Google

În căutarea timpului pierdut (CCXXII)

Written on:august 11, 2022
Comments are closed

Micronaţiunea este o entitate politică care se declară stat suveran, dar pe care comunitatea internaţională nu o recunoaşte ca atare şi ca urmare nu este subiect de drept internaţional. Definiţia dată de politologi este şchioapă. Nici Taiwanul (Republica China) nu este recunoscut ca stat ca să se evite o ceartă cu Republica Populară Chineză. Totuşi toţi acceptă tacit statalitatea Taiwanului, o mare putere economică! Am văzut în articolul anterior că surghiuniţii din arhipelagul chilian Juan Fernandez se organizaseră într-o republică de nimeni recunoscută. Entitatea creeată de ei era o micronaţiune. Se spune că Antarctica este graţie uriaşelor sale resurse minerale un veritabil “tort de îngheţată”, râvnit de întreprinzători. Primul care a sesizat potenţialul economic al Antarcticii a fost geograful german Erich von Drygalski. Scriam în alt articol  că Drygalski a condus expediţia antarctică germană, numită expediţia Gauss, din anii 1901-1903 şi a luat în posesia Germaniei teritoriile antarctice Coasta Luitpold şi Ţara Împăratului Wilhelm al II-lea. Drygalski a realizat dintr-un aerostat prima fotografie aeriană asupra unui teritoriu antarctic, a publicat 20 de cărţi despre Antarctica şi două atlase ale acestui continent. Antarctica nu înseamnă doar minerale, înseamnă belşug de apă dulce. Arabia Saudită intentionează să aducă la ţărmul ei gheţari din Antarctica. Gheţarii vor fi tractaţi de vapoare, iar pe drum vor fi acoperiţi cu o folie care să reflecte razele soarelui. Gheţarii traşi la mal urmează să se topească sub soarele Arabiei, iar apa rezultată să irige câmpuri agricole. Chiar dacă din Antarctica în Arabia gheţarul se topeşte pe jumătate, afacerea tot va fi rentabilă. Antarctica este cel mai secetos continent. În zilele polare are mult soare. Pe Continentul Îngheţat vântul bate practic continuu. Energiile solară şi eoliană pot fi convertite în electricitate pentru uzul coloniilor antarctice. În Antarctica a început să se înfiripe şi agricultura. La staţia rusească Mârnâi bunăoară, o fermă cu 20 de porci pune în valoare resturile de bucătărie. La staţiile lor antarctice  britanicii cultivă în sere varză, roşii, castraveţi, ridichi, ardei, căpşuni, salată, pătrunjel, busuioc, oregano şi mărar. Plantele cultivate hidroponic sunt hrănite cu apa reziduală a staţiei. De asemenea, cu apa reziduală sunt umplute bazine unde se cultivă spirulină, o algă valoroasă nutritiv. Deşeurile organice de la staţii servesc pentru a produce biogaz combustibil şi bioîngrăşământ necesar în sere. Experienţa agriculturii în Antarctica va fi folosită de viitoarele colonii spaţiale. Împărţirea politică a Antarcticii nu-i recunoascută de ONU şi iată că unii din pretendenţii la teritoriile continentului îi şicanează pe ceilalţi. Evident că şi ruşii sunt interesaţi de resursele Antarcticii şi de aceea vor ca pe orice cale să penetreze cât mai mult pe Continentul Îngheţat. Iată un exemplu! Ţara Reginei Mary este un ţinut antarctic alipit de Australia. Apartenenţa la Australia nu l-a oprit pe cetăţeanul rus Serghei Immorti ca în 1995 să proclame un sector din Ţara Reginei Mary drept principat independent. Principatul se numeşte Immortia si are ca suveran pe Immorti împopoţonat cu numele dinastic Serghei I. Australia nu recunoaşte principatul rusesc de pe teritoriul ei, a trimis o notă de protest la Moscova şi l-a declarat pe Serghei Immorti persona nongrata. Immortia câştigă bani din vânzarea de timbre şi cărţi postale cu peisaje din Antarctica, din închirierea mărcii de comerţ “Immortia” şi de pe urma băncii Immortia din Moscova. Nimeni nu locuieşte pe teritoriul Immortiei, dar 2.000 de rezidenţi ruşi au cumpărat paşapoarte emise de principat, pe care însă nu le recunoaşte niciun stat. Nici Federaţia Rusă nu recunoaşte oficial Immortia. Ca urmare Immortia este un caz tipic de micronaţiune. Sunt şi micronaţiuni care se bucură de recunoaşterea explicită ori implicită a unei părţi din comunitatea internaţională. Exemplu este insula Key West, situată în largul statului american Florida. Istoric şi cultural insula are puţine puncte comune cu Florida, sub  jurisdicţia căreia se află oficial şi încă mai puţine cu SUA în ansamblul lor! Key West este legată spiritual de Marea Britanie. Insula a aparţinut Spaniei, dar în 1763 o preia Anglia. După schimbarea stăpânirii, băştinaşii insulei, indienii din neamul caluşa şi coloniştii spanioli, sunt duşi în Cuba, pe atunci colonie spaniolă. În locul lor vin colonişti din posesiunile engleze ale Noii Anglii, actualele state din estul SUA. Coloniştii anglosaxoni din insula Key West au fost numiţi conch. Ei nu s-au considerat niciodată americani, ci întotdeauna englezi. Aşa se face că la  25 martie 1822, când steagul american este arborat în Key West, mulţi conch au pleacat în insulele Bahamas, rămase colonie a Marii Britanii. Alipirea insulei Key West la SUA a făcut-o amiralul Matthew Perry, cel care în anul 1854 a deschis americanilor calea spre Japonia şi a introdus vasele cu abur în flota militară a SUA. Pentru activitatea sa Perry a fost premiat de Congresul SUA, dar a cheltuit toţi banii primiţi pentru a scrie şi publica lucrarea „Expediţia unei escadre americane în Mările Chinei şi Japoniei”. Flota lui  Perry a avut de înfruntat în 1822 rezistenţa conchilor. Conchii îmbarcaţi în şalupe au încercat fără sorţi de izbândă să oprească flota de război americană. Americanii instituie efectiv controlul asupra insulei Key West în 1823, dar anexarea insulei la SUA nu a fost recunoscută de Marea Britanie. Londra consideră şi azi că insula îi aparţine. În 1938 este inaugurat un pod de 200 de kilometri, cel mai lung din lume, care leagă rutier şi feroviar insula Key West de Florida. La 23 aprilie 1982 poliţia americană a introdus pe pod un punct de control. Măsura a afectat turismul şi, nemulţumit, primarul oraşului Key West a considerat că barajul poliţiei este un punct de control vamal instituit ad-hoc. Motivul odată găsit, proclamă la 25 aprilie independenţa republicii Conch. Tânărul stat declară război SUA! Nu au fost lupte, totuşi Conch obţine o victorie! Poliţia ridică blocajul, iar administraţia americană se face că nu observă secesiunea. Situaţia se inflamează iarăşi la 20 septembrie 1995, când un batalion de puşcaşi marini desfăşoară un exerciţiu pe insulă. Cum autorităţile locale nu au fost informate în prealabil, acţiunea este percepută ca o invazie şi oastea republicii Conch atacă militarii americani cu tunuri de apă şi cu bucăţi de pâine uscată. Se obţine a doua victorie. Oficialii americani îşi cer scuze şi declară că nu au intenţionat să încalce suveranitatea republicii Conch. Prin aceasta SUA recunosc implicit independenţa insulei! În 1996 oprirea accesului vizitatorilor în Fort Jefferson de pe insula Garden Key, cea mai mare structură americană din cărămidă, a nemulţumit statul Conch. Închiderea acestui obiectiv turistic aducea prejudicii economice. Aşa că luptătorii conch au ocupat fortul şi au îndepărtat barierele din calea turiştilor. Statul Florida revine la decizie şi reintroduce situl de pe Garden Key în circuitul turistic. La 13 ianuarie 2006 nişte refugiaţi cubanezi, găsiţi pe podul care leagă Key West de Florida, sunt expulzaţi prin hotărâre judecătorească. S-a motivat decizia prin faptul că refugiaţii nu au fost interceptaţi pe pământ american şi deci nu puteau beneficia de protecţia SUA. Hotărârea judecătorească a determinat republica Conch să considere că podul este teritoriu abandonat de americani şi ca urmare a anexat capătul dinspre ţărmul său. A vrut chiar să construiască locuinţe pentru refugiaţi sub tăblia podului, idee inspirată de întreprinzătorii turci care au amenajat restaurante sub tăblia podului rutier de peste Bosfor. De data asta s-a opus guvernatorul Floridei. Acesta a declarat că în ciuda respectului pe care-l datorează republicii Conch, nu va ceda sectorul de pod întrucât aparţine cetăţenilor Floridei. Republica Conch a anexat câteva insule din arhipelagul Florida Key şi le-a unit în Federaţia Dependenţelor de Nord. Nişte neînţelegeri iscate în 2008 fac ca una dintre insulele anexate, Largo Key, staţiune turistică, să se rupă de Conch şi să revină la Florida. Mulţi cetăţeni din Key West consideră că insula lor trebuie să devină regat cu statut de dominion britanic, având în vedere tradiţia engleză din care îşi trage seva naţiunea conch. Republica Conch este recunoscută de Franţa. A participat la conferinţa panamericană de la Miami în 1994, iar în 2012 a participat ca invitat străin la manifestările ocazionate de împlinirea a 500 de ani de la descoperirea Floridei. De ce SUA acceptă de facto secesiunea Conch? În statele Noii Anglii locuieşte minoritatea loialistă care nu recunoaşte Statele Unite. Loialiştii se declară supuşi britanici, iar statele americane le consideră colonii britanice rebele. Sunt legaţi cultural de Canada, rămasă dominion britanic şi au un festival anual. Guvernul american îi tolerează pentru că au de câştigat turismul şi bunele relaţii cu Marea Britanie! Marian Rotaru

Sorry, the comment form is closed at this time.