Google

În căutarea timpului pierdut (CCXVII)

Written on:iulie 13, 2022
Comments are closed

Spuneam în articolul anterior că prezumtiva patrie a lui Moş Crăciun este Hiperborea, fabuloasa insulă din Oceanul Îngheţat, de care scriau anticii autori greci. Chiar şi literatura veche hindusă spunea despre Insula Albă din nordul extrem, locuită de nepământeni. Albul este culoarea purităţii şi a iniţierii. Anticul Pseudo Scymnus scrie în lucrarea “Peregrinări” că regatul hiperborean a fost întemeiat de zeul Boreas, stăpânul vântului, plecat din Galia spre nord cu o maşină zburătoare. A decolat dintr-un loc aflat azi în Flandra Franceză, marcat multă vreme cu un stâlp de piatră. Orficii, adepţii religiei creată de poetul şi regele trac Orfeu, ziceau că primul om cosmic, Protogonos, a fost rodul iubirii dintre Noapte şi Vântul de Nord, care la rândul lor erau fiii Timpului. Şi în mitul lui Protogonos apare referirea la zbor, ca noţiune vântul fiind consubstanţial zborului. Pe atunci capabili de zbor erau doar extratereştrii. Deci iată orficii credeau că noi nu avem origine pământeană! Să le dăm dreptate! Bunăoară scriitorul american  Mark Twain credea că adevărul poate fi mai straniu decât ficţiunea! De unde ştia Orfeu taina zămislirii celui dintâi om cosmic? Poetul a coborât în Lumea de Jos să o caute pe iubita sa Euridice, ori Lumea de Jos este echivalentul Agarthei din miturile tibetane. Subterana Agartha găzduieşte o uriaşă bibliotecă din timpuri imemoriale. La un tărâm subteran numit Salem, condus de regele Meki Tsedeq, fac trimitere textele ebraice din vremurile biblice. Agartha comunica cu exteriorul prin anumite peşteri ori prin tainicul regat himalaian Shambala, locuit de un popor de iniţiaţi. În Europa prima descriere a Shambalei apare într-un număr din 1924 a ziarului moscovit “Pravda”. Autorul articolului era Nicholas de Roerich, explorator, arheolog, filosof, scriitor şi pictor. Bolşevicii au acceptat publicarea deoarece societatea Shambalei prezentată de Roerich parcă prefigura utopia comunistă şi pentru a încânta cenzura a adăugat un mesaj de felicitare fictiv adresat de regele Shambalei puterii sovietice. Roerich spune în cartea “Shambala” că spre acel tărâm duce o trecătoare montană din principatul himalaian Sikkim. Cum spuneam, Shambala comunică cu Aghartha, ţară subpământeană fabuloasă, locuită de înţelepţi. Agartha apare şi în folclorul românilor, care îi zic “Lumea Cealaltă” şi o populează cu sufletele morţilor. Decedaţii sunt îngropaţi şi de aici apare denaturarea mitului. Cum scriam mai înainte, într-o expediţie în Tibet din anii 1938-1939 germanii au căutat Shambala şi Agartha. Au făcut-o din două motive. Unul era naţionalist. Nemţii se cred unicii arieni şi zic că se trag din rasa oamenilor vril care, spun scrierile budiste, ar popula Shambala şi peşterile Himalaiei. Din Shambala blonzii vrill ar fi migrat pe o insulă din nordul Atlanticului, numita Thule, iar din Thule au ajuns pe pământul german. Insula Thule nu a fost identificată. Poetul roman Ovidiu spunea că cetatea Aegysos, Tulcea de azi, este cea mai veche din lume. Aegysos purta numele unui rege get, dar este mult mai veche decât timpurile când a trăit acel rege. Numele ei originar ar fi fost Thule, întemeiată fiind de coloniştii veniţi din insula boreală şi prin tradiţie numele originar a fost păstrat şi după ce a fost redenumită Aegysos. De la Thule provin numele oraşului Tulcea, a satului Tuluceşti din Covurlui şi a judeţului Tulcin din Transnistria. În al doilea rând nemţii erau interesaţi de bibliotecile Aghartei şi Shambalei. Căutau planurile aparatelor vimana descrise în textele vedice, capabile să navigheze sub apă, în aer şi în Cosmos. Misiunea tibetană va sfârşi în 1939, când, odată izbucnit războiului mondial, germanii sunt arestaţi de englezi. Din motive de el ştiute, unul dintre membrii echipei germane, austriacul Heinrich Harrer, se întoarce după război în Tibet, unde devine mentorul lui Dalai Lama. Revenit în Austria Harrer publică cartea “Şapte ani în Tibet”. Vimanele sunt legate şi de numele filosofului indian Vasishta, trăitor acum cinci milenii. De la Vasishta şi colaboratorii lui au rămas lucrări de filosofie cunoscute publicului, dar şi o întreagă literatură secretă despre trecutul şi viitorul lumii. Aceste din urmă cărţi sunt păstrate în 12 biblioteci tainice răspândite prin India şi păzite de 12 familii. În fiecare familie misiunea de a păzi scrierile lui Vasishta se transmite de câteva milenii din tată în fiu! Din Vasishta se trage tribul indian Bhrigu care în antichitate, pornind de la învăţăturile străbunului, construia “care cereşti”, adică nave zburătoare, vimane. Despre expediţia nemţească din Tibet se spun multe. Astfel se zice că expediţionarii au ajuns la Mănăstirea Verde de pe crestele Himalaiei. Lăcaşul este aşezat într-un loc aproape inaccesibil şi este păzit de yeti, oameni maimuţă care ascultă de călugări, dar ucid pe străinii care vin nechemaţi. Nemţii însă erau aşteptaţi. Călugării verzi au pus ştiinţa lor în slujba naziştilor şi le-au mijlocit o alianţă cu extratereştrii reptilieni. Ca o paranteză trebuie spus că oameni maimuţă yeti trăiesc nu numai în Himalaia, ci şi în teritoriul canadian Yukon. Acolo li se zice Snowman. Reptilienii s-au implicat în sprijinul nemţilor, dar nu ştim dacă există vreo legătură între reptilienii aliaţi cu nemţii şi incidentul din  noaptea de 24 spre 25 februarie 1942, de deasupra oraşului Los Angeles. Atunci metropola a fost survolată de un grup de OZN-uri. Până ca formaţiunea să părăsească cerul oraşului antiaeriana americană a tras 1.440 de obuze şi a doborât patru nave extraterestre. Epavele au fost recuperate de armată. Oricum, cu s-au fără reptilieni, germanii au aflat că pe Coasta Luipold din Antarctica s-ar afla un hangar cu vimane. Ca urmare Berlinul trimite în 1938 o expediţie în  Antarctica. Expediţia din care au făcut parte geografii Erich von Drygalski, Wilhelm Filchner şi Alfred Ritscher se încheie în 1939, aparent fără să descopere ceva ieşit din comun. Totuşi Germania ia în posesiune hinterlandul Coastei Luipold pe care îl numeşte Noua Suabie. Jurnalul expeditiei este publicat de Alfred Ritscher, dar figura cheie a misiunii a fost exploratorul Wilhelm Filchner. Prin 1930 căutase fără succes Groenlanda de Sud, o insulă fantomă din sudul Atlanticului. Este bizar că în 1940, deşi începuse războiul, Filchner ajunge în India la bordul unui avion decolat din Elveţia. Filchner era decorat de Hitler pentru activitatea ştiinţifică şi prin urmare geograful este arestat de englezi ca inamic de cum a pus piciorul pe pământul Indiei şi internat în lagărul din Patna, capitala provinciei Bihar. Oraşul este mare producător de salpetru, valoros îngrăşământ agricol azotos exploatat aici din sec. XVII, cum arată cartea lui Francois Bernier, “Călătorie în India din anii 1656-1668”. Fiind savant Filchner este eliberat în 1941 cu condiţia de a nu părăsi India Britanică. Cu derogare i s-a permis să treacă graniţa în Nepal şi Tibet, unde până în 1946 efectuează explorări. Asta a şi vrut. Nu putea ajunge în Tibet decât prin India? Germania, fiind în război cu Imperiul Britanic, nu ar fi primit viza de intrare. Filchner s-a lăsat arestat pentru a intra în India, ca de aici să poată pleca în Tibet! Nu se ştie ce a căutat Filchner în Tibet, cum nu se ştie nici ce a căutat Harrer. Întors în Germania Filchner publică pentru cei mulţi cărţile: “Al şaselea continent”, “Prin estul Tibetului”, “Iad în Nepal” şi “Viaţa de cercetător”. După ce aviaţia militară germană a alipit la Reich Noua Suabie în 1938, germanii au cercetat zona şi pare-se au descoperit baza cu vimane a Shambalei. Inginerii Reichului reuşesc să construiască un prototip  modern al navelor antice. Este celebra armă secretă în care Hitler a sperat pâna în ultima clipa. Cercetările s-au făcut la baza secretă Noul Berlin din Noua Suabie. Baza era îngropată sub gheaţă şi s-a aflat de ea datorită unei întâmplări. La 5 mai 1945 două submarine germane părăsesc portul Oslo. În ziua aceea izbucnise în Norvegia insurecţia contra ocupaţiei germane. După 120 de zile de navigaţie submarinele se predau în portul Buenos Aires. Cum autonomia lor de navigaţie era de 90 de zile, înseamnă că submarinele acostaseră undeva şi acolo s-au alimentat cu combustibil. Argentinienii nu au intrat în posesia adevăratelor jurnale de bord ale submarinelor, dar informaţiile “transpirate” de marinarii germani arată că acel “undeva” era o bază secretă din Antarctica, Noul Berlin. În final argentinienii vând americanilor pontul cu baza antarctică germană. Un hangar cu vimane în Antartica! De când se ştie de Continentul Îngheţat? Oficial se spune că a fost descoperit în 1820, dar iată că Charles Hapgood arată în volumul “Hărţile regilor antici” că planiglobul lui Oronteus Finaeus din 1531 prezenta Antarctica la fel ca pe hărţile moderne. Finaeus s-a inspirat din lucrări mult mai vechi. Cât despre vimane, acum zece ani americanii ar fi găsit una într-o peşteră din Afganistan! Marian Rotaru

Sorry, the comment form is closed at this time.