklahoma. Este clar că oamenii Yuchis care păstrează până azi trăsături rasiale semite au venit în Bahamas de peste ocean! În plus etnonimul acestui trib pare a fi denaturarea toponimului Iudeea. Cyrus H. Gordon relatează în volumul “Înainte de Columb” că a văzut în colecţia exploratorului Alexander von Wuthenau, autor al cărţii “Misterele Americii Antice”, craniul unui evreu yemenit găsit în Yukatan, într-un vechi mormânt mayaş. Descoperirea sprijină teza din “’Cartea lui Mormon” că evreii stabiliţi în Arabia de Sud după ce Palestina a fost cucerită de babilonieni, au ajuns în America!

Plimbarea evreilor în America nu miră. Cyrus Gordon susţine că flota regelui evreu Solomon a făcut prima expediţie circumterestră din istoria lumii. Aduce ca argument decelarea unor obiceiuri evreieşti la maorii din Noua Zeelandă şi la unele triburi de papuaşi din Noua Guinee. Evreii ar fi construit în Pacific oraşele ciclopice din piatră, Nam Madol de pe insula Ponape şi Lelu de pe insula Kosrae, ambele din arhipelagului Carolinelor. Părerea că evreii au construit cele două oraşe este susţinută de legenda că ctitorii cetăţilor au venit pe o “mare canoe” din ţara Kanamwayso, pentru care se observă o oarecare asemănare fonetică cu Cannan, ţara promisă de Dumnezeu evreilor. Cetăţile înălţate pe mici insule artificiale au fost asemănate Veneţiei de Gene Ashby în cartea “Ponhei. Veneţiile Pacificului”. După Howard Lovecraft, Nam Madol cel puţin avea legătură cu ultrastrăvechiul oraş R’lyeh de pe o insulă a Pacificului, locuit de un neam de humanoizi reptilieni, numit Cthulhu. Povestea apare în nuvela “Chemarea poporului Cthulhu”. Pentru nuvelă Lovecraft s-a inspirat din scrierile navigatorului norvegian Gustaf Joahansen care ar fi descoperit insula R’lyeh. Desigur evreii nu sunt singurii albi veniţi în America Precolumbiană. Bernardo de Silva Ramos face referire în lucrarea “Tradiţiile Americii Preistorice” la multitudinea tăbliţelor cu texte feniciene găsite în peşteri din Amazonia Braziliană. Inscripţii feniciene s-au găsit deasemenea în statele americane Tennessee, Georgia şi Alabama. George Catlin descria în volumul “Viaţa printre indieni”, publicat în 1860, seminţiile băştinaşe Mandan din statul Dakota de Nord, Pomo şi Hupa din California de Nord, toate de rasă albă. Limba indienilor Cherokee din Oklahoma seamănă cu greaca veche. Tabloul este întregit de Carleton Coon Stevens care în cartea “Evoluţia raselor omeneşti” evocă indienii Assurinis din statul brazilian Para. Sunt mici de statură, au pielea albă, păr roşcat şi bărbi, ceea ce-i deosebeşte de ceilalţi amerindieni, spâni de felul lor. Limba poporului Assurinis nu seamănă cu niciun grai local amazonian şi cu niciun grai european. Sir Walter Raleigh scria în “Istoria Lumii” că a observat cuvinte galeze în limbile indienilor care trăiau în sec. XVI pe teritoriul de azi al Carolinei de Nord, iar asemănările dintre scrierile cretană, mayaşă şi aztecă sunt evidenţiate de Pierre Honore în cartea “Căutarea lui Quetzalcoatl”. Pietre marcate cu hieroglife egiptene ori cu scrieri în alfabet fenician se văd în provinciile canadiene Quebec şi Ontario şi s-a constatat că indienii Wabanaki din Ontario se înrudesc genetic cu egiptenii şi fenicienii. Barry Fell este un american cunoscut pentru lucrarea „Foloseşte spaţiul” unde pledează pentru arhitectura verde cu minigrădini de apartament şi balcon, pereţii acoperiţi cu vegetaţie, spaţii verzi pe acoperiş, dar care totodată este unul dintre cei mai mari lingvişti ai sec. XX, apreciat pentru lucrările sale de epigrafie, ştiinţa care studiază inscripţiile antice făcute pe pietre. În cărtile „Saga Americană” şi „America înainte de Hristos”, Barry trece în revistă inscripţiile celtice, iberice, basce, feniciene, egiptene, berbere, libiene, cretane şi vikinge găsite în statele americane Iowa, Maine, Vermont,  Pennsylvania, Virginia de Vest, Maryland, Massachusetts, Wyoming, Dakota de Sud şi Mississippi ori în provincia canadiană Ontario. Despre anticul alfabet berber tifinaghal, găsit în inscriptii pe pământ American, trebuie remarcată asemănarea acestuia cu semnele pentru marcat buştenii folosite de plutaşii de pe Bistriţa şi care provin din alfabetul get. Dealtfel grafia tifinaghal aparţine aşa numiţilor berberi albi, blonzi, care locuiesc în Munţii Atlas din Maroc. Pare-se că berberii albi sunt urmaşii tribalilor, a geţilor suddunăreni care locuiau pe teritoriul actualelor provincii româneşti înstrăinate, ocupate de bulgari şi sârbi, Margina şi Timoc. Asemănare cu alfabetul get o are şi scrierea celţilor, denumită ogham. Cuvinte celtice, dar şi berbere din limba tamazight folosită de berberii albi, se regăsesc în graiurile indienilor Lenape, Nanticoke şi Powhatan, din statele americane Delaware, Pennsylvania şi New York. Indienii Lenape spun că numele lor vine de la o ţară îndepărtată de unde le-au venit strămoşii aşezaţi pe actuala vatră. Berberii sunt un popor de păstori nomazi din Sahara, cămilari, fără veleităţi de marinari şi destul de temători. Ei povestesc cu frică de oraşele şi oazele fantomă pe care le zăresc în pustiu, dar spre care nu îndreaptă cămilele ca să nu fie înghiţiţi de altă lume. Greu de zis cum au navigat cămilarii saharieni şi totuşi în Canare au ajuns deoarece blonzii guanşi care nu ştiau să înoate, băştinaşii insulelor, vorbeau o limbă înrudită cu a berberilor. O inscripţie în grafia tifinaghal, de pe stânca Dighton Rock din statul Massachusetts, a fost aminitită prima dată în cartea „Minunata muncă a lui Dumnezeu”, publicată în 1690 de colonistul Cotton Mather. Indienii Nemasket, băştinaşii zonei, zic că Dighton Rock a fost inscripţionată cu mult înainte de venirea englezilor. Monoliţii din Ţara Bucegilor, seamănă cu sculpturile antice din valea andină Marcahuasi, arată Daniel de Ruzo şi George Williamnson în cărţile “Marcahuasi” şi “Drumul spre cer”. Vicente de Centagoya spune în cartea “Tribul Machiguenga” că a găsit în Amazonia inscripţii gotice, ori alfabetul gotic provine din scrierea getică şi ca urmare poate fi confundat cu aceasta. Marian Rotaru

Sorry, the comment form is closed at this time.